Rosa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Rosa
Clasificare ştiinţifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Gen: Rosa
Specii

Cuprinde peste 200 specii:

Rosa L. (Trandafir) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, orginar din regiunile continentale şi subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuşti erecţi, deseori spinoşi.

Cuprins

[modifică] Caracteristici

  • Tulpina, poate fi căţărătoare sau târâtoare, de înălţime variabilă în funcţie de soi (0.5 - 4 m).
  • Frunzele alterne, imparipenat-compuse, (cu peste 11 foliole, rar simple), însoţite de stipele, pot fi caduce sau persistente.
  • Florile cu 5 petale, 5 sepale şi număr mare de stamine şi stile, pot fi solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene, roz, roşii, etc).
  • Fructul este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat.

[modifică] Înmulţire

Se înmulţeşte atât pe cale sexuată (prin seminţe) cât şi pe cale asexuată (drajoni, butaşi, marcotaj, altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc lucrate şi bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacţie acidă şi nici cele cu tendinţă accentuată spre reacţie alcalină.

[modifică] Utilizare

Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri şi grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale şi în arta buchetieră, fiind foarte apreciate pentru colorit şi parfum. Se întrebuinţează şi pentru extragerea uleiurilor eterice din petale.

[modifică] Specii

Cuprinde peste 200 specii:

[modifică] Semnificaţii

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

  • 1. Beldie Al. Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei Ramâne, 1979
  • 2. Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1989;
  • 3. Dicţionar enciclopedic român, Editura politică, Bucureşti, 1966.
Unelte personale