Robert al II-lea de Dreux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blazonul conţilor de Dreux

Robert al II-lea de Dreux (n. 1154 – d. 28 decembrie 1218), conte de Dreux și de Braine, a fost cel mai mare fiu care a supraviețuit tatălui său, Robert I de Dreux, avut cu Agnes de Baudemont, contesă de Braine.[1]

Robert a participat la Cruciada a treia, fiind prezent Asediul Acrei din 1189-1191[2] și la bătălia de la Arsuf.

De asemenea, a fost participant activ la războiul desfășurat în Normandia împotriva regilor angevini ai Angliei dintre 1193 și 1204. Contele Robert a asediat castelul Nonancourt, apărat de regele Richard I al Angliei, însă a fost luat prizonier de englezi la sfârșitul anului 1193.[3]

Robert al II-lea a mai luat parte la Cruciada Albigensiană din anul 1210.

Mai tîrziu, în 1214, a luptat alături de regele Filip August al Franței la bătălia de la Bouvines, împotriva împăratului Otto al IV-lea de Braunschweig și a contelui Ferdinand de Flandra.

Căsătorii și urmași[modificare | modificare sursă]

Prima sa căsătorie, cu Mahaut de Burgundia (n. 1150–d. 1192) a avut loc în 1178 și s-a încheiat cu separarea celor doi în 1181, fără să fi rezultat copii. Motivul divorțului l-a constituit consanguinitatea, dat fiind că atât Mahaut cât și Robert erau amândoi stră-strănepoți ai contelui Guillaume I de Burgundia și ai soției acestuia Ștefaneta și amândoi erau descendenți capețieni ai regelui Robert al II-lea al Franței.[4]

Al doilea mariaj al lui Robert a fost cu Iolanda de Coucy (n. 1164–d. 1222). Cei doi au avut următorii copii:[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gislebertus of Mons, Chronicle of Hainaut (trad. Laura Napran), Boydell Press, 2005, p. 110.
  2. ^ Robert Lawrence Nicholson, Joscelyn III and the fall of the crusader states 1134-1199, Brill, 1973, p. 184.
  3. ^ Daniel Power, The Norman Frontier in the Twelfth and Early Thirteenth Centuries, Cambridge University Press, 2008, p. 271.
  4. ^ Histoire des ducs de Bourgogne de la race Capétienne, Vol. 3 (ed. Ernest Petit), 1889, p. 32.
  5. ^ Mémoires de la Société des lettres, sciences et arts de Bar-le-Duc, Vol. 2, Ed. Société des lettres, sciences et arts de Bar-le-Duc, 1903, p. 236.
  6. ^ Theodore Evergates, Aristocratic women in medieval France, University of Pennsylvania Press, 1999, p. 102.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Theodore Evergates, Aristocratic women in medieval France, University of Pennsylvania Press, 1999.
  • Gislebertus of Mons, Chronicle of Hainaut (trad. Laura Napran), Boydell Press, 2005.
  • Histoire des ducs de Bourgogne de la race Capétienne, Vol. 3 (ed. Ernest Petit), Imprimerie Darantiere, 1889.
  • Mémoires de la Société des lettres, sciences et arts de Bar-le-Duc, Vol. 2, Ed. Société des lettres, sciences et arts de Bar-le-Duc, Contant Laguerre Imprimeur Editeur, 1903.
  • Robert Lawrence Nicholson, Joscelyn III and the fall of the crusader states 1134-1199, Brill, 1973.