Scara de intensitate Mercalli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Scara Mercalli)
Salt la: Navigare, căutare

Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o scară care stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul cutremurului.

Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcțiilor, după tipul și amploarea deformărilor suprafeței terestre și după reacțiile populației la șocul seismic. Efectele șocului se diminuează proporțional cu creșterea distanței față de epicentru. Cea mai utilizată scară de intensitate este scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM) și prezintă următoarele caracteristici:

GRAD DESCRIERE MAGNITUDINE (pe scara Richter)
I. Instrumental Cutremurul nu este perceput decât de puține persoane aflate în condiții favorabile. Între 2 și 3 grade
II. Slab Se simte de puține persoane, în special de cele ce se găsesc la etajele superioare ale clădirilor. Între 3 și 4 grade
III. Perceptibil Se percepe în interiorul clădirilor, mai pronunțat la etajele superioare. Durata poate fi apreciată. 4 grade
IV. Moderat În timpul zilei este resimțit de multe persoane care se află în interiorul clădirilor. În exterior puțin perceptibil. Între 4 și 5 grade
V. Destul de puternic Este simțit aproape de toți oamenii. Ușoare degradări ale tencuielilor, iar unele obiecte instabile se răstoarnă. Între 5 și 6 grade
VI. Puternic Mișcarea este simțită de toată lumea producând panică. Tencuiala cade, clădirile suferă avarii. Avarii însemnate la clădirile slab executate. 6 grade
VII. Foarte puternic Produce panică, iar oamenii părăsesc locuințele. Avarii ușoare până la moderate la structurile de rezistență obișnuite. Avarii considerabile la construcțiile slab executate sau necorespunzător proiectate. Coșurile se prăbușesc. Între 6 și 7 grade
VIII. Destructiv Avarii ușoare la structurile proiectate seismic. Avarii considerabile la clădirile obișnuite. Prăbușirea structurilor de rezistență defectuos executate. Dislocări ale zidăriei de umplutură, căderea coșurilor înalte, monumentelor etc. 7 grade
IX. Violent Avarii însemnate la structurile de rezistență proiectate antiseismic. Se produc înclinări ale clădirilor cu schelet de rezistență bine proiectate. Distrugeri ale clădirilor slab executate. Crăpături în pământ. Conductele subterane se rup. Între 7 și 8 grade
X. Intens Majoritatea construcțiilor proiectate antiseismic se distrug odată cu fundațiile. Pământul se crapă puternic. Se produc alunecări de terenuri. 8 grade
XI. Extrem Puține structuri de rezistență rămân nedistruse. Apar falii la suprafața pământului. Conductele subterane complet distruse. Prăbușiri și alunecări puternice ale terenului. Mai mare de 8 grade
XII. Catastrofic Distrugerea este aproape totală. Obiectele sunt azvârlite în sus. Au loc modificări ale reliefului. Mai mare de 9 grade

Intre scara Mercalli si scara Richter nu exista o proportionalitate stricta. Un cutremur are multe variabile care il pot face mai mult sau mai putin distructiv. De exemplu un cutremur de surprafata de 6.5 grade poate distruge total o zona de mica intindere in timp ce acelasi cutremur nu ar produce daune semnificative daca ar fi fost de mare adancime. Acceleratiile orizontale din sol, durata cutremurului si perioada undelor seismice sunt printre cei mai importanti factori care determina nivelul de avarii. Cladirile sunt proiectate luand in calcul acceleratiile laterale maxime ce pot aparea, nu magnitudinea cutremurului.

Cel mai mare cutremur inregistrat in Japonia a fost cel de 9 grade pe scara Richter iar atunci foarte putine cladiri au suferit avarii serioase, sistemul de inginerie anti-seismica din Japonia fiind cel mai dezvoltat din lume. Majoritatea mortilor au fost cauzate de valulul tsunami ce a urmat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Giurcăneanu, C., Înfruntând natura dezlănțuită, Ed. Albatros, București, 1986