Sfântul Eustațiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lucas Paumgartner ca Sfântul Eustaţiu, pictură pe lemn de Albrecht Dürer, cca. 1503, (Alter Pinakothek, München)

Eustațiu a trăit în timpul împăratului Traian și a fost martir la Roma, sub Hadrian, pe la anul 118 d.Hr. Inițial, a purtat numele de Placidus, iar după convertirea la creștinism a primit numele de Eustatius, în română Eustațiu, Eustație, Eustatie, Eustasie, care se traduce prin cuvântul « constant ».

A suferit martirajul sub Hadrian, împreună cu soția sa, Teopista și cei doi fii ai lor, Agapiu și Teopist. Sunt sărbătoriți la 20 septembrie, în fiecare an.

Convertirea lui Eustațiu[modificare | modificare sursă]

Placidus era la vânătoare în pădure, unde a întâlnit un grup de cerbi, dintre care unul i-a părut mai mare decât ceilalți. S-a apropiat de cerb să-l vâneze și a văzut că cerbul purta între coarne un crucifix, iar o lumină strălucitoare îi ilumina coarnele. Placidus a auzit o voce care i-a spus: „Placidus, de ce mă prigonești? Vei suferi mult de dragul lui Hristos”. Dându-și seama că miracolul venea de la Dumnezeu, Placidus s-a convertit împreună cu soția sa și cei doi fii ai lor la creștinism, fiind botezați de episcopul Romei. De atunci, Placidus s-a numit Eustatius, în română Eustațiu / Eustatie / Eustasie. Convertit la creștinism, a fost persecutat, torturat și ucis, împreună cu soția sa Teopista și cu fiii lor Agapiu și Teopist.

Același miracol i-a fost mai târziu atribuit și Sfântului Hubert, devenit patron al vânătorii.

Atribute[modificare | modificare sursă]

Sfântul Eustațiu este, ca și Sfântul Hubert, reprezentat alături de un cerb care poartă un crucifix între coarne. Totuși, cei doi sfinți se pot distinge: Eustațiu are o uniformă, uneori incompletă de soldat.[1]

Uneori, este reprezentat însoțit de un taur de aramă înroșit în foc, amintind de martirajul său.[2]

Sărbătorire[modificare | modificare sursă]

Sărbătorirea Sfântului Eustațiu a început să se facă încă din Antichitate.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Des Graviers et Jacomet, Reconnaître les saints : Symboles et attributs, Massin, 2006 (ISBN 2-7072-0471-4)
  2. ^ Rosa Giorgi, Les Saints, Guide des arts Hazan, 2003 (ISBN 2-85025-856-3)
  3. ^ Catholica.ro: Calendar greco-catolic, 2012

Vezi și[modificare | modificare sursă]