Iarbă roșioară
| Iarbă roșioară | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicotidae |
| (neclasificat): | Core eudicots |
| Ordin: | Caryophyllales |
| Familie: | Caryophyllaceae |
| Gen: | Silene |
| Specie: | S. acaulis |
| Nume binomial | |
| Silene acaulis (L.) Jacq. | |
Modifică text  |
|
Iarba roșioară (Silene acaulis) este o plantă cu flori din genul Silene, familia Caryophyllaceae.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Iarba roșioară este o plantă foarte scundă, cu numeroase tulpinițe frunzoase și înghesuite, foarte ramificate, alcătuind un fel de pernițe compacte, întinse la suprafața solului, asemănătoare cu tufele de mușchi. Pe suprafața perniței sunt numeroase flori mici, de culoare roz aprins, înghesuite. Florile, de obicei, formează un covor care acoperă complet verdele frunzelor. Floarea are un caliciu scurt, roșiatic, în forma de clopot cu cinci petale întinse, știrbite și mai late spre vârf. Iarba roșioară înflorește în lunile iunie-august. Această plantă crește în pernițe ca o formă de adaptare împotriva vânturilor montane puternice și a uscăciunii. Rădăcină pivotantă pătrunde adânc în crăpătura stâncilor, având o rezistență mare împotriva acțiunii de smulgere a vântului. Rezistă la uscăciune deoarece această perniță constituie un rezervor de apă, care funcționează ca un burete. Planta fiind lipită de sol, folosește căldura radiată de acesta.
Răspândire[modificare | modificare sursă]
În România, iarba roșioară crește pe stâncile, grohotișurile, bolovănișurile, locurile stâncoase și ierboase din Munții Carpați.
Sinonime[modificare | modificare sursă]
- Silene acaulis subsp. arctica Á. & D. Löve, Univ. Colorado Stud. Ser. Biol. Ser. no. 17: 21. 1965.
- Silene acaulis subsp. subacaulescens (F.N. Williams) C. L. Hitchc. & Maquire, Univ. Wash. Publ. Biol. 13: 22. 1947.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Al. Beldie, C. Pridvornic - Flori din munții noștri, Ed. Științifică, București, 1959
- Lucia Popovici, Constanța Moruzi, Ion Toma - Atlas botanic, Editura didactică și pedagogică, București, 1985
