Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rudolf al II-lea
Împărat al Sfântului Imperiu Roman; Rege al Boemiei, Rege al Ungariei, Rege al Croației, Arhiduce de Austria[1]
Joseph Heintz d. Ä. 002.jpg
Rege al Germaniei
Domnie 27 octombrie 1575 - 1612
Încoronare 1 noiembrie 1575, Regensburg
Predecesor Maximilian al II-lea
Succesor Matei I
Rege al Ungariei și Croației
Domnie 1572 - 1608
Încoronare 25 septembrie 1572, Pressburg
Predecesor Maximilian al II-lea
Succesor Matei I
Rege al Boemiei
Domnie 1576 - 1611
Încoronare 22 septembrie 1575, Praga
Predecesor Maximilian al II-lea
Succesor Matei I
Împărat al Sfântului Imperiu Roman;
Arhiduce de Austria
Domnie 12 octombrie 1576 - 20 ianuarie 1612
Predecesor Maximilian al II-lea
Succesor Matei I
Casa regală Casa de Habsburg
Tată Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă Maria a Spaniei
Naștere 18 iunie 1552
Viena, Austria
Deces 20 ianuarie 1612 (59 ani)
Praga, Boemia
Înmormântare Catedrala St. Vitus, Praga

Rudolf al II-lea, din dinastia de Habsburg (n. 18 iulie 1552, Viena - d. 20 ianuarie 1612, Praga), a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman (1576-1612), totodată rege al Boemiei și rege al Ungariei, principe al Transilvaniei (între 1599-1604) etc.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Arhiducele Rudolf

Rudolf s-a născut la Viena la 18 iulie 1552. A fost primul fiu și succesorul la tron al împăratului Maximilian al II-lea, rege al Boemiei, rege al Ungariei și al Croației; mama sa a fost Maria a Spaniei, fiica împăratului Carol al V-lea și a Isabelei a Portugaliei.

Rudolf și-a petrecut opt ani de la vârsta de 11 la 19 în Spania, la curtea unchiului matern, Filip al II-lea. După întoarcerea la Viena, tatăl său era preocupat de modul rigid al lui Rudolf, tipic pentru curtea spaniolă mult mai conservatoare față de curtea austriacă care era mai relaxată și deschisă; însă mama sa spaniolă vedea în el doar rafinament.[2] Rudolf a rămas pentru tot restul vieții sale rezervat, secretos și în mare măsură un om de casă căruia nu-i plăcea să călătorească sau chiar să participe la treburile de zi cu zi de stat.[2] Era mult mai interesat de învățături oculte cum ar fi astrologia și alchimia. A avut o mare varietate de hobby-uri personale, cum ar fi: cai, ceasuri, colectarea rarităților și a început să fie patron al artelor.
A suferit periodic de crize de melancolie (depresie), lucru comun în dinastia Habsburg. Cu vârsta acestea s-au agravat și s-au manifestat prin izolare.

Coroana lui Rudolf al II-lea care mai târziu a devenit coroana imperială a Imperiului Austriac.

Ca și contemporana sa, Elisabeta I a Angliei, Rudolf a avut un șir de negocieri diplomatice pentru diverse căsătorii, dar nu s-a căsătorit niciodată. Istoricul A. L. Rowse a presupus că a fost homosexual. În timpul perioadelor sale de izolare autoimpusă, Rudolf a avut relații cu șambelanul Wolfgang von Rumpf și cu o serie de valeți. Unul dintre aceștia, Philip Lang, a domnit câțiva ani și a fost urât de către cei care doreau favoarea împăratului.[3] În plus, Rudolf a avut relații și cu femei; unele din ele au susținut că au fost însărcinate cu el.[2] Multe lucrări de artă comandate de Rudolf erau neobișnuit de erotice.[4]

Istoricii tradiționali au dat vina pe preocuparea lui Rudolf cu artele, științele oculte și alte interese personale ca motiv pentru dezastrele politice ale domniei sale .[5] Recent, istoricii au reevaluat acest punct de vedere și au văzut patronajul artelor și științelor oculte ca un triumf și o parte cheie a Renașterii, în timp ce eșecurile sale politice sunt văzute ca o încercare legitimă de a crea un imperiu unificat creștin, care a fost subminată de realitățile religioase, politice și intelectuale ale timpului.[5]

În 1602 Rudolf a comandat bijutierului său personal din Praga o nouă coroană din aur, bogat împodobită cu 8 diamante, rubine și perle, având în vârf un safir, coroană reprezentată în majoritatea tablourilor și frescelor evului mediu. Cele 8 diamante au o semnificație alegorică și mistică; 8 reprezintă numărul sfânt al biblicului Jerusalem, iar diamantul este simbolul lui Christos.
Pe cele patru fațete din aur masiv, reliefuri minuțios realizate reprezintă pe Rudolf al II-lea în postură de comandant suprem învingător al turcilor, precum și încoronările lui din Frankfurt (ca împărat romano-german), din Bratislava și Praga (ca rege al Ungariei și Boemiei). Din 1804 coroana lui Rudolf al II-lea a devenit coroana tuturor împăraților Austriei, dar nu a fost niciodată purtată la încoronări.

Rudolf a murit în 1612, la nouă luni după ce a fost deposedat de toate puterea efectivă de către fratele său mai tânăr, Matei, cu excepția titlul de Împărat al Sfântului Imperiu Roman.Rudolf al II-lea

Patron al artelor[modificare | modificare sursă]

Rudolf pictat ca Vertumnus, de Giuseppe Arcimboldo (1590-1). Rudolph i-a apreciat foarte mult lucrările.

Rudolf a mutat capitala habsburgilor de la Viena la Praga în 1583. Rudolf iubea colecțiile de picturi și de multe ori s-a spus că stătea și se uita în extaz la o nouă lucrare ore în șir.[2] Nu a scutit nici o cheltuială pentru dobândirea marilor capodopere, cum ar fi cele ale lui Albrecht Dürer și Pieter Brueghel cel Bătrân. El a fost, de asemenea, patron al artelor pentru unii dintre cei mai buni artiști contemporani, care au produs în principal lucrări noi în stilul manierismului nordic, cum ar fi Bartholomeus Spranger, Hans von Aachen, Giambologna, Giuseppe Arcimboldo, Aegidius Sadeler, Roelant Savery și Adrian de Vries. Colecțiile lui Rudolf au fost dintre cele mai impresionante din Europa a timpului său și deținea cea mai mare colecție de artă în stil manierism nordic.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1][2]
  2. ^ a b c d Marshall, 2006.
  3. ^ Rouse, 1977.
  4. ^ Trevor-Roper, 116-120
  5. ^ a b c Hotson, 1999.

Vezi și[modificare | modificare sursă]