Dezintegrare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|
Dezintegrarea radioactivă este descompunerea unui atom sau nucleului atomic instabil, şi transformarea lui într-un atom cu proprietăţi diferite de atomul iniţial. Dezintegrarea se produce într-o perioadă anumită de timp numit „timpul de înjumătăţire”, care este o mărime ce scade exponenţial în timp
(o scădere exponenţială).
O scădere exponenţială este un fenomen tipic radioactivităţii, aşa cum creşterea exponenţială este tipică în biologie (înmulţirea bacteriilor).
Timpul de înjumătăţire se poate exprima matematic prin forma: 1/2 . 1/2 = 1/4...1/8, 1/16, 1/32, 1/64 ş.a.m.d. Probabilitatea că un nucleu atomic este nimerit de elementele atomilor dezagregate este de 50 %, această probabilitate, creşte în etapa următoare 50+25 =75 %, (50+25+12,5) 87,5 %, ş.a.m.d.
Cuprins |
[modifică] Legea dezintegrării
La o substanţă radioactivă cu un număr N0 de nuclei are o activitate de -dN/dt
prin calcul diferenţial:
După un timp t au rămas din un număr de nuclei N0 numai un număr N(t) de nuclei. Numărul de atomi dezintegraţi scad în funcţie de factorul e. Timpul de înjumătăţire: T1/2 se calculează după o constantă ln 2 : T1/2 = τ ln 2 ≈ 0,693 τ.
[modifică] Exemple de timpuri de înjumătăţire
In fizica atomică se consideră că fiecare nuclid are un timp de înjumătăţire, timp în care se transformă în alţi atomi:
-
Elementul Izotopul Timpul de înjumătăţire Telur 128Te ca. 7·1024 ani (7 quatralionane ani) Bismut 209Bi ca. 1,9·1019 ani (19 trilioane ani) Toriu 232Th 14,05 miliarde ani Uraniu 238U 4,468 miliarde ani Uraniu 235U 704 milioane ani Plutoniu 239Pu 24.110 ani Carbon 14C 5.730 ani Radiu 226Ra 1.602 ani Plutoniu 238Pu 87,74 ani Cesiu 137Cs 30,2 ani Tritiu 3H 12,36 ani Sulf 35S 87,5 zile Radon 222Rn 3,8 zile Franciu 223Fr 22 minute Toriu 223Th 0,6 secunde Poloniu 212Po 0,3 µs Beril 8Be 9 · 10-17 s (90 secundă/trilion)
[modifică] Dezintegrarea poate fi
- Dezintegrare prin emisiune de radiaţii alpha
|
|
| emisiune alpha |
Exemplu:
Radiaţia alpha este o radiaţie care ionizează ţesuturile având un efect dăunător asupra organismelor vii
- Dezintegrare spontană
Dezintegrarea spontană este un fenomen de transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente rezultate vor avea totdeauna dimensiuni egale. Suma masei fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului iniţial.
![]() |
![]() |
Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane:
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
- Emisiune spontană de nucleoni
|
|
| emisiune de nucleoni |
Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. 5He → 4He + 1n
9B → 8Be + 1p
- Dezintegrarea Cluster
In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici:
![]() |
![]() |
![]() |
- Dezintegrarea prin doi protoni
Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul 45fierului) când colidează doi protoni simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 neutroni. 45Fe → 43Cr + 2 1p
- Dezintegrarea tip β−
|
|
| [[Dezintegrare tip β−-]] |
In acest caz se produce în nucleul atomic o transformare a unui neutron în proton cu emisiunea unui electron care posedă o energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. 
- Dezintegrarea β+
|
|
| [[Dezintegrare tip β+]] |
In acest caz se va transforma în nucleu un proton şi un neutron într-un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic se micşorează cu o unitate. l: 
- Dezintegrare prin captare de electroni
|
|
| dezintegrare-ε |
Mai există o posibilitate de transformare a unui proton în neutron prin captare de electroni.
- Dezintegrare tip gamma
|
|
| Dezintegrare-γ |
Se produce când nucleul atomic după o dezintegrare sunt încărcaţi cu o energie mare, radiaţiile Υ fiind unde electromagnetice cu o înaltă frecvenţă. Această emisiune nu produce transformări a protonilor sau neutronilor nucleari ci numai în cazul emisiilor α şi β ca de exemplu:
,
























