Rezistență electrică
Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric. În electrotehnică, ea este o măsură care determină ce valoare de tensiune este necesară pentru ca un anumit curent electric să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat. Unitatea de măsura a rezistenței electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω.
Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este :

unde:
- ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm · metru;
- l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
- S este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în metri pătrați;
Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se calculează cu ajutorul legii lui Ohm, fiind egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.

Variația rezistenței electrice în funcție de temperatură [modificare]
Rezistența ohmică a metalelor crește cu temperatura iar a cărbunelui și a lichidelor scade cu cît temperatura lor crește. Rezistența electrică a cuprului crește cu 4% la o încălzire de 10 °C. Modul cum variază rezistența ohmică a unui conductor electric în funcție de temperatură se poate determina folosind următoarea relație:
![\rho = \rho_0 \left [1 + \alpha t \right]](http://upload.wikimedia.org/math/7/e/4/7e4aca15356226e8a88a376133dd4b7d.png)
unde:
este temperatura materialului
este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică a mat.;
este rezistivitatea materialului la 20 °C;
este coeficientul de variatie a rezistentei cu temperatura (specific fiecărui material și reprezintă variația rezistenței de un ohm a conductorului respectiv la o creștere a temperaturii sale cu 1 °C). Există materiale cu coeficient de temperatură pozitiv (cele mai multe), și materiale cu coeficient negativ (a căror rezistența scade la creșterea temperaturii lor)
este temperatura materialului
este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică a mat.;
este rezistivitatea materialului la 20 °C;
este coeficientul de variatie a rezistentei cu temperatura (specific fiecărui material și reprezintă variația rezistenței de un ohm a conductorului respectiv la o creștere a temperaturii sale cu 1 °C). Există materiale cu coeficient de temperatură pozitiv (cele mai multe), și materiale cu coeficient negativ (a căror rezistența scade la creșterea temperaturii lor)