Sighetu Marmaţiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Sighetu Marmaţiei
Stema oraşului Sighetu Marmaţiei Sighetu Marmaţiei în România
stemă amplasare
Amplasare 44°55′43″N, 23°53′33″E
Ţară România România
Judeţ Maramureş
Atestare documentară 1329
Populaţie (2002) 41.220
Suprafaţă km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudinea medie 274 m n.m.
Localităţi
componente		 Iapa, Lazu Baciului, Şugău, Valea Cufundoasă, Valea Hotarului
Primar Eugenia Godja (PSD)
Sit web ro Website
Poziţia oraşului Sighetu Marmaţiei în cadrul regiunii
Poziţia oraşului în cadrul regiunii
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Sighetu Marmaţiei]]
Harta administrativă a oraşului

Sighetu Marmaţiei (colocvial Sighet, maghiară Máramarossziget colocvial Sziget, în traducere "Insula", germană Marmaroschsiget, ucraineană Сигіт Мармароський, Снгет, slovacă Syhoty) este un municipiu din judeţul Maramureş, Transilvania, România, foarte aproape de frontiera României cu Ucraina.

Cuprins

[modifică] Date geografice

Situat la confluenţa râurilor Iza şi Tisa, municipiul Sighet este centrul cultural şi economic al Maramureşului Istoric.Pânǎ în perioada interbelică Sighetul (cuprinzând în anul 2007 circa de 55000 locuitori) a fost reşedinţa judeţului Maramureş.

[modifică] Istoric

1326 - prima atestare scrisa a localitatii Sighetul Marmatiei 1334 - un Benedict-paroh la Sighet - apare in listele papale 1346 - acelasi Benedict "rector eclesie de Zygeth" 1352 - (19 febr.) - privilegiile orasenesti acordate in 1329 de catre Carol Robert celor patru asezari de "oaspeti regali" din Maramures (Visc, Hust, Teceu, Camplung) se extind si asupra Sighetului prin diploma data de Ludovic I regele Ungariei 1385 - orasul Sighet apare ca resedinta comitatensa de unde se emit documnte 1397 - ... "villa noastra libera ... Zyget"... apartine familiei Dragosestilor 1472 - Matei Corvin intareste privilegiile orasului 1551 - Sighetul are dreptul de a tine targuri 1556 - biserica romano-catolica este preluata de reformati cu majoritatea credinciosilor, tot acum functioneaza si scoala confesionala. 1611 - imparatul Leopod acorda dreptul de stema orasului (capul de bour-zimbru). 1700 - (16. febr.) Congregatia comitatului decide ca scoala sa fie sustinuta din banii publici. 1706 - o statistica releva existenta a 14 bresle. 1717 - tatarii jefuiesc bogatiile sighetenilor ascunse in biserica reformata (la Borsa vor fi nimiciti). 1730 - apar primi piaristi in frunte cu Crisostom care vor pune bazele construirii biserici romano-catolice, si a scolii piariste care era frecventata si de elevi romani. 1773 - Iosif al II-lea viziteaza orasul si face o mare danie pentru scoala. 1775 - se inaugureaza noua cladire a scolii piariste cu 188 elevi (actualul muzeu). 1786 - mare foamete din cauza sparcului de Solovan. 1840 - recensamant - 5908 locuitori. 1816 - pe toate edificiile publice s-au afisat insemnele imperiale: Vulturul cu doua capete; limba oficiala - germana; limba de cancelarie si in congregatia comitatensa - latina. 1802 - incepe construirea liceului reformat (actuala cladire a Liceului Pedagogic) care la 1836 prin contele Ioan Butter - devine "academie de drept" - in 1837 liceul avea sectii de teologie, drept, filosofie, filologie, etc. 1844 - deschiderea gradinitei de copii a orasului. 1860 - 13 dec - infiintarea asociatiunii pentru cultura poporului roman din Maramures la propunereasuprem al Maramuresului. 1862 - isi incepe activitatea Preparandia romana (Institutul de invatatori care va da peste 120 de invatatori romani). 1867 - 23 oct. - "Societatea de lectura a romanilor din Maramures Dragosiana". 1900 - Ioam Mihalyi a tipareste la Sighet primul volum de Istoria Comitatului Maramures - Diplome Maramuresene din sec. XIV - XV - pentru care, si in general pentru munca sa, va primi premiul Academiei Romane (1901). 1918 - 26 mai - se infiinteaza Consiliul National Roman - Dr. Vasile Chindris presedinte, prof. I. Bilatiu Dancus secretar si Lt. Florentin Biltiu Dancus - seful Garzilor Nationale. 1918 - 7 dec. apare primul ziar romanesc "Sfantul". 1926 - cu ocazia Congresului National al profesorilor de geografie din Romania care s-a tinut la Sighet se deschide Muzeul Etnografic organizat de G. Vornicu. 1940 - Dictatul de la Viena - Maramuresul incorporat Ungariei hortiste. Tot acum apare Istoria Maramuresului de Alexandru Filipascu. 1945 - Maramuresul este incorporat Ucrainei subcarpatice prin diversiunea organizata de Odoviciuc. Dupa scurt timp prin actiunea taranilor din satele Maramuresului condusi de preoti si dascali concertata pe plan diplomatic, Maramuresul reintra in granitele firesti. 1948 - se desfiinteaza judetul Maramures cu resedinta la Sighet fiind incorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ impus de ocupatia sovietica. 1950 - La inchisoarea din Sighet sunt intemnitati tinerii opozanti liceeni, ministri, sefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni si oameni de cultura, episcopii bisericii greco-catolice, opozanti ai instalarii comunismului in Romania. 1988 - Ingerii Negrii terorizeaza Sighetu 1989 - Revolutia cuprinde si Sighetul.

