Sărata Veche, Fălești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sărata Veche, Făleşti)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Sărata (dezambiguizare).
Sărata Veche
—  Comună  —
Sărata Veche se află în Moldova
{{{alt}}}
Sărata Veche
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°30′36″N 27°44′20″E / 47.5099983215332031°N 27.7388896942138672°E / 47.5099983215332031; 27.738889694213867247°30′36″N 27°44′20″E / 47.5099983215332031°N 27.7388896942138672°E / 47.5099983215332031; 27.7388896942138672

Țară  Republica Moldova
Raion Fălești
Atestare 1554

Localități componente Sărata Nouă, Hitrești

Guvernare
 - Primar Maria Galiț (PDM,017 iunie 2007)

Suprafață
 - Total 2500ha. Pămînt arabil  km²
Altitudine 78 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total 3.171 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)

Sărata Veche este o localitate, reședință de comună, din Raionul Fălești, Republica Moldova. Localitatea, situată mai sus de pîrîul Gîrla Mare, se întinde pe coastele celor două dealuri ce străjuiesc valea față-n față. In partea de sud a satului se află iazul Garla cu o suprafată de 200ha si o lungime de peste 5km., gara Scumpia si satul Scumpia. Prin preajma satului trece calea ferată Chișinău - Bălți. În partea de nord, în raza comunei, se găsește fabrica de zahăr a raionului Fălești, care funcționează mulțumită culturilor de sfeclă din regiune. Prin partea de asfințit a satului trece drumul Sculeni-Fălesti si satul se margineste cu satul Călugar. Comuna Sărata Veche mai cuprinde încă două sate, Sărata Nouă și Hitrești, situate peste drumul spre Fălești care se numeste Sleah. Comuna are circa 4500 ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria,mai sus- Cînipiştele, Sîngera (peste Gîrlă), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrinesti, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele mari, Stamiru și altele. Valea satului este remarcabilă prin faptul că în zilele de vară cu arșiță, la suprafață apare un strat de praf alb și sărat, care este la originea denumirii de Sărata Veche. Apele din anumite fantini au un gust salciu-sarat, sătenii fiind nevoiți să-și aducă apa de la fîntîni mai îndepărtate.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Monument din Sărata veche

Sărata Veche a fost întemeiată de băștinași în Evul Mediu : din acea vreme mai sunt două fîntîni, din bîrne de stejar, pe valea satului, două movile funerare și un mormînt cu obiecte votive, descoperit în anii 1977-78. La deshumarea lui au participat persoane de la institutul arheologic din Chișinău. sursa[Cercetări Arheologice in Moldova anii 1977-78, Chisinău, 1982 p. 5]

Prima atestare a localitătii este mentionată la 30 aprilie 1554, in "Documente privind istoria României, veacul XVI, A. Moldova, Bucureşti, 1951, vol. 2 pag. 61".

O situatie mai clară despre sat a apărut la începutul veacului XIX cand Basarabia a fost alipită la Rusia in urma tratatului "Pacea de la Bucureşti" dintre Imperiul Rus- Turcia si Prusia, Franţa si Imperiul Habsburgic, in anul 1812. Indată după aceste evenimente Imperiul Rus, intre anii 1812- 1813, a făcut o evaluare despre starea bisericilor , iar in anul 1817 a efectuat recensămîntul populaţiei,

referitor la starea socială, economică şi apartenenţa paminturilor in Basarabia. Paralel cu recensămîntul populaţia din Sărata Veche si din cele 8 ţinuturi ale Basarabiei (ţinutul Hotin, Bender, Ismail, Codru, Greceni, Soroca, Orhei si Iaşi- din care făcea parte si Sărata Veche) au fost impuşi să depună jurămintul de supuşenie şi credinţă Ţarului si Prestolului Rus. Între ţărănimea de la sate s-a iscat o mare panică, mulţi locuitori fugeau şi se ascundeau de aceste evenimente.

