Rodolfo Boccherini
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743 - d. 28 mai 1805) a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori şi violonişti din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat în parte în centrele muzicale Europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 şi Concertul de Vioară în B bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violonistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.
[modifică] Biografie
Boccherini s-a născut în oraşul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o vârstă tânără tatăl său, care era de asemenea violonist şi contrabasist, la trimis pe Luigi la Roma pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajaţi de către curtea regală ca muzicieni la teatru. În 1761 Boccherini a mers în Madrid, unde a fost angajat de Don Luis, fratele cel mic al regelui Charles al-III-lea. Acolo el a înflorit sub patronajul imperial până ce într-o zi când regele Charles şi-a exprimat dezaprobarea la un pasaj într-un trio nou şi i-a ordonat lui Boccherini să-l schimbe. Compozitorul nu s-a supărat pentru remarca făcută, dar nu a schimbat nimic ceea ce a dus la concedierea lui. Printre patronii săi au fost consulul francez Lucien Bonaparte, de asemenea regele Friedrich Wilhelm II al Prusiei, care era un amator violonist, flautist şi un susţinător avid al artei. Boccherini a traversat o perioadă grea la moartea patronului său spaniol, a celor două neveste şi a fiicelor acestuia, el murind în sărăcie în anul 1805, rămânând în urma lui doi băieţi. Linia lui genealogică continuă şi astăzi. Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătăţit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând vioara la proeminenţă, pe când Haydn întotdeauna s-a referit la un rol de acompaniament. Mai degrabă, câteva surse pentru stilul Boccherini sunt în lucru de către un alt faimos violonist italian Giovanni Battista Cirri, care a fost născut înaintea lui Boccherini şi Haydn. Un virtuos violonist de primă clasă (posibil cel mai împlinit violonist din istorie), Boccherini adesea a interpretat repertoriul violoncelului la vioară, la înălţime, un talent care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniştii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode şi Romberg) şi este evident în partea de compoziţie a violoncelului (în mod speciat în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca concert de violoncel cu acompaniament de cuartet de corzi. El a scris foarte multă muzică de cameră incluzând peste 100 de cvintete pentru două vioare, viola şi două violoncele (un tip care el l-a pionierat, în contrast cu instrumentaţia obişnuită pentru două vioare, două viole şi un violoncel), o duzină de cvinteţi de chitare, nu toate au supravieţuit aproape 100 de cvartete de corzi şi un număr de trio de corzi şi sonate(incluzând cel puţin 19 pentru violoncel), muzica lui orchestrală include 30 de simfonii şi 12 concerte de violoncel. Operele lui Boccherini au fost catalogate de Yves Gérard muzicolog francez (născut în 1932) în catalogul Gerard publicat în Londra de aici numărul G pentru rezultatele sale. Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic Rocco, strălucire, optimism şi inventarea unei expuneri mult mai melodice şi ritmice cuplată cu frecvenţele influente de chitară tradiţională din ţara sa de adopţie, Spania. Neglijat după moartea sa de departe poreclit soţia lui Haydn datată din secolul 19, munca sa adună mai multă recunoştinţă târzie, în tipăritură, înregistrare şi concerte. Faimoasa lui “Musica notturna delle strade di Madrid” (cvintet de coarde în C major Op.30) a fost recent popularizată prin filmul Peter Weir Maiestru şi Comandant: La capătul Pământului.
