Scarlat Pastia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scarlat Pastia (n. 24 septembrie 1827, com. Nicoreşti, judeţul Galaţi; d. 11 decembrie 1900, Iaşi) a fost un jurist şi filantrop român, care a deâinut funcţia de primar al municipiului Iaşi între anii 1877-1879.

[modifică] Biografie

Scarlat Pastia s-a născut la data de 24 septembrie 1827 în com. Nicoreşti din judeţul Galaţi. A venit în oraşul Iaşi la vârsta de 12 ani, aici efectuându-şi studiile liceale şi universitare, devenind avocat. Graţie culturii şi inteligenţei sale, Scarlat Pastia a acces la cele mai înalte demnităţi politice.

Din veniturile obţinute ca avocat, Scarlat Pastia a deţinut un hotel reprezentativ pentru Iaşi, şi mai multe magazine în Piaţa Unirii şi pe străzile Arcu şi Lăpuşneanu. Deşi magazinele îi aduceau un profit considerabil, primarul a decis să le demoleze pentru a ridica un teatru naţional. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural, a ridicat Hotelul Traian. Cheltuielile de construcţie a hotelului au fost fosrte mari şi a practic l-au ruinat. A pierdut în final cele două hoteluri pe care le-au câştigat creditorii săi, însă a primit o cameră şi o masă gratuită zilnică la restaurantul Hotelului Traian.

Scarlat Pastia şi-a pus averea şi puterea de muncă în slujba dezvoltării şi înfloririi oraşului său de adopţie, Iaşi. S-a îndatorat atât de mult, încât a pierdut toată averea. El a donat în anul 1868 proprietatea sa din dealul Tătăraşi pentru înfiinţarea primului cimitir municipal din Iaşi – "Eternitatea", deschis pe 1 septembrie 1876. El a ctitorit şi Biserica "Sf.Gheorghe" din cimitirul "Eternitatea", sfinţită în anul 1875.

Scarlat Pastia a îndeplinit funcţia de primar al Iaşului în perioada 11 ianuarie 1877 - 3 ianuarie 1879. În această perioadă, el a renunţat la salariul care i se cuvenea. A făcut parte din comitetul care a reuşit să reclădească Catedrala Mitropolitană din Iaşi, a cărei construcţie fusese începută în anul 1833 de către mitropolitul Veniamin Costache, care, în urma prăbuşirii, în anul 1839, a cupolei mari, a stat în ruină până în 1880.

Printre altele, el a făcut importante donaţii Universităţii "Al.I.Cuza" şi Societăţii "Reuniunea Femeilor Române" din Iaşi, şi a trimis, pe cheltuiala sa, la Paris, tineri pentru studii înalte. S-a implicat şi în rezolvarea problemei alimentării cu apă a oraşului, construind, tot pe banii lui, fântânile din cartierele Nicolina, Frumoasa şi Socola, în vremuri când Iaşul era lipsit de apă potabilă. El este şi autorul primului studiu cu privire la sistemul de apă potabilă din Iaşi, cu titlul "Despre originea apelor în Iaşi şi lucrările privitoare la îndestularea cu apă, 1677-1896" şi a articolelor publicate în "Ecoul Moldovei" (1896) sub genericul "Chestiunea apei în Iasi".

În februarie 1888, Teatrul cel Mare din Copou a dărâmat în urma unui incendiu, în locul lui construindu-se în anul 1889 Teatrul "Pastia", în curtea hotelului "România", în care au continuat spectacolele teatrului ieşean, până la construirea noului edificiu, în 1896.

Scarlat Pastia a trecut în nefiinţă la data de 11 decembrie 1900 în oraşul Iaşi, fiind înmormântat în Cimitirul "Eternitatea", în cavoul unchiului său, Alexandru Sturzescu. La trecerea lui în nefiinţă, ziarul "Prietenii poporului" l-a caracterizat astfel: "... bun patriot, corect, cinstit, filantrop, adevărat prieten binefăcător al poporului român, Scarlat Pastia a fost primar al Iaşului fără leafă".

[modifică] Lucrări publicate

• Despre originea apelor din Iaşi şi lucrările pentru îndestularea lui cu apă (1677-1896) (Iaşi, 1897), 68 p.

[modifică] Bibliografie

• Ionel Maftei - Personalităţi ieşene (vol. VII, Iaşi, 2000)
• Ionel Maftei - Oamenii cetăţii. Scarlat Pastia - un ieşean pe nedrept uitat (apărut în ziarul "Opinia" nr. 744 / 11 decembrie 1992)
• Constantin Ostap - Scarlat Pastia - primarul fără de arginţi (Iaşi, 1992)