Russula aeruginea

Russula aeruginea
	Vinețica porcului
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Russulales
Familie:	Russulaceae
Gen:	Russula
Specie:	R. aeruginea
Nume binomial
	Russula aeruginea; (Lindblad) Fr. (1863)
Sinonime
	Russula graminicolor Secr. (1833); Russula aeruginea Lindblad (1863);
	Modifică text

Russula aeruginea (Elias Magnus Fries, 1863),^[2] denumită în popor vinețica porcului,^[3] este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula^[4] care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin iarbă în locuri luminoase cu soluri acide foarte proaspete până uscate, în nici un caz calcaroase, dezvoltându-se preferat sub mesteceni, câteodată și sub tei, foarte rar sub larici și pini, în păduri, parcuri, grădini sau chiar cimitire. Buretele apare, crescând de la deal la munte, din începutul lui iulie până la sfârșitul lui octombrie.^[5]^[6]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Pălăria: este de mărime medie pentru ciuperci plin dezvoltate cu un diametru de aproximativ 5-10 (12) cm, fiind cărnoasă, inițial semisferică, apoi boltită, în sfârșit plată, la vârstă adâncită în centru și adesea brăzdată la margine. Cuticula, care se poate îndepărta cam până pe jumătatea razei pălăriei, este netedă, destul de lucioasă, deseori lipicioasă sau unsuroasă. Coloritul este verde deschis, gri-verzui, parțial și gri deschis, de multe ori la bătrânețe mai închis în mijloc, dar niciodată cu nuanțe violacee.
Lamelele: sunt țăndărind și sfărâmicioase, înghesuite, destul de subțiri, deseori bifurcate, aderate la picior, în vârstă decurente. Coloritul este la început albui, mai târziu de un crem palid și la bătrânețe adesea cu pete maronii.
Piciorul: are o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 1,2-2 cm, este ferm și plin, cilindric, uniform însă cu baza ușor ascuțită, uscat la suprafață, uneori ușor striat longitudinal. Culoarea lui este mereu albă până albicioasă.
Carnea: este fragilă și sfărâmicioasă, fiind albă, la bătrânețe cu nuanțe gri. Mirosul este aproape imperceptibil și gustul plăcut, lamelele exemplarelor tinere chiar ceva iutișor.
Caracteristici microscopice: are spori mici, hialini (translucizi), rotunjori până ușor ovali, scurt țepoși, având o mărime de 6-8 (10) x 6-7 microni. Pulberea lor este crem-gălbui deschis.^[5]^[6]
Reacții chimice: Buretele se colorează cu acid sulfuric cuticula galben-maroniu, cu anilină lamelele la început slab galben de lămâie, apoi murdar portocaliu și carnea imediat slab galben-maroniu, cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu cuticula slab galben-maroniu, cu naftolul α albastru, cu sulfat de fier carnea slab galben-maroniu coaja piciorului murdar măsliniu, cu sulfoformol lamelele albastru și cu tinctură de Guaiacum coaja piciorului albastru-verzui.^[7]^[8]

R. aeruginea, lamele
R. aeruginea, picior
R. aeruginea tânără
R. aeruginea maibătrâne

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Mare pericol înseamnă confuzia vinețiții porcului cu buretele mortal Amanita phalloides în tinerețe sau cu posibil fatalul Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens (lamele galbene),^[9] între timp recunoscut ca foarte periculos, pentru că ar putea să provoacă Sindromul Paxillus asemănător al lui Paxillus involutus.^[10]) În rest, ea poate fi confundată cu unele surate ale ei, cum ar fi ușor otrăvitoarea Russula.raoultii (iute și amară)^[11] sau cu comestibilele Russula amoena,^[12] Russula amoenicolor,^[13] Russula heterophylla,^[14] Russula integra,^[15] Russula ionochlora,^[16] Russula lilacea sin. Russula carnicolor (comestibilă),^[17] Russula nigricans,^[18] Russula olivacea,^[19] Russula parazurea,^[20] Russula puellaris,^[21] Russula stenotricha,^[22] Russula versicolor (destul de iute, în primul rând lamelele tinere), ^[23] Russula violeipes^[24] sau Russula virescens.^[25] Cea mai mare asemănare o are cu delicata Russula grisea.^[26]

