Segestria florentina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Segestria florentina
Araña Mandaio.07-0-2006.jpg
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Arachnida
Ordin: Araneae
Subordin: Opisthothelae
Infraordin: Araneomorphae
Familie: Segestriidae
Gen: Segestria
Specie: florentina
Nume binomial
Segestria florentina
(Rossi, 1790)
Distribution.segestria.florentina.1.png
Sinonime
Aranea subterranea
Aranea florentina
Aranea perfida
Aranea cellaria
Segestria perfida
Segestria cellaria
Segestria gracilis
Segestria senoculata

Segestria florentina este cel mai mare păianjen european din familia Segestriidae. Unele numele comune sunt: păianjen tub sau păianjen de pivniță, deși nu sunt exclusive doar pentru acestă specie.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Femele ajunge la o lungime a corpului de 22 mm, masculii până la 15 mm. Această specie este mult mai întunecată decât celelalte din același gen. Păianjenii tineri au opistosoma gri cu marcaje mai închise pe partea dorsală. Adulții sunt uniform negri uniform, uneori cu un luciu metalic verde, în special pe colții chelicerelor[1]. Primele trei perechi de picioare sunt orientate anterior. Masculul și femela sunt similari.

Modul de viață[modificare | modificare sursă]

Sunt activi din iunie până în noiembrie[2].
Ei construiesc un tub din mătase în fisurile din pereții clădirilor sau din coaja copacilor. De la intrarea în tub pleacă 6 fire radiare de semnalizare. Păianjenul așteaptă lângă intrare, atingând cu fiecare picior câte un fir. Prada, când atinge aceste fire, produce vibrația lor, iar păianjenul imediat sare rapid asupra victimii și o aduce în tub, unde o consumă. De obicei, vânează insecte nocturne, cum ar fi moliile și gândaci. Albinele și viespele sunt întotdeauna mușcate de cap, astfel încât acul să nu ajungă la păianjen[3].
Păianjenul poate fi ușor păcălit dacă atingi firele de mătase seară sau noaptea[3].

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Ouale sunt depuse în interiorul tubului femel. După eclozare juvenilii trăiesc împreună cu mama o perioadă. Dacă în acest timp ea moare, tinerii se hrănesc cu trupul ei[4].

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Această specie este răspândită în regiunea mediteraniană, Asia, rareori în zonele temperate ale Europei, Argentina, Australia și pe unele insule din Oceanul Atlantic (specie introdusă de om).

Mușcătură[modificare | modificare sursă]

Mușcătura acestui păianjen este dureroasă, dar nepericuloasă pentru om. Acaesta cauzează o reacție inflamatorie locală, care dispare peste câteva zile[2]. În unele cazuri, rana poate persista pentru o lună provocând umflări semnificative care pot genera necroză. Veninul este studiat pentru a-l utiliza ca insecticid[5].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bellmann, H. (1997). Kosmos-Atlas Spinnentiere Europas. Kosmos.
  2. ^ a b Tube web spider, Segestria florentina | Natural History Museum”. Nhm.ac.uk. http://www.nhm.ac.uk/nature-online/life/insects-spiders/identification-guides-and-keys/spider-bites/tube-web-spider.html. Accesat la 26 septembrie 2009. 
  3. ^ a b Science & Nature - Wildfacts - Tube web spider”. BBC. Arhivat din original la 23 decembrie 2012. https://archive.is/DhGz. Accesat la 26 septembrie 2009. 
  4. ^ Nick's Spiders - Segestria florentina”. Nicksspiders.com. http://www.nicksspiders.com/nicksspiders/segestriaflorentina.htm. Accesat la 26 septembrie 2009. 
  5. ^ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi?cmd=Retrieve&db=PubMed&list_uids=3675645&dopt=Abstract

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Segestria florentina