Rezistența anticomunistă din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rezistența anticomunistă din România a fost activă începând cu anul 1945 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unele grupuri de luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70. În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților.

Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în Munții Banatului în 1962, în timp ce un alt luptător din Munții Făgăraș a fost capturat în 1976. Rezistența română a fost una dintre mișcările de rezistență cele mai longevive din cadrul Blocului Estic[1]. Este important de subliniat că subiectul reprezintă o descoperire relativ recentă în România, grație deschiderii parțiale a arhivelor Securității, fapt care a permis examinarea de date istorice precise, unele necunoscute istoricilor înainte de anul 2005. La nivelul anului 2010, acest proces era încă în faza de început; arhivele sunt considerabile, chiar dacă o parte importantă a dosarelor a dispărut[2]. Cercetările și descoperirile recente vor aduce astfel noi perspective și clarificări asupra subiectului.

Harta României - punctele roșii indică principalele puncte de rezistență armată.

Geneză[modificare | modificare sursă]

În martie 1944, Armata Roșie invadează Bucovina de Nord, care, la acel moment, era o provincie a Regatului României, aliat celui de-al Treilea Reich. Primul act de rezistență este oficial și este organizat de Marele Stat Major Român: un batalion de rezistenți este creat și antrenat pentru a lupta împotriva invadatorului sovietic și a NKVD-ului: Batalionul Fix Regional din Bucovina.

Trenuri cu refugiați români din Bucovina ocupată de către trupele sovietice.

Sute de români au fugit atunci din calea terorii sovietice și a deportărilor[3], pentru a se refugia în păduri. Aceștia au înființat gherile antisovietice, în grupuri de 15 până la 20 de persoane[4][5][a 1]. Primele grupuri de luptători au apărut astfel în nordul Bucovinei, uneori încadrate și susținute de comandamentul militar german, dar conduse întotdeauna de români.

Constituit exclusiv din voluntari locali, acest batalion va atinge un efectiv de 1378 de combatanți, repartizați în 3 companii. Un ofițer de rezervă era însărcinat cu instrucția militară a voluntarilor. În urma retragerii germane, aceștia au fost urmăriți de NKVD, executați sau deportați în Siberia. Urmele existenței acestei prime faze a rezistenței se regăsesc până în luna octombrie 1944[6].

După armistițiul româno-sovietic (11-12 septembrie 1944), forțele sovietice dispun de toată libertatea de a acționa pe teritoriul României, iar guvernul român își pierde orice autoritate asupra Bucovinei de Nord. De la sfârșitul anului 1944 și până la începutul anului 1945, în România au fost antrenate câteva grupuri armate având drept misiune hărțuirea Armatei Roșii, în perspectiva unui viitor conflict Est-Vest[4].

Odată terminat războiul, cea mai mare parte a acestor grupuri sunt desființate, dar unele se mențin în continuare în munți, rezistând activ. În mai 1946, Generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul Constantin Sănătescu, este arestat și acuzat că ar fi reunit sub comanda sa mai multe grupuri subversive. În realitate, „Mișcarea Națională de Rezistență” pe care o coordona nu reprezenta decât o slabă amenințare la adresa înființării regimului comunist.

Alegerile generale din România anului 1946, masiv viciate de fraude și de intimidări, într-o țară ocupată integral de trupele sovietice, au favorizat fuziunea forțelor anticomuniste. S-a constituit o structură reunind generali, ofițeri superiori și oameni politici pentru a pregăti și coordona sub un singur comandament grupurile armate[b 1]. Structura centrală de coordonare în România raporta unui Consiliu Național Român instalat la Paris. Acesta din urmă informa, la rândul său, guvernele occidentale. Proiectul a fost în cele din urmă descoperit de către autoritățile comuniste, care au procedat la arestări masive în primăvara anului 1948. Autoritățile au reușit astfel să arunce o plasă peste mai mult de 80% dintre persoanele implicate în mișcare. Prin urmare, rezistența națională coordonată a fost decapitată.

Începutul mișcării de rezistență armată[modificare | modificare sursă]

La începutul toamnei anului 1948 și în pofida dispariției oricărei coordonări la nivel național, mai multe grupuri, sau doar indivizi, intră în clandestinitate, în Munții Carpați. Se vor constitui astfel diverse puncte de rezistență armată în ceea ce a devenit o mișcare totalizând mai multe mii de persoane. Rebelii proveneau din toate păturile sociale și din toate regiunile țării.

Factori determinanți[modificare | modificare sursă]

  • Politica instaurării comunismului

Factorii declanșatori ai mișcării au fost, pe de o parte, valul de arestări masive care s-a abătut asupra țării după ajungerea la putere a comuniștilor, fără nici un alt partid alături, în ajunul lui 1948, și, pe de altă parte, măsurile politice și economice care au afectat profund țăranii și întreaga clasă de mijloc[7]. Victimele economice ale noului regim fugeau după ce abandonaseră orice speranță de supraviețuire într-o societate care le produsese ruina. Unii dintre ei riscau detenția sau chiar eliminarea fizică, din cauza apartenenței sociale sau politice. La această categorie se adaugă cei care intrau în clandestinitate pentru a scăpa de arestarea iminentă. Un număr mare de familii s-au refugiat în munți la sfârșitul lui 1948 și începutul lui 1949. În acest sens, responsabilul Consulatului Britanic la Cluj scrie la 1 mai 1949, referitor la subiectul situației partizanilor conduși de Generalul Corneliu Dragalina :

