Robert Kosch
| Robert Kosch | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 5 aprilie 1856 Kłodzko, Voievodatul Silezia Inferioară, Polonia  |
| Decedat | 22 decembrie 1942 (86 de ani) Berlin, Germania Nazistă |
| Înmormântat | Cimitirul Invalizilor din Berlin |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Reich-ul German[*] |
| Ocupație | ofițer |
| comandant al Comandamentului General 52 Rezervă | |
| În funcție | |
| 1916 - 1918 | |
| Monarh | Wilhelm al II-lea |
| Comandant al Diviziei 10 Infanterie | |
| În funcție | |
| 1912 - 1914 | |
| Monarh | Wilhelm al II-lea |
| Prim-ministru | Theobald von Bethmann-Hollweg |
| Studii | Școala Militară de Ofițeri din Berlin (1871 - 1874) Academia de Război a Prusiei (1877 - 1880) |
| Activitate | |
| Ramura | Armata Prusacă |
| Gradul | Sublocotenent (1874) General-locotenent (1912) General de infanterie (1917) |
| A comandat | (1912-1914) - Comandant al Diviziei 10 Infanterie (1914-1915) - comandant al Corpului I Armată (1915-1916) - comandant al Corpului X Rezervă (1916-1918) - comandant al Comandamentului 52 Corp de Armată |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial (1916-1918) |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Roter Adlerorden 1. Klasse[*] Ordinul Regal Albert de Saxonia[*] |
Modifică date / text  | |
Robert Kosch (n. 5 aprilie 1856, Glatz, Prusia – d. 22 decembrie 1942, Berlin, Germania) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 10 Infanterie, Corpului I Armată și Corpului X Rezervă.
A îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917.[1]
Familia[modificare | modificare sursă]
Robert Kosch s-a născut la 5 aprilie 1856, fiind ultimul din cei zece copii ai cuplului Hermann și Agnes Kosch (născută Heinrich). La 3 aprilie 1880 s-a căsătorit cu Gertrude Noeggerath, cu care a avut trei fiice.
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
La 23 aprilie 1874 a absolvit Școala Militară de Ofițeri din Berlin cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 51 din Silezia Inferioară. Între 1877-1880 a urmat Academia de Război a Prusiei. Între 1 aprilie 1881 și 30 martie 1887 a ocupat funcțiile de adjutant al Batalionului 1 și ulterior al Regimentului 51 Infanterie, dislocat în orașul Glatz din Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891 a fost mutat pentru un stagiu la Statul Major General al Armatei Prusace din Berlin. A ocupat ulterior diverse alte poziții în armată.
La 22 aprilie 1912 a fost avansat la gradul de general-locotenent și apoi, la 4 iunie 1912, a fost numit la comanda Diviziei 10 Infanterie. A condus cu succes această mare unitate în cursul Bătăliei de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 a fost numit comandant al Corpului I Armată dislocat pe frontul de est la granița cu Lituania. După o retragere inițială în fața forțelor rusești mult superioare numeric, a reușit să oprească înaintarea acestora, obținând victoria în a doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene. Pentru acest succes, Kosch a fost decorat cu Ordinul Pour le Mérite. La 11 iunie 1915 a fost numit comandant al Corpului X Rezervă, pe care l-a condus în luptele de la Nistru, Gnisa Lipa, Krasnostaw până la Bug. În anul 1916 a fost transferat pe frontul din Balcani, unde Diviziile 101 și 103 Infanterie din subordinea sa au luptat împotriva Serbiei. Pentru succesele repurtate Kosch a primit la 27 noiembrie 1915 ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar.
La sfârșitul lunii februarie 1916 a participat la Bătălia de la Verdun, fiind avansat la gradul de general de infanterie la 18 august 1916. La 28 august 1916 a fost numit la conducerea nou-înființatului Comandament General 52 Rezervă, care a fost dislocat în Bulgaria la frontiera cu România.
Între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916 s-au desfășurat Bătălia pentru București. „Grupul Kosch”, aflat sub comanda generalului August von Mackensen, a trecut Dunărea pe la Zimnicea și, împreună cu Armata 9 aflată sub comanda generalului Erich von Falkenhayn, a reușit să înfrângă forțele româno-ruse, aflate sub comanda generalului Constantin Prezan.[2]:p. 40 Ca urmare, la 6 decembrie 1916 trupele germane au intrat în București și l-au ocupat.
Forțele „Grupul Kosch” au continuat apoi urmărirea forțelor româno-ruse aflate în retragere până la mijlocul lunii ianuarie 1917 când frontul s-a stabilizat în Moldova. Începând cu 1 mai 1917 generalul Kosch a asigurat comanda temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben.
După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și la luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea.
După război a preluat comanda „Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice”. A fost trecut în rezervă pe 10 ianuarie 1919. A decedat în 1942. A fost îngropat în Cimitirul Invalizilor din Berlin. Mormântul lui nu este cunoscut.
Distincții și recunoașteri[modificare | modificare sursă]
Pentru activitatea sa ca militar, Robert Kosch a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
- Ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar (Germania, 1915)
- Ordinul Coroana de Fier, clasa I, cu însemne de război (Austria, 1915)
- Ordinul Coroanei (Prusia, 1909)
- Ordinul Crucea de Fier , clasa II și clasa I (Germania, 1914)
- Medalia Steaua Gallipoli (Imperiul Otoman, 1916)
- Medalia Crucea Hanseatică (Germania, 1916)
- Crucea Frederickcross (Germania, 1916)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ Jacob Lee Hamric, „Germany's Decisive Victory: Falkenhayn's Campaign in Romania, 1916” Arhivat în , la Wayback Machine., în cMichigan War Studies Review, Eastern Michigan University, 2005.05.01, accesat la 14 august 2014
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- ro Limba română
- Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
- ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
- de Limba germană
- Ludwig Reiners, In Europa gehen die Lichter aus. Der Untergang des Wilhelminischen Reiches, Beck, München 1954
- Hanns Möller, Geschichte der Ritter des Ordens „pour le mérite“ im Weltkrieg. 2 Bände, Berlin 1935.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Participarea României la Primul Război Mondial
- Armata 9 germană
- Comandanți germani pe frontul românesc
| Funcții politice | ||
|---|---|---|
| Predecesor: General de Infanterie Erich von Falkenhayn |
Commandant al Armatei 9 1917-1917 |
Succesor: General de Infanterie Johannes von Eben |
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
