Romanioţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Romanioţi au fost o sectă de evrei care nu aparţinea nici iudaismului aşchenaz şi nici celui spaniol (sefard) şi care au trăit în peninsula Balcanică, în insulele greceşti şi în Turcia.
După tradiţia romanioţilor ei ar fi ajuns în Grecia imediat după distrugerea Statului Iudeu în anul 70 - ca urmare a răscoalelor contra colonizării romane - şi sau aşezat în Albania şi în Macedonia. Sunt două legende, după una, mii de sclavi evrei au fost aduşi de romani la construcţia canalului Corint, iar după a doua, mulţi sclavi evrei, duşi spre Roma, au sărit în apă din corăbiile romane lângă coasta Albaniei şi au înotat spre libertate.
Primii evrei din Bulgaria au fost romanioţi. Călătorul evreu Beniamin din Tudela (1130 - 1173) povesteşte că aceşti evrei se ocupau cu negustoria pe malurile Dunării.
Evreii romanioţi vorbeau o limbă greacă antică amestecată cu cuvinte ebraice care se numea iavanica(iudeo-greaca) şi ritualul lor de religie semăna cu vechiul ritual folosit în Statul Iudeu. Numeroşi evrei romanioţi au trăit în insula Corfu şi în oraşele Bursa, Ianina şi Salonic.
În timpul ocupaţiei naziste au fost exterminaţi majoritatea romanioţilor, iar cei care au rămas în viaţă au emigrat spre Israel, ultimii evrei romanioţi au părăsit Albania în anul 1991.