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

!!!Amanita-phalloides!!!
Russula.amoena
Russula anatina
Russula grisea
Russula heterophylla
Russula integra
Russula.ionochlora
Russula lilacea
Russula.nigricans

Russula olivacea
Russula parazurea
Russula puellaris
!!Russula.raoultii!!
!Russula versicolor!
Russula violeipes
Russula virescens
!!!Tricholoma equestre!!!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Vinețica porcului este din cauza cârnii fragile nu astfel de delicată ca de exemplu Russula aurea. Ea însă poate fi preparată ca hulubița, atunci cel mai bine tânără, dar nu se recomandă consumul buretelui crud.

Pentru genul Russula (ca și pentru soiurile Lactarius și Lactifluus) contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum fără gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.^[27]^[28]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Louis Secretan: „Mycographie suisse: ou Description des champignons qui croissent en Suisse”, vol. 3, Editura P. A. Bonnant, Geneva 1833, p. 508
^ Catalogue of Life
^ Denumire RO
^ Index Fungorum
^ ^a ^b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 418-419, ISBN 3-405-12116-7
^ ^a ^b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 201-202, ISBN 3-426-00312-0
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 491, ISBN 3-85502-0450
^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 433
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
^ Sindromul Paxillus 1
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 360-361, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 396-397, ISBN 88-85013-25-2
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 398-399, ISBN 88-85013-25-2
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 406-407, ISBN 88-85013-25-2
^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-8427-0483-1
^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 58-59, ISBN 978-3-440-13447-4
^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 60-61, ISBN 978-3-440-13447-4
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 392-393, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 398-399, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 392-393, ISBN 88-85013-37-6
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 408-409, ISBN 978-3-440-14530-2
^ I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 434-435, ISBN 88-85013-46-5
^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 517, ISBN 3-85502-0450
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 410-411, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 404-405, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 398-399, ISBN 3-405-12116-7
^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2
^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 77-78, ISBN 3-453-40334-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Bruno Cetto, vol. 1-7 (vezi sus)
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Vinețica porcului la Wikimedia Commons
Russula aeruginea, film

[1] Louis Secretan: „Mycographie suisse: ou Description des champignons qui croissent en Suisse”, vol. 3, Editura P. A. Bonnant, Geneva 1833, p. 508

[2] Catalogue of Life

[3] Denumire RO

[4] Index Fungorum

[Cetto_1-5] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 418-419, ISBN 3-405-12116-7

[Zeitlmayr-6] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 201-202, ISBN 3-426-00312-0

[7] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 491, ISBN 3-85502-0450

[8] Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 433

[9] Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0

[10] Sindromul Paxillus 1

[11] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 360-361, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[12] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 396-397, ISBN 88-85013-25-2

[13] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 398-399, ISBN 88-85013-25-2

[14] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 406-407, ISBN 88-85013-25-2

[15] Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-8427-0483-1

[16] Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 58-59, ISBN 978-3-440-13447-4

[17] Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 60-61, ISBN 978-3-440-13447-4

[18] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 392-393, ISBN 3-405-12116-7

[19] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 398-399, ISBN 3-405-11774-7

[20] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 392-393, ISBN 88-85013-37-6

[21] Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 408-409, ISBN 978-3-440-14530-2

[22] I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 434-435, ISBN 88-85013-46-5

[23] Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 517, ISBN 3-85502-0450

[24] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 410-411, ISBN 3-405-12081-0

[25] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 404-405, ISBN 3-405-11774-7

[26] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 398-399, ISBN 3-405-12116-7

[27] J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2

[28] Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 77-78, ISBN 3-453-40334-7

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]