Shishōsetsu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

(私小説), de asemenea pronunțat "watakushi shōsetsu". În traducere aproximativă, "roman al Eu-lui", deși nu trebuie confundat cu curentul "Ich-Roman" din literatura germană.

Deși foarte dificil de identificat (critici precum Edward Fowler consideră această formulă narativă ca fiind tradițională în literatura japoneză și îi împinge începuturile în Periodele Heian și Muromachi - vezi Edward Fowler, The Rhetoric of Confession: Shishōsetsu in Early Twentieth-Century Japanese Fiction, University of California Press, 1988), majoritatea istoricilor literari consideră romanul Futon (1907, Cuvertura) al lui Tayama Katai ca fiind prima expresie a acestui curent literar.

Provenit din tendințele naturaliste (自然主義 (shizenshugi), diferit de ceea ce naturalismul lui Emile Zola a însemnat în literatura europeană) ale literaturii japoneze de la sfârșitul secolului al 19-lea, shishōsetsu reprezintă o formulă narativă, în care naratorul este identificat de către cititor cu persoana fizică a autorului. În felul acesta, cele două entități (naratorul și autorul) devin, în mintea cititorului, una și cel din urmă are în mod constant impresia că ceea ce citește este, de fapt, parte din experiența "reală" a autorului. Narat adeseori la persoana întâi, dar și la persoana a treia, shishōsetsu a dominat literatura japoneză de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Autori reprezentativi[modificare | modificare sursă]

Tayama Katai (1872-1930)

Chikamatsu Shukō (1876-1944)

Shiga Naoya (1883-1971)

Kasai Zenzō (1887-1928)

Dazai Osamu (1909-1948)