Romica Puceanu
| Romica Puceanu | ||
| Informații generale | ||
|---|---|---|
| Data și locul nașterii | ||
| Data și locul decesului | ||
| Ocupație | cântăreț | |
| Ani de activitate | 1934 - 1996 | |
| Case de discuri | Electrecord | |
| Interpretare cu | Taraful fraților Gore | |
| modifică |
||
Romica Puceanu (n. 1928; d. 24 octombrie 1996, București) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească).
Cuprins |
Biografie[modificare]
S-a născut în 1928 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu și nepoata violonistului Ion Puceanu.
Debutul artistic[modificare]
În 1934 începe să cânte alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era [1], interpretând „cântece de mahala”.
Cariera artistică[modificare]
Începand cu 1944 începe sa fie numită din ce în ce mai des „Regina noastra" (a romilor). În perioada 1945 - 1964 își face un nume cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău.
În 1964 înregistrează primul album cu taraful fraților Gore în Studioul Tomis-Electrecord. Începand cu 1970 începe sa plece in turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în S.U.A.
În această perioada încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai tarziu, cu violonistul Ion Albeșteanu.
Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a „cântecelor de pahar”, o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc [2].
Probabil că dacă sistemul politic comunist din acea perioadă i-ar fi permis să cânte și să fie auzită și în străinătate, ar fi ajuns astăzi la fel de cunoscută ca și Cesaria Evora[3] sau Billie Holiday[1]. Rămâne pentru minoritatea romă echivalentul Mariei Tănase[1]. În 1986 se mută la New York iar în 1992 revine în România.
Stilul interpretativ[modificare]
Vocea Romicăi, cu un timbru patrunzător, o impostație naturală și un ambitus impresionant este dublată de un simț al măsurii si al tonalității similar cu al instrumentiștilor.
Ea posedă un întreg arsenal de ornamente, impletind vibrato-ul natural al vocii cu triluri anume controlate, iar salturile la octave superioare erau urmate de anumite cadențe.
Ca punct de plecare, Romica Puceanu a luat în alcătuirea repertoriului folclorul muntenesc pe care l-a prelucrat adaptându-l stilului lăutăresc de București.
Ajutată de Victor Gore și Aurel Gore, aceștia observând că incă de mică poseda o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și pentru un lăutar urban, în scurt timp a devenit cea mai populară și mai bine plătită cântăreață, transformându-se în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala).
Decesul[modificare]
A decedat în 24 octombrie 1996, în urma unui accident rutier în București, pe drumul de întoarcere de la o nuntă unde cântase. Era tocmai în ajunul plecării la un concert la Paris, unde fusese invitată[4].
Discografie[modificare]
Note[modificare]
- ^ a b c Romica Puceanu Asphalt Tango Records
- ^ Romica Puceanu last.fm
- ^ Romica Puceanu la lautari.ro
- ^ Romica Puceanu: Cântece lăutărești autentice Atelier LiterarNet 25 septembrie 2003
Legături externe[modificare]
- Lautarie.net Romica Puceanu
- 15 Romica Puceanu, aceasta Cesaria Evora a Romaniei, 28 iunie 2004, Tatiana Dabija, Jurnalul Național
- Folclorul urban, 22 mai 2006, Irina Munteanu, Jurnalul Național
Multimedia