Rodica Mănăilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rodica Mănăilă
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată2002 (66 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefiziciană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Membru corespondent al Academiei Române

Rodica Mănăilă (n. , București, România – d. 2002) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române.

Viața[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile liceale și universitare la București. Cercetător științific la Institutul de Fizică al Academiei (1957 -1960), apoi la Institutul de Fizica și Tehnologia Materialelor, devenit Institutul Național de Fizica Materialelor, unde a pus bazele secției de Cercetări Structurale prin Difracție Röntgen. Își susține doctoratul în 1966, cu o teză despre distribuția cationilor în compuși cu structură spinelică și energetica acestei distribuții.

Este autoarea a peste 150 de studii ce s-au îndreptat îndeosebi spre semiconductorii amorfi și lichizi (a elaborat primele modele structurale pentru germaniu, principalul semiconductor amorf), sisteme metal-conductor amorf și metale amorfe oxidice, superconductori cu temperatură critică ridicată, materiale oxidice cu proprietății catalitice, aliaje metalice cvasi-cristaline. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în Structura semiconductorilor amorfi (1970) și Difracția razelor X și a neutronilor (1970), precum și în reviste de specialitate din țară și străinătate. A fost aleasă ca membru corespondent al Academiei Române în anul 1992.

În 2002 ea a fost decorată cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]