Romanicul în Transilvania
.JPG)
Romanicul din Transilvania, reprezentat în special de arhitectura ecleziastică (sacrală), dar și de unele reprezentări ale artei plastice, a pătruns prin intermediul unor șantiere benedictine din secolele XII-XIII. Majoritatea edificiilor au fost distruse în timpul marii invazii mongole, după care fie au căzut în ruină, fie au fost reclădite în stil gotic.
Cuprins |
Istoric [modificare]
Primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea).
În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.).[1]
În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.).[2]
Edificii romanice din Transilvania [modificare]
Edificii sacrale [modificare]
- Biserica reformată din Acâș (fostă mănăstire benedictină)
- Biserica reformată din Bădești
- Biserica fortificată din Cincu
- Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara
- Biserica evanghelică din Herina
- Biserica reformată din Luncani
- Biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei
- Biserica reformată din Uileacu Șimleului (fostă mănăstire benedictină)
- Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia
Edificii laice (civile sau militare) [modificare]
- Donjoanele de la Cheresig (județul Bihor) și de la Cetatea Greavilor din Gârbova (județul Alba).
- Cetățile Feldioara (județul Brașov), Colțesti (județul Alba), Câlnic (județul Alba) și Deva (județul Hunedoara).
Toate aceste construcții romanice laice datează din secolul al XIII-lea.
Note [modificare]
- ^ Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1976, pag. 262.
- ^ Idem.
.jpg)
_22.jpg)
