Sângeorgiu de Mureș, Mureș
| Sângeorgiu de Mureș | |
| Marosszentgyörgy | |
| — sat și reședință de comună — | |
.jpg) Castelul Mariaffi (monument istoric) | |
  Sângeorgiu de Mureș Sângeorgiu de Mureș (România) | |
| Coordonate: 46°34′35″N 24°36′15″E / 46.57639°N 24.60417°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Mureș |
| Comună |  Sângeorgiu de Mureș |
| Atestare | 1332 |
| Populație (2021) | |
| - Total | 9.149 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 547530 |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Sângeorgiu de Mureș (mai demult Sângeorzul de Murăș, în maghiară Marosszentgyörgy) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Localitatea este aproape legată de Târgu Mureș, situându-se la nord de acesta, pe drumul național DN 15 Târgu Mureș - Reghin.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Satul se află pe malul stâng a râului Mureș la nord-est de municipiul Târgu Mureș. Comuna face parte din Zona metropolitană Târgu Mureș.
Sângeorgiu de Mureș este renumită pentru apele sale sărate și nămolul mineral, apa având cea mai mare concentrație de iod din Transilvania (11,4 mg/l). Băile se află la altitudinea de 320 metri și se întind pe o suprafață de peste 13 hectare. [1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Conform Repertoriului Arheologic Național al Ministerului Culturii, în punctul numit Dealul Bunii, s-au descoperit următoarele locuiri civile tip așezări pe parcursul sondajelor efectuate în anii 1987, 1988 și 1989 de către Lazăr V.[2][3][4][5][6]:
| Categorie/ Tip | Epoca (Datare) | Cultura/ Faza culturală |
| Așezare | Eneolitic | Cucuteni - Ariușd |
| Așezare | Epoca bronzului timpuriu | Coțofeni |
| Așezare | Epoca bronzului timpuriu | Schneckenberg |
| Așezare | La Tène | dacică |
| Așezare | Epoca romană timpurie (sec. I-III d.Hr.) | neprecizată |
| Așezare | Epoca migrațiilor (sec. III-VI d.Hr.) | neprecizată |
| Așezare | Epoca migrațiilor (sec.VII-XI d.Hr.) | neprecizată |
| Așezare | Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII d.Hr.) | neprecizată |
Satul Sângeorgiu de Mureș este atestat documentar prima dată în anul 1332 cu numele de Sancto Georgio în lista de zeciuială (dijmă) papală. Biserica romano-catolică a fost construită în partea a doua secolului al XIII-lea. Ulterior a fost modificată și reconstruită. În secolul al XVI-lea locuitorii satului au trecut la religie reformată rămânând așa până în anul 1720 când Dávid Petki a luat înapoi biserica cu forță. A fost atacat în anul 1661 de trupele turcești lui Ali. În anul 1675 în curtea castelului a principele Mihai Apafi I a omorât public pe Mihály Tóth pentru că a refuzat să îl ajute cu 100 de soldați.[7]
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 128), localitatea a apărut sub numele de „Marus Szent György”.
În 9 februarie 1849 la marginea localității a fost omorât Constantin Romanu Vivu, prefectul Legiunii a XII-a a Mureșului de Sus, unul din cei mai de seamă conducători ai revoluției române din Transilvania din 1848. În cinstea revoluționarului, în septembrie 1989, a fost ridicat un monument pentru cinstirea memoriei acestuia, opera artistului Ion Vlasiu.
În 1850 la Sângeorgiu de Mureș locuiau 1.066 de persoane, dintre care 759 români, 194 maghiari și 113 țigani.[8]
Apele sărate au fost descoperite la un foraj la mare adâncime (864 m) în anul 1912, pentru de gaz metan. În anul 1888 sunt menționate, ape sărate în fântâni, într-un document sub denumirile de "Grădini" sau "Fântâni sărate".
Obiective turistice[modificare | modificare sursă]
- Castelul Máriaffi (construit în anul 1870).
