Roman Ungern von Sternberg
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Baronul Roman Friederich Nickolaus von Ungern-Sternberg (Роман Фёдорович Унгерн фон Штернберг în rusă, care se traduce ca Roman Fyodorovich Ungern von Shternberg), cunoscut şi ca Baronul sângeros sau Baronul nebun (n. 22 ianuarie 1886 stil nou - 15 septembrie 1921) a fost un german de origine baltică, devenit general-locotenent în armata rusă, unul din comandanţii militari ai Armatei albe anticomuniste în timpul Războiul Civil Rus, mai târziu separându-se şi devenind comandant militar independent cu aspiraţia de a conduce Mongolia şi alte teritorii ruseşti la est de lacul Baikal.
Deşi s-a născut cu numele von Ungern-Sternberg, mai târziu l-a schimbat în Ungern von Sternberg.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Ungern von Sternberg s-a născut în Graz, Austria, într-o familie nobilă, şi a fost crescut în Tallinn (Reval), Estonia (pe atunci parte a Imperiului Rus), de tatăl său vitreg Oskar von Hoyningen-Huene. După absolvirea Şcolii militare Pavlovsk din Sankt Petersburg, a fost trimis în Siberia, unde a fost impresionat de stilul de viaţă nomadic al unor popoare ca mongolii şi buriaţii.[1]
[modifică] Primul război mondial
În timpul Primului Război Mondial, Ungern von Sternberg a luptat în Galiţia, unde s-a făcut remarcat ca fiind un ofiţer foarte curajos, dar cam necugetat şi instabil psihic.[2] Generalul Vranghel menţionează în memoriile sale că s-a ferit să-l promoveze pe Ungern-Sternberg. După Revoluţia din Februarie din 1917, a fost trimis de Guvernul provizoriu rus în Orientul Îndepărtat Rus, sub comanda lui Grigori Semenov.
[modifică] Revoluţia din Octombrie, 1917
După Revoluţia din Octombrie din 1917, Semenov şi mâna sa dreaptă, Ungern von Sternberg, s-au raliat împotriva bolşevicilor. În următoarele luni Ungern von Sternberg s-a remarcat printr-o extremă cruzime împotriva populaţiei locale şi a subordonaţilor, devenind cunoscut ca „Baronul sângeros”. Ungern von Sternberg era cunoscut şi ca „Baronul nebun” datorită comportamentului excentric. Semenov şi Ungern von Sternberg, deşi anti-bolşevici, nu făceau parte din Armata albă, refuzând să recunoască autoritatea amiralului Alexandr Vasilevici Kolchak, conducătorul oficial al mişcării. Au fost în schimb ajutaţi cu arme şi bani de japonezi, care aveau intenţia de a stabili un stat-marionetă, condus de Semenov. Pentru liderii albi, care luptau pentru o Rusie "puternică şi indivizibilă", aceasta constituia înaltă trădare.
Armata lui Ungern von Sternberg era compusă din trupe ruse, cazaci şi buriaţi. Denumirea oficială era "Divizia de cavalerie din Asia". Anumiţi scriitori, precum Robert de Goulaine şi Hugo Pratt, au numit-o "Divizia sălbatică", însă nu trebuie confundată cu altă "Divizie sălbatică", compusă din caucazieni, care a luptat deasemenea împotriva bolşevicilor.
Unitatea lui Ungern von Sternberg a jefuit trenurile cu provizii atât ale Armatei albe, cât şi ale Armatei roşii. Armata amiralului Kolchak, care opera în Siberia centrală, în munţii Urali, la vest de zona lacului Baikal, a resimţit serios aceste atacuri asupra trenurilor de aprovizionare care veneau dinspre Vladivostok, pe Calea ferată trans-siberiană.
[modifică] Separarea de Armata albă, 1920
În 1920, Ungern von Sternberg s-a separat de Semenov şi a devenit independent. El considera monarhia ca fiind singurul sistem social care poate salva civilizaţia occidentală de corupţie şi auto-distrugere. A început să urmarească ideea restaurării dinastiei Qing în China, scopul ulterior fiind unirea naţiunilor din Extremul Orient sub conducerea ei.
Din 1919 Mongolia fusese ocupată Armata republicană chineză. La sfârşitul anului 1920 - începutul anului 1921, armata lui Ungern von Sternberg a intrat în Mongolia, la invitaţia fostului han mongol Bogd Khan, detronat de chinezi. În ianuarie 1921, divizia lui Ungern von Sternberg atacă Urga (fosta denumire a Ulaanbaatarului) de câteva ori, dar au fost respinşi cu pierderi mari. Ungern von Sternberg ordonă trupelor sale să aprindă un mare număr de focuri de tabără pe dealurile dimprejurul oraşului, creând aparenţa unei armate de dimensiuni mult mai mari. În februarie 1921, fără să mai lupte, a alungat trupele chineze.[3]
[modifică] Dictatorul Mongoliei, 1921
Pe 13 martie 1921, Mongolia a fost proclamată monarhie independentă, iar Ungern von Sternberg dictator. El se considera o reîncarnare a lui Ginghis Han; era deasemenea un mistic fascinat de credinţele şi religiile Extremului orient, precum Budismul. Scurta sa perioadă la conducerea Mongoliei a fost caracterizată de un regim de teroare şi jafuri ale armatei sale. [4]
[modifică] Înfrângerea, capturarea şi execuţia, 1921
O armată condusă de liderul pro-sovietic mongol Damdin Sühbaatar îl învinge şi îl înlătură de la putere. În luna mai, cu rămăşiţele forţelor sale, Ungern von Sternberg intră pe teritoriul sovietic lângă Troitskosavsk (acum Kiakhta, Buriaţia). După câteva succese în mai şi iunie, Ungern von Sternberg a fost învins în iulie-august, apoi a fost predat chiar de către proprii soldaţi Armatei roşii, pe 21 august. [5]
După un scurt proces al unui un tribunal militar condus de CEKA, Ungern von Sternberg a fost condamnat la moarte şi executat, în Novonikolayevsk (acum Novosibirsk), la 15 septembrie 1921.
