Rezonanţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În fizică, rezonanţa este tendinţa unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvenţe, denumite frecvenţe de rezonanţă. La aceste frecvenţe, chiar şi forţe oscilante mici pot produce amplitudini de vibraţie mari, deoarece sistemul stochează energie oscilantă. Când atenuarea este mică, frecvenţa de rezonanţă este aproximativ egală cu frecvenţa naturală a sistemului, la care el vibrează liber. Rezonanţa apare la toate tipurile de sisteme oscilate: există rezonanţă a undelor mecanice, rezonanţă electromagnetică, şi rezonanţă a funcţiilor de undă în fizica cuantică.
