Saharna, Rezina
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Saharna, Rezina | |
| — Sat — | |
|
|
|
| Țară |  Republica Moldova |
|---|---|
|
|
|
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
modifică  |
|
Saharna este un sat din cadrul comunei Saharna Nouă din raionul Rezina, Republica Moldova.
Rezervația naturală Saharna se află pe înălțimea nistreană intr-o zonă de atracție turistică foarte populară.[necesită citare] Două râulețe mici - Saharna (10 km) și Stohnaia (6 km) întretaie partea de est a podișului, formând astfel un amfiteatru natural masiv. Aceste mici râuri, în cursul lor inferior, au creat canioane cu adâncimea de până la 160 m, iar în unele locuri chiar până la 175 m,[necesită citare] și o mulțime de cascade și lacuri mici. Râul Saharna formează 22 de cascade[necesită citare], din care cele mai mari se află la ultima cotitură a râului spre est. Cea mai mare cascadă, care are denumirea de „Groapa Țiganului” are o înălțime de 4,5 m și o adâncime de 10 m.
Aceste locuri au fost pe parcursul istoriei tot timpul populate. În secolele al VIII-lea – al VI-lea î.e.n., aici se aflau triburile geto-dace. Urmele activității lor în aceste locuri sunt întâlnite practic în orice loc prielnic pentru trai. În vârful unui deal au fost descoperite rămășițele unei cetăți geto-dace. În prezent, în acest loc este ridicat un monument în cinstea dacilor care au trăit în antichitate în aceste locuri.
Tot la Saharna se află o mănăstire, care datează din secolul al XVII-lea (manahizmul începându-se în locurile date mult mai devreme, dovada fiind mănăstirea săpată în stâncă, care datează din secolul al VII-lea e.n.[necesită citare]). Perioada dintre secolele al XII-lea și al XVII-lea, și anume viata pe care au dus-o călugării este amintită foarte puțin în arhivă. Datorită faptului că schitul (mănăstirea săpată în stâncă) devine neîncăpător pentru mulțimea de călugari ce se adunase, starețul hotărăște să construiască o mănăstire mai mare[necesită citare], acțiune în care, conform legendei, este ajutat de Fecioara Maria,[necesită citare] care i-a indicat locul pentru construcția mănăstirii, la anul 1776, când s-a și început constructia Mănăstirii Sfintei Treimi, care s-a construit timp de două secole[necesită citare], ca mai apoi, sa fie distrusă în cea mai mare parte și să fie închisă în 1969.[necesită citare]
