Ricimer
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|
|
|
|
|
|
|
Ricimer Flavius (n. ~405 [1] - d. 18 august 472 [2]), general "barbar" în armata romană, a condus de facto Imperiul Roman de Apus între 456 şi 472 d.Hr. Devenit magister militum, pe vremea lui Avitus, în 456, a fost cel ce l-a detronat, în favoarea lui Maiorian.
Ricimer era fiul pricipelui sueb Rechila şi al unei fiice a regelui vizigot Wallia[2], iar originea barbară şi credinţa ariană l-au împiedicat să aspire la tronul Romei, în schimb şi-a făcut o carieră de succes în armata imperială.
În timpul cat a fost magister militum, a avut autoritatea reală asupra împăraţilor occidentali: Avitus, Maioran, Severus, Anthemius şi Olybrius.
A avut relaţii bune cu Imperiul Roman de Răsărit, iar în timpul împăratului din orient, Leon I, a încercat să organizeze o expediţie comună, antivandală (468[3])) ).

