Safiye Sultan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Safiye Sultan
Date personale
Născută1550[1] Modificați la Wikidata
Dukagjin⁠(d), Albania Modificați la Wikidata
Decedată (68 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăHagia Sophia Modificați la Wikidata
CopiiMehmed al III-lea
Ayşe Sultan[*][[Ayşe Sultan (Ottoman princess, daughter of Murad III)|​]]
Fatma Sultan[*][[Fatma Sultan (Ottoman princess (1574-1620) daughter of Murad III)|​]]
Mihrimah Sultan[*][[Mihrimah Sultan (Ottoman princess; daughter of Sultan Murad III)|​]]
Hümaşah Sultan[*][[Hümaşah Sultan (Ottoman princess; daughter of Sultan Murad III)|​]] Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
enslaved person[*][[enslaved person (person in a state of slavery)|​]] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Valide sultan Modificați la Wikidata

Safiye Sultan (n. 1550, Dukagjin⁠(d), Albania – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost soția sultanului Murad al III-lea, mama sultanului Mehmed al III-lea și bunica sultanilor Ahmed I și Mustafa I.

Origini[modificare | modificare sursă]

Identitatea Sultanei Safiye a fost adesea confundată cu cea a soacrei sale, venețiana Nurbanu, ceea ce a făcut pe unii să creadă că Safiye a fost, de asemenea, de origine venețiană.[2] Cu toate acestea, Safiye a fost de origine albaneză, născută în ținuturile muntoase Dukagjin⁠(d).[3]

În 1563, la vârsta de 13 ani, ea a fost prezentat ca sclavă viitorului Murad al III-lea prin Mihrimah Sultan, fiica sultanului Suleiman Magnificul și a sultanei Hürrem.[4] Primind numele Safiye („cea pură”), ea a devenit o concubină a lui Murad (atunci fiul cel mare al sultanului Selim al II-lea). La 26 mai 1566, ea a dat naștere fiului lui Murad, viitorul Mehmed al III-lea, în același an, când Soliman Magnificul a murit.

Haseki Sultan[modificare | modificare sursă]

Soțul sultanei Safiyae, sultanul Murad al III-lea.

Safiye a fost doar o concubină a lui Murad înainte de a se urca pe tron ​​și a continuat să aibă o relație monogamă cu ea de mai mulți ani. La insistențele mamei sale Nurbanu Sultan, preocupată de continuitatea dinastică a prezenței unui singur fiu[5], după 18 ani de monogamie Murad al III-lea a început să frecventeze alte concubine cu rezultate clare[6], se pare că în cele din urmă a avut 102 copii și că la moartea sa, la 47 de ani, a lăsat urmași 20 de băieți și 27 de fete.[7]

Safiye și-a păstrat demnitatea și nu a arătat nici o gelozie față de concubinele lui Murad. Descrisă ca o femeie frumoasă, dar mai presus de toate inteligentă și înțeleaptă, câștigând recunoștința sultanului, ea a exercitat o influență constantă asupra lui, mai ales după moartea mamei sultanului. În ultimii ani ai lui Murad, Safiye a rămas unicul său tovarăș.[7] Cu toate acestea, este puțin probabil ca Safiye să fi devenit soția lui Murad, deși istoricul otoman Mustafa Ali se referă la ea ca atare, este totuși contrazis de rapoartele ambasadorilor venețieni și britanici.[7]

Au avut copiii:[8]

  • Mehmed al III-lea (26 mai 1566-22 decembrie 1603);
  • Șehzade Sultan Mahmud (1568-1581);
  • Ayșe Sultan (1570-15 mai 1605), s-a căsătorit în primul rând cu Ibrahim Pașa, a doua căsătorie cu Yemisci Hasan Pașa și cu Mahmud Pașa Guzelce a avut a treia nuntă;
  • Fatma Sultan (1577-1620), s-a căsătorit prima dată cu Halil Pașa și a doua căsătorie cu Hızır Pașa.
  • Fahriye Sultan (1580-1640), căsătorită în prima căsătorie cu Ahmed Pașa și în a doua căsătorie cu Bayram Pașa.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b サフィエ・スルタン 
  2. ^ Peirce, Leslie P. (). The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. New York: Oxford University Press, Inc. p. 308n2. ISBN 0-19-507673-7. The identities of Nurbanu Sultan and her daughter-in-law Safiye Sultan are often confused. 
  3. ^ Peirce, Leslie P. (). The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. New York: Oxford University Press, Inc. p. 94. ISBN 0-19-507673-7. Murad's favorite was Safiye, a concubine said to be of Albanian origin from the village of Rezi in the Ducagini mountains. 
  4. ^ Pedani 2000, p. 11.
  5. ^ Peirce 1993, p. 95.
  6. ^ Pedani 2000, p. 13.
  7. ^ a b c Peirce 1993, p. 94.
  8. ^ Peirce 1993, p. [1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • en Alderson, A. D. (). The Structure of the Ottoman Dynasty. Oxford: Clarendon. 
  • en Andrea, Bernadette (). Women and Islam in Early Modern English Literature. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-12176-7. 
  • en Börekçi, Günhan (). „Ahmed I”. În Ágoston, Gábor; Masters, Bruce. Encyclopedia of the Ottoman Empire. New York: Facts on File. ISBN 978-0-8160-6259-1. 
  • en Jardine, L. (). „Gloriana Rules the Waves: Or, the Advantage of Being Excommunicated (And a Woman)”. Transactions of the Royal Historical Society. 6 (14): 209. doi:10.1017/S0080440104000234. 
  • en Mitchell, Colin P. (). New Perspectives on Safavid Iran: Empire and Society. Taylor & Francis. ISBN 978-1-136-99194-3. 
  • en Pedani, M. P. (). „Safiye's Household and Venetian Diplomacy”. Turcica. 32: 9. doi:10.2143/TURC.32.0.460. 
  • en Peirce, Leslie Penn (). The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. Studies in Middle Eastern History. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-507673-8.