Shlomo Avineri
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Shlomo Avineri שלמה אבינרי | |
 Fotografie din 2014 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jerzy Wiener  |
| Născut | [1] Bielsko(d), Voievodatul Silezia, Polonia |
| Decedat | (90 de ani)[2] Israel |
| Cetățenie |  Israel |
| Ocupație | politolog[*] pedagog[*] cadru didactic universitar[*] istoric publicist |
| Locul desfășurării activității | Ierusalim[3] |
| Limbi vorbite | limba ebraică[4] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Ebraică din Ierusalim |
| Organizație | Universitatea Wesleyan din Connecticut Universitatea Ebraică din Ierusalim Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea din California Universitatea Central-Europeană |
| Premii | Premiul Israel () doctor honoris causa al Institutului Weizmann din Rehovot[*] Premiul EMET pentru artă, știință și cultură[*] () |
Modifică date / text  | |
Shlomo Avineri (în ebraică שלמה אבינרי, nume la naștere: Jerzy Wiener; n. , Bielsko(d), Voievodatul Silezia, Polonia – d. , Israel) a fost un politolog social-democrat și istoric israelian, originar din Polonia, profesor la Institutul de Studii Europene al Universității ebraice din Ierusalim, laureat al Premiului de stat al Israelului - Premiul Israel în anul 1996, membru al Academiei Naționale de Științe a Israelului din anul 2012. El a fost una dintre cele mai înalte autorități recunoscute pe plan internațional în istoria și studiul operelor lui Karl Marx, Hegel, Moses Hess și Theodor Herzl
Biografie[modificare | modificare sursă]
Shlomo Avineri s-a născut în 1933 într-o familie evreiască de cultură germană din Bielsko, Silezia. La vârsta de 6 ani, în 1939, a emigrat cu părinții săi în Palestina. A studiat istoria și științele sociale la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În continuare a studiat la London School of Economics. Începând din 1973 a fost profesor de științe politice la Universitea Ebraică. Între anii 1975-1977 a fost director general al Ministerului de externe al Israelului, numire a ministrului de externe Yigal Allon. În anul 1979 a fost membru in comisia israelo-egipteană pentru probleme culturale. Un timp a fost decanul Facultății de științe sociale și directorul Institutului de Studii Europene în cadrul Universității Ebraice. Ca profesor oaspete a predat la Universitățile Yale, Cornell, California, Oxford, Universitatea Wesleyană, Universitatea Națională Australiană, Universitatea Europei Centrale din Budapesta, la Institutul Frații Scholl de la Universitatea Ludwig-Maximilian din München.
În anii 1990-1992 Avineri a fost membru în echipa internațională de observatori sub auspiciile Institutului Național Democratic american pentru Afaceri Internaționale pentru cele dintâi alegeri din era post-comunistă în Ungaria, Cehoslovacia, Estonia și Croația, de asemenea a participat la misiuni internaționale din partea Institutului în Ucraina, Serbia, regiunea Kosovo, Letonia, Lituania, Slovacia, Azerbaidjan, Albania și Georgia. Avineri a făcut parte din Comitetul editorial internațional al ediției complete a operelor lui Marx și Engels publicată la Amsterdam. De asemenea, el a făcut parte din comitetul de conducere al Proiectului de Educație Civică (Washington DC, Budapesta) și conducerea academică a Institutului de Științe Umane din Viena.
Avineri a murit în decembrie 2023, în Israel, la vârsta de 90 ani . A fost înmormântat în cimitirul Har Hamenuhot din Ierusalim.
Viața privată[modificare | modificare sursă]
El a fost căsătorit cu avocata Dvora, născuta Nadler, care a murit în 2022. Ei au avut o fiică, Maayan Avineri Ravhon, măritată cu demograful, prof. Uzi Ravhon.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- 1968 - Premiul Rubin pentru științe sociale
- 1977 - Premiul Naphtali pentru studiul lui Hegel
- 1982 - Premiul timpurilor prezente pentru studiul sionismului
- 1996 - Premiul Israel
- 2009 - Ordinul de merit al Solidarității din Italia, cu rangul de comandant
- 2010 - Doctor honoris causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și al Institutului Weizmann din Rehovot
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- The Social and Political Thought of Karl Marx
- Karl Marx on Colonialism and Modernization
- Israel and the Palestinians
- Hegels Theorie des modernen Staates
- Varieties of Marxism
- The Making of Modern Zionism
- Arlosorof - A Political Biography
- Moses Hess: Prophet of Communism and Zionism
- Europe's Century of Discontent: The Legacies of Fascism, Nazism and Communism (cu Zeev Sternhell)
- Communitarianism and Individualism (cu Avner de-Shalit)
- The Law of Religious Identity: Models for Post-Communism (cu András Sajó),
- Integration and Identity and Politics and Identities in Transformation (amândouă cu Werner Weidenfeld),
- Herzl: Theodor Herzl and the Foundation of the Jewish State
- prefață istorică și participare la redactarea ediției ebraice a jurnalelor lui Theodor Herzl
- editarea cu prefață a cărții lui Moses Hess Istoriă sacră a umanității - 2005, Cambridge University Press
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://www.nytimes.com/1976/04/13/archives/chief-of-israeli-foreign-office-shlomo-avineri.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b https://www.maariv.co.il/news/Article-1056445, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Shlomo Avineri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Legături exterioare[modificare | modificare sursă]
- biografie pe situl Universității Europei centrale Arhivat în , la Wayback Machine.
- biografie pe situl Bibliotecii Congresului SUA
- comentarii politice pe situl Project Syndicate în engleză
- articol La douăzeci de ani dupa căderea comunismului: între speranțe utopice și poverile istoriei, articol din septembrie 2009 Arhivat în , la Wayback Machine.
- articole politice în revista Foreign Affairs
- articole de revistă editorială in New York Times Books