Deşi situl web oficial al oraşului menţionează că originea numelui oraşului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate[1], cea mai probabilă origine este cuvântul maghiar „sziget”, pronunţat identic în româneşte, cuvânt care înseamnă „insulă”.[2].

Pe Dealul Cetăţii - Solovan, care veghează asupra oraşului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul oraşului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului, precum şi o aşezare din secolul XI-XII.[3]

Municipiul Sighetu Marmaţiei situat la poalele dealului Solovan (Vest-Sud-Vest) are o suprafaţă de 111 kmp.

[modifică] Închisoarea Sighet

În Sighet a funcţionat temuta închisoare folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. În prezent clădirea închisorii este amenajată, începând din 1994, ca muzeu, aici avându-şi sediul Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, cunoscut ca Memorialul Sighet. Memorialul Sighet a fost iniţiat şi realizat de către Fundaţia Academia Civică (preşedinte fondator Ana Blandiana).

[modifică] Demografie

Biserica Ortodoxă din oraş
Biserica Ortodoxă din oraş
Sinagoga
Sinagoga

Conform recensământului din 1901, oraşul avea 21.370 de locuitori, dintre care 17.542 (82,1%) erau maghiari, 2.001 (9,4%) români, 1.257 (5,9%) germani, ucraineni şi 32 (2,5%) ruteni.[4] Aceste statistici nu ţin cont însă de populaţia de evrei din Sighet, care era foarte numeroasă înainte de Holocaust. Potrivit unor surse, Sighetul în 1940 avea cel mai mare procent de evrei dintre toate oraşele din România.[5]

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

[modifică] Structura etnică şi confesională

La recensământul din 2002, populaţia municipiului era de 41.220 locuitori[6], dintre care:

  • Români: 32.867 (79,73 %)
  • Maghiari: 6.513 (15,80 %)
  • Ucraineni: 1.226 (2,97 %)
  • Romi (Ţigani): 448 (1,08 %)
  • Germani: 105 (0,25 %)
  • Alţii: 0,17%

Din punct de vedere confesional 69,09% sunt ortodocşi (28.480 persoane), 13,22% romano-catolici (5.453), 6,8% greco-catolici (2.805), 3,9% reformaţi (1.608), 1,09% baptişti (452) şi 6,80% de alte religii.

