Rodica Ciocan-Ivănescu
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Rodica Ciocan-Ivănescu (12 octombrie 1916, București) a fost o traducătoare, universitar și istoric literar.
Activitate[modificare | modificare sursă]
A urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București (1934-1938), unde a fost studenta lui Nicolae Iorga, P.P. Panaitescu, D. Russo, și, din 1935, Facultatea de Litere, specialitatea limba franceză, avându-l între profesori pe Charles Drouhet. A colaborat constant la reviste ca „Neamul românesc", „Balcania", „Secolul 20", „Studia et Acta Orientalia" (a făcut parte și din colectivul de redacție) și „Byzantion" (Bruxelles). A participat la sesiuni și congrese naționale și internaționale. A fost lector la Institutul Pedagogic și la Universitatea din Timișoara (1965-1970).
Între 1955 și 1957 a folosit pseudonimul Aldona Bielska. În afara a numeroase lucrări care urmăresc interferențele culturale sud-est europene și orientale, învățând limba polonă ca autodidact, Ciocan-Ivănescu se remarcă prin numeroase traduceri din această limbă.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- Jan Kochanowski, Trenii, București, 1941 (în colaborare cu T. Gostynski);
- Ștefan Zeromski, Doctor Judym, București, 1958 (în colaborare cu Iulia Soare);
- Danuta Biehkowska, Pe urmele cuiburilor de vulturi, București, 1958 (în colaborare cu Constantin Țoiu), De m-ai iubi, București, 1974;
- Frantisek Behounek, Acțiunea L. Aventuri într-un secol atomic, București, 1962 (în colaborare cu Corvin Gruia); Waclaw Kubacki, Trista Veneție, București, 1974;
- Mariusz Karpowicz, Arta polonă în secolul al XVII-lea, București, 1979;
- Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria celor șase noțiuni, prefață de Dan Grigorescu, București, 1981