Pentri a indeplini prescripţia Ţarului au fost organizate: un comitet special, comisii cu ispravnici, inspectori şi revizori. S-a apelat la Biserica Moldovenească, in frunte cu Mitropolitul Gavriil-(Bănulescu-Bodoni) ca, in toate eparhiele să fie intocmite registre unde in faţa ispravnicului şi revizorului să fie înscrişi cei ce au depus jurămîntul. Să dee jurămintul erau impuşi nu numai modovenii dar şi evreii, găgăuzii, bolgarii, şi alte naţiuni ce locuiau pe acest pămînt. În formulare localităţile şi populaţia erau introduşi după trei categorii: A- bogaţi; B- mijlocaşi; G- săraci; Erau introduşi şi slujitorii bisericeşti şi cui aparţinea "Votcina" - moşia satului. Iată ce a fost introdus in registru despre s. Sărata Veche şi hutorul (odaea) ei:

"31. Sărata- la categoria A- (bogaţi) 3 preoţi; 1 diacon; 1 ponomar; 1 mazil; 2 ruptaşi; la categoria B- nimeni; la categoria G (săraci) 150 gospodarii; 3 vădane; 6 burlaci; Total - 164 bărbaţi si trei femei. Aici au fost incluşi locuitorii din hutor (odaea Sarata Noua). Număraţi erau numai partea bărbăteasca si femeele vădane care aveau gospodărie si copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul şi moşia lui, aparţineau boierului moldav Marelui Vesternic IOrdache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moşie păminturi arabile, păşune si fineţe sunt in deajuns. Mai sunt trei iazuri cu peşte şi 2 mori ce funcţionează cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia este de un ceas". Satul la acea vreme avea cea mai mare populaţie,după tîrgul şi mahalaua Făleşti, din ţinutul Iaşi. sursa: [Труды БессарабскойГубернской ученной архивной Комисии. Кшинёв, 1907, том 3 стр. 114. под ред. И. Н. Халиппы.]

Conform actelor din Arhiva Națională a Republicii Moldova s-a constatat că, satele Sărata Veche si Sărata Nouă, pină in anii 1848-49, aparţineau boierului și Marelui Vesternic Iordache Ruset-Roznovanu și Logoftesei Anikia Rosetti Roznovanu. Boierii moldoveni care n-au vrut să depuna jurămîntul Ţarului Rus au fost nevoiţi să părăsească Basarabia.- sursa- "Catagrafii, fondul 134, inv.2 , dosarul 113 III pagina 315 - 370, (Arhiva Naţionala)".

Anul 1837, conform recensămintului, in s. Sărata Veche erau 112 case cu 435 barbati şi 402 femei. In sat traiau Mazili-(mazil - 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujbă și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor, formau boierimea de la țară) - ce purtau familia Paladii si Zmeu; si Ruptaşi,(ruptáș m. Acela care lua în arendă cîte-va pogoane dintr´o moșie. Pl. Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta. În ultimu timp (pînă la 1848), fiii de preoți și aĭ claseĭ privilegiate ce purtau numele de familie Popovici si Bîrcă. Pentru familia Paladi, gramota de mazil a fost înminată de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, in a. 1793 la 2 noiem.; Pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, in a. 1817; Mazilii si Ruptaşii erau număraţi la recensămînt separat , ei erau oameni liberi, fată de ţărănimea din sat. Recensămîntul din anul 1859;

Satul Sărata Veche in a. 1859 avea 146 familii, dintre care 330 bărbaţi şi 275 femei. Pămînturile de pe moşia s. Sărata Veche si Sărata Nouă nu mai aparţineau boierilor moldoveni ,dar boierului rus, Ghiorghi Goilav şi feciorului său Stefan, .În anul 186I în Rusia a avut loc reforma agrară (eliberarea ţăranilor iobagi) şi împroprietărirea lor cu pămînt.

Pentru improprietărirea ţăranilor cu pămînt, in Regiunea Basarabia (aşa era numită Moldova) a fost alcătuită o comisie in frunte cu Vice-Guvernatorului Regiunii Basarabia, Consilierul Kuţchevici- Kişkin, membrii comisiei- de la dvoreni Ludvig Sikard şi Konstantin Kazemir: de la biserică- stareţul mănăstirii Dobruşa Inochentii: din partea ţăranilor din judeţul Iaşi, s. Sărata Veche Dimitrii Vasiliev Baxan şi judeţul Hotin s, Kriva Petre Nemeţ: desemnat de Guvernatorul militar, avocatul Localitaţilor Consilierul Navroţki: de la Ministerul Proprietaţilor de Stat Consilierul Strucov; de la Ministerul de Interne Consilierul Fon- Bradke; In realitate pămîntul a fost repartizat peste 6-7 ani de la emiterea Decretului. Sursa-,,Besarabia la momentul alipirii ei de Rusia, red. I. N. Halipa,1907

Ţaranii din sat, care aveau familii, le-au fost repartizate aşa numitele ,,Nadeluri,, , care constituiau in jurul la 8 ha. pămint arabil, selişte şi toloacă. Dar bucuria ţăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia sa-şi lucreze pămintul propriu dar şi al boierului de la care l-au primit, ca sa-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a ţăranilor ale căror suflete apartineau boierului Goilav: Bacal; Baxan; Babin; Braniste ; Bulancia ; Bîrcă; Botnari; Belous; Bucătari; Gîlcă; Gorin; Glavan; Gladii; Golovatic; Ghiorghiţa; Gumenii; Grubii; Evteniţa; Niţa; Pleşca; Pogurschii; Pădureţ; Paraschivoi; Poperecinîi; Pavluţki; Rotari; Railean; Ruşciuk; Kreţ; Karp; Karas; Kaşu; Kaduc; Kotruţă; Krugleanca; Kuralari; Măciucă; Morari; Mureşan; Feredeu; Fodor; Fotea; Fusa; Frumosu; Fraţescu; Ciobanu; Ciornîi; Ciornogalov; Juncu; Scurtu; Suvac; Străin; Tinică; Tabaran; Troia; Iurciuk; Voloşciuk; Vrăncian; Zubic; In comisia de recensămint au intrat: 1) Nicolai Kaduc(Niţă); 2) Ilii Glavan;3) Ion Pogurschi; si4) V.Malenschi; sursa-condicele metricale a Parohiei Sarata Veche, jud. Balţi-Iaşi din [{Arhiva Natională a Moldovei, or. Chişinău, str. G. Asachi 67; fondul 211 inv.1; fondul 134 inv.2}].

Dar, ţăranii nu aveau dreptul să părăsească sau să instrăineze pămîntul.Tocmai peste douăzeci de ani, in 1881, li s-a dat dreptul de instrăinare dar numai la membrii obştei din s. Sărata Veche, care aşa şi se numea(obştea Sărata Veche). Acordul trebuiau sa-şi dee cel puţin două treimi din numărul de membri ai obştei din sat. La acea vreme obştea constituea circa 120 de gospodării. Deoarece Sărata nu era sat de răzeşi, ţăranii erau impuşi să plătească impozit la statul rus cîte zece ruble de suflet, pe an. Numaraţi erau numai partea bărbătească, indiferent de vîrstă. La inceputul veacului douăzeci(1904) in sat erau 144 case cu 820 de suflete.La fiecare gospodărie reveneau căte 6-8 copii.

Ţăranii posedau pamint de improprietărire-1015 desetine pe care predominau vii si livezi. Boierul Goilav deţinea in sat 624 desetine, in Sărata Noua 999 desetine, in Sărata-d-mj (Hîtreşti) 1579 desetine. sursa- ,

  1. Zamfir Ralli-Arbure. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001

În toamna anului 1927, obştea "Sărata Veche" compusă din 50 locuitori au cumpărat de la boierii Maria şi Leonid Stamerov una sută hectare de pămînt arabil care era situat (După deal la Dos) şi au platit boierilor- 1700000 lei româneşti şi 200 mii lei taxe. Conform declaraţiunii parţilor pămintul avea următoarele hotare: La Nord nadelul satului Sărata Veche la Sud, cu iazul Gărla şi hotarul Almazov, la Vest proprietatea Dlui Şt. Goilav şi la Est cu pămîntul exproprietărit de la Dl Leomid Stamerov. Terenul menţionat a fost parcelat in modul următor:Alexsandru Cuparencu-5 ha.; Mihail Baxanu-3 ha; Simion Morariu-2 ha; Gheorghe Rărăncianu-2 ha; Constantin Rărancianu-2 ha; Anton Rărancianu-2 ha; Grigore Caras-1 ha; Ion Frumosu-2 ha; Grigore Palade-2 ha; Ion Efteniţa-5 ha; Gheorghe Caduc-2 ha; Dumitru Caras-2 ha;Mitrofan Palade-2 ha; Eftenie Caras-1 ha; Eftenie Branişte-1 ha; Gheorghe Cutoreanu-2 ha; Filip Caras-1 ha; Toader Glavan-1 ha; Andrei Sandu-2 ha; Grigore Maciura-2 ha; Eftenie Răileanu-1 ha; Simion şi Ştefan Branişte cite 2 ha; Ilie Glavan-1 ha; Vasile Tabaranu-1 ha; Vasile Baxan-10 ha; Gheorghe Golovatâi-2 ha; Efrosinia Rărancianu-2 ha; Andrei Rărancianu-2 ha; Efimie V. Fusu-2 ha; Pentelei Bacalu-2 ha; Maria V. Palade-1 ha; Grigore Rărancianu-3 ha; Simion Gr. Rărăncianu-1 ha; Vasilie Zubic-2 ha; Nichifor Zubic-1 ha; Gheorghe Zubic-1 ha; Chirică Răileanu-1 ha; Agafon Poperecinâi-3 ha; Ion Palade-2 ha; Andronic Palade-2 ha; Vasilie Branişte-2 ha; Zaharia Măciucă-1 ha; Mihail Palade-1 ha; Gheorghe Poperecinâi-2 ha; Andronic Răileanu-2 ha; Petrea Palade-2 ha; Ion Gh. Palade-1 ha; Spiridon Morariu-2 ha. şi Fevronia Glavan dreptul la 1 ha.. sursa [ Act constitutiv autentificat la 18 Maiu 1927 de către judecătoria ocolului rural Folesti, jud. Balti şi publicat in Monitorul Oficial nr. 139 din 26 iunie 1927]

Inainte de ocupaţia Sovetică edeficiile boiereşti şi curţile boierului Goilav, din Sărata, au fost cumpărate de către Pasecinic Nicolae ca mai apoi să fie lăsate binevol statului Sovetic sub şcoli.

In anul 1940, la 28 Iunie Basarabia a fost ocupata de trupele sovietice. Odată cu întoarcerea autorităților ruse, de data asta comuniste- sovietice, comuna a devenit un Soviet sătesc. Numai peste un an, in 1941, la 13 iunie şi in Sărata Veche au fost gasiţi niste "Duşmani ai Poporului" care peste noapte au fost arestaţi şi duşi in Siberia, in regiunea Tomsk. 1. Primul pe listă a fost Filip Baxan, născut in 1899, cu soţia Natalia, fiica Larisa şi feciorii Pavel si Vasilii; 2. Ştefan Baxan, n. 1895, cu soţia Vera, feciorii Grigorii şi Nicolai, cu fiicele Efrosinia , Eugenia, Parascovia si Tatiana; 3. Alexandru Cuparenco cu soţia Olga, fiul Fiodor, fiicele Eleonora, Ludmila şi Valentina; 4. Ion Gîlcă, n. in 1895 şi decedat in 1941 in lagărul "IVDELLAG" din Ural, cu soţia Efimia , feciorii Arcadie şi Spiridon şi fiicele Emilia şi Liuba;

După război, in Sărata Veche, au fost puşi in cătuşe; 1. Mihail Cernei,născut in 1919; 2. Nichifor Cernogal născut in 1896; 3. Ghiorghi Frăţescu, născut in 1909; 4. Simion Frăţescu, născut in 1902;

5. Nichifor Paladi, născut in 1898; 6. Foma Scurtu, născut in 1892; 7. Iacob Scurtu, născut in 1925;

In anul 1949 in Sărata Veche au fost deportaţi in Siberia familiile: 1. Fedora Caras,născută in 1904, cu fiul Ghiorghi, fiicele Maria şi Valentina; 2. Agripina Cernei, cu fiicele Eudochia şi Maria; 3. Hristina Cernogal,născută in 1899; cu fiica Parascovia; 4. Dumitru Comarciuc, născut in 1903; cu soţia Nadejda, feciorul Vasilii, fiicele Ecaterina, Eugenia, Hristina şi Maria; 5. Liuba Comarciuc, născută in 1915, cu fuil Ghiorghi; 6. Anisia Fodor, născută in 1902, cu feciorii Ion şi Liomid şi fiica Varvara (care a fost ingropata de vie de un plug pe care lucra noaptea la arat in Kazahstanul de Nord) 7. Fevronia Frăţescu, născută in 1913, cu fiicele Nina şi Emilia;8. Fedora Mariniuc, născută in 1890; 9. Anastasia Paladi,născută in 1889; 10. Ilie Pleşca, născut in 1905, cu soţia Alexandra, fiicele Cristina, Nina şi Valentina; 11. Zinovia Scurtu, născută in 1891, cu fiul Terinte şi fiica Elena; Dupa ce au fost ridicaţi, in sat s-a format Kolhoz, in locul obştei (Sărata Veche). Pămînturile, animalele şi vitele mari cornute au fost cu forţa luate in Kolhoz. sursa-[Localitaţile Republicii Moldova (fundaţia Draghiştea)redactor Iurii Colesnic, or. Chişinau, editia 2014 vol. 12]

Biserica din Sărata Veche.

Ca majoritatea bisericilor din satele Moldovei, care au fost construite la sfîrşitu veacului XVIII- inceputul v. XIX, biserica din Sărata Veche a fost intemeiată in anul 1800,cu hramul sfîntului Nicolai- făcător de minuni. Construită din nuiele şi era destul de şubredă. În schimb avea tot strictul necesar pentru petrecerea slujbelor si obiceiurulor creştineşti. Preot la biserică era părintele Ghorghi, care se născuse prin anul 1704, iar in anul 1819, in luna noiembrie, a decedat la vîrsta de 115 ani şi a fost ingropat in sat de către părintele Fiodor şi părintele Ioann. (sursa- 1. Cartagrafii, fondul 134, p. 315-370, Arhiva Naţională,2.Бессарабия в момент присоединения её к России под ред. И. Н. Халиры, 1907 г.) Peste o stuă de ani(1899) a fost construită actuala biserică, din piatră, de către obştea ţăranilor din sat care aşa şi se nunea - Sărata Veche şi boierul Ghiorghi Goilav. Paroh la biserică era părintele Luscalov, diacon Dimitrii Zavata din Scumpia, ponomar Ghiorghi Galiţ.După războiul din 1941-45 biserica a fost inchisă doar la unele evenimente se mai trăgeau clopotele. Cîţiva ani in biserică a funcţionat biblioteca satului dar, dupa construcţia Casei de Cultură din sat biserica a rămas pustie. La sfîrşitul anilor optzeci, cu ajutorul oamenilor din sat şi a Kolhozului ,,Patria,, biserica a fost total renovată şi funcţionează. Hramul bisericii se petrece la 22 mai,cînd au fost mutate sf. moşte a lui sf. Nicolai. sursa- ,,Cartea bisericii,,de la biserica sf. Nicolai din Sărata Veche.

Mai mult de douăzeci de ani paroh la biserică este părintele Mihail Curecheru.[necesită citare]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sărata Veche