Hainele și medicamentele lipseau și probabil că acest lucru este adevărat pentru că numărul lor crescuse cu o proporție considerabilă de femei și copii începând cu expropierile de la 1 Martie. Mi s-a comunicat valoarea de 20.000 ca număr al celor care s-au alăturat după expropiere (...) Creșterea numărului de femei și copii va crea probleme de supraviețuire în iarna următoare (...) și mi se spune din nou că la partizani ajung camioane cu provizii militare, uneori prin captură, alteori prin dezertare, dar nu pot estima anvergura acestui fenomen...[b 1].
  • Opoziția țăranilor la colectivizare

Este elementul esențial al revoltei împotriva puterii comuniste. În 1945, România era o țară 80% rurală, prin urmare, desființarea proprietății private a fost un șoc pentru lumea de la sate. Respinsă de aceasta, colectivizarea a fost considerată drept un furt cu violență și a fost puternic combătută de țăranii atașați de pământurile lor. S-au intensificat refuzurile de supunere față de noile legi, manifestațiile și actele de nesupunere civilă. Reprimate dur de Securitate, care nu ezita să închidă sau să execute conducătorii protestelor, campaniile au constituit creuzetul unei rezistențe și, de asemenea, suportul ei logistic pe termen lung. Rezistența țăranilor la colectivizarea forțată și brutală[6][8] este un fenomen puțin cunoscut atât în Europa de Vest cât și în Europa Centrală. Într-o țară cunoscută pentru agresivitatea poliției politice, Securitatea mult temută, dar și pentru pasivitatea sau indiferența poporului în fața dominației comuniste, intensitatea opoziției țăranilor față de regimul stalinist este o realitate ieșită din comun.

  • Forța mișcării legionare

În 1937, rezultatele afișau peste 15,58% dintre voturi pentru partidul legionar Partidul Totul pentru Țară, adică 478.000 de voturi. În 1938, mișcarea legionară cuprindea mai multe sute de mii de membri, dintre care unii formau o forță paramilitară considerabilă. Foarte activă, organizată și ajunsă la putere între septembrie 1940 și ianuarie 1941, o astfel de mișcare era greu de evitat în 1944-1945, prin urmare comuniștii au preferat să coabiteze cu ea până în 1948. Astfel, efective importante de tineri antrenați din punct de vedere militar și aparținând mișcării legionare, deja intrați în clandestinitate după lovitura de stat ratată din 1941 și uneori dotați cu arme de către germani, s-au găsit față în față cu perspectiva de a vedea țara în mâinile celor mai mari dușmani : comuniștii. A fost deci firesc ca unii dintre ei, cum ar fi Ion Gavrilă Ogoranu, să inițieze o ofensivă armată contra comuniștilor și a ocupanților sovietici. Occidentul, și în special Franța și Statele Unite, au exploatat și ele numărul mare de legionari refugiați în vest și gata de luptă[m 1] pentru a forma miezul unei rezistențe în România[m 2], opoziția politică românească din exil fiind incapabilă să furnizeze cadre pentru un astfel de obiectiv.

  • Refuzul dictaturii comuniste

Un alt element important al Rezistenței armate este motivația indivizilor și a grupurilor convinse că doar o implicare armată ar putea să reducă teama crescândă și să oprească ajungerea irevocabilă a comuniștilor la putere. Grupurile de rezistență conduse de foști ofițeri acționau în mod coordonat și planificat. Se pare că își puneau speranțele în incitarea la o insurecție armată generală, la o revoltă masivă, care nu s-a produs niciodată. O categorie mai redusă de insurgenți dornici să lupte împotriva comunismului era formată din refugiați români recrutați în Europa de Office of Policy Coordination (OPC), antrenați în Franța, în Italia și în Grecia și apoi parașutați în Carpați. Majoritatea dintre ei nu au reușit să creeze contacte locale, care le erau indispensabile pentru supraviețuire, și au fost rapid capturați[b 1].

  • Persecuția Bisericii Greco-catolice române.

La sfârșitul lui septembrie 1948, dorind să rupă de Occident și de influența Romei pe toți catolicii români[9], comuniștii au împins credincioșii și clerul să se convertească la ortodoxie. Într-un final, regimul comunist a declarat ilegală Biserica greco-catolică, la 1 decembrie 1948, și a profitat de asta pentru a-i confisca toate bunurile[10]. Acesta a fost momentul în care puterea a deschis calea către o represiune brutală și sistematică, ce va dura până în 1964[11][12]. Toți episcopii vor fi condamnați la închisoare și vor muri închiși, adeseori din cauza regimului de viață foarte dur. Numeroși preoți vor fi torturați, trimiși în colonii de muncă silnică sau pur și simplu asasinați. Vom găsi astfel, în mai multe mișcări de rezistență, preoți catolici și numeroși membri ai acestei Biserici, bine reprezentată în special în Transilvania.

Tentative de rețele susținute din exterior[modificare | modificare sursă]

Estimați la 70.000 de către serviciile occidentale, românii refugiați în țările occidentale care doreau să lupte contra regimului comunist reprezentau o mană cerească pentru serviciile de informații din lumea liberă. Printre aceștia se aflau și numeroși legionari gata de luptă. CIA a văzut în asta oportunitatea de a forma o rețea de agenți