[modifică] Economie [7]

După evenimentele din decembrie 1989, revenirea economică a Sighetului a fost destul de dificilă. Astăzi principalele ramuri industriale se bazează pe producerea mobilei şi a confecţiilor. Dar, odată cu intărirea statutului de centru al Maramureşului, Sighetul a început să îşi dezvolte şi latura comercială. Astfel, în ultimii ani s-au deschis multe unităţi cu profil comercial, bancar şi prestatoare de servicii diverse.

Cu deschiderea noului punct de trecere al frontierei Sighetu Marmatiei - Solotvino, înspre Ucraina (15 ianuarie 2007), viaţa economică a oraşului cunoaşte deja o rapidă dezvoltare.

[modifică] Politică şi administraţie

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Turism [8]

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este cel mai important obiectiv turistic al oraşului (aflat în apropierea primăriei municipiului). Fosta închisoare, transformată într-un memorial al durerii, a fost pusă în anul 1995 sub egida Consiliului Europei. Primele săli ale muzeului au fost inaugurate în 1997, an în care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes naţional", totodată fiind recunoscut drept cel mai important proiect dedicat de societatea civilă reconstituirii şi analizei trecutului comunist, unic în ţările est-europene.

Un alt obiectiv important situat în partea sud-estică a oraşului este “Muzeul Satului Maramureşean” (în aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, urmărindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case şi gospodării grupate pe principalele subzone ale Maramureşului istoric.

Tot din acelaşi domeniu, amintim ”Muzeul Etnografic al Maramureşului”, situat în centrul oraşului, în clădirea care azi găzduieşte cinematograful. În muzeu se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului în ocupaţiile de bază din zona Maramureşului. De asemenea sunt expuse icoane pe sticlă şi lemn, piese din portul popular, măşti şi costumaţii, purtate cu ocazia datinilor din preajma sărbătorilor de iarnă etc.

Unul dintre cele mai importante evenimente din Sighet îl constituie Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă "MARMAŢIA ", care are loc în fiecare an, la data de 27 decembrie, pe străzile oraşului. Momentul principal al evenimentului este defilarea grupurilor şi ansamblurilor îmbrăcate în porturi populare, specifice zonei din care au venit, a “dracilor” şi a personajelor mascate, a călăreţilor şi căruţelor împodobite de sărbătoare.

Mai merită vazute: "Muzeul Culturii Evreieşti”, cu o expoziţie dedicată sigheteanului laureat al premiului Nobel pentru pace Elie Wiesel; Casa-Muzeu “Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”; celelalte secţii ale Muzeului Maramureşului; bisericile şi clădirile din centrul oraşului datând, în majoritate, din sec. al XIX-lea.

[modifică] Personalităţi

[modifică] Imagini

Sighetu Marmaţiei1.jpg

Poarta de intrare în oraş

Vedere din centru

Parcul central

Vedere din centrul oraşului

Planul turistic
Eli Wiesel house in sighet01.jpg

Casa „Elie Wiesel”

[modifică] Note

  1. ^ http://www.primaria-sighet.ro/ooras.php
  2. ^ http://www.estradamaramureseana.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=695&Itemid=39
  3. ^ http://www.primaria-sighet.ro/ooras.php
  4. ^ Atlas and Gazetteer of Historic Hungary 1914, Talma Kiadó ISBN 9638568348
  5. ^ Muzeul Toleranţei
  6. ^ http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2140&judet_id=2376&localitate_id=2378
  7. ^ http://www.sighet.ro/index.htm
  8. ^ http://www.sighet.ro/index.htm

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Sighetu Marmaţiei

Format:Oraşe-Maramureş

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Sighetu_Marma%C5%A3iei
Unelte personale