- Stațiunea balneară, situată la altitudinea de 350 m, cu ape minerale clorurate, sodice, iodurate, hipotone,concentrate și nămol mineral terapeutic și bază de tratament permanentă.Atestată în jurul anului 1880, prima mențiune scrisă care evidențiază calitățile terapeutice a apei sărate este din anul 1900, când avea 2 bazine cu apă sărată, cabine, restaurant cu camere de închiriat și parc.
- Rezervația naturală „Stejarii seculari de la Sângiorgiu de Mureș” (0,1 ha).
Populație[modificare | modificare sursă]
La recensământul din 2011 au fost înregistrați 9304 locuitori, dintre care 4681 maghiari, 3435 români și 739 romi.
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Pál Bornemissza(hu)[traduceți] (1853-1909), etnograf, cercetător, exploratorul Africii de Est și Sud, colaborator cu Muzeul Național din Budapesta și British Museum
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Băile Sângeorgiu de Mureș”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Situl arheologic de la Sângeorgiu de Mureș - Dealul Bunii”.
- ^ „Situl arheologic de la Sângeorgiu de Mureș - Dealul Bunii”.
- ^ Maxim, Zoia, Neo-Eneoliticul din Transilvania. Date arheologice și matematico-statistice, 1999, 879 [Publicație] (sursa fișei de sit)
- ^ Lazăr, Valeriu, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campaniile 1983-1992, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 1993, online
- ^ Lazăr, Valeriu, Repertoriul arheologic al județului Mureș, Casa de Editură "Mureș", Târgu Mureș, 1995, 211-212 [Repertoriu] (sursa fișei de sit)
- ^ * Ilarie Gh. Opriș, Sângeorgiu de Mureș. Însemnări monografice, Editura Mureș, Târgu Mureș, 1996 ISBN 973-9087-40-X
- ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ilarie Gh. Opriș, Sângeorgiu de Mureș. Însemnări monografice, Editura Mureș, Târgu Mureș, 1996 ISBN: 973-9087-40-X
- Ilarie Gh. Opriș „Sângeorgiu de Mureș II. 150 de ani de la Revoluția din 1848-1849. Editura Pax-Historica, 1999, Târgu-Mureș.ISBN: 973-9087-64-7
- Ilarie Gh. Opriș „Sângeorgiu de Mureș. IV. Biserica Ortodoxă-consemnări”. Editura Mureș 2001, Târgu Mureș. ISBN: 974-9087-69-8
- Emilia Opriș „Cronica ilustrată”, Editura Mureș, 1995, Târgu Mureș, ISBN: 973-9087-26-4
- Ilarie Gh. Opriș „Sângeorgiu de Mureș. V. Activitatea culturală 1911-2001”. Editura Mureș 2001, Târgu Mureș. ISBN: 973-9087-80-9
- Traian Bosoancă, Ilarie Gh. Opriș „Învățământul primar de stat și confesional din județul Mureș în anul școlar 1939-1940”. Editura Mureș, 2005, Târgu Mureș. ISBN: 973-8406-11-0
- Călin I. Dorgo, Ilarie Gh. Opriș „Sângeorgiu de Mureș III. Băile sărate”, Editura Mureș, 2020, Târgu Mureș. ISBN: 973-9087-61-2.
- Ilarie Gh. Opriș, Emilia Opriș, Nagy Csaba Sandor „Sângeorgiu de Mureș VII. Școala între 1778-2003. Însemnări”, Editura „Ansid”, Târgu Mureș, 2003. ISBN 973-85736-8-8.
- Ilarie Gh. Opriș, Mariana T. Opriș, „Sângeorgiu de Mureș VIII. Demografie-consemnări, 1614-2005”, Editura Mureș, Târgu Mureș, 2006. ISBN: 973-7937-19-8.
- Ilarie Gh. Opriș, „Sângeorgiu de Mureș IX. Un secol de activitate muzicală 1911-2011”. Editura Nico, Târgu Mureș, 2011. ISBN: 978-606-546-140-6.
- Ilarie Gh. Opriș, „Sângeorgiu de Mureș X. Activitatea teatrală, 1905-2012”. Editura Nico, Târgu Mureș, 2012. ISBN:978-606-546-185-7.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Sângeorgiu de Mureș la Wikimedia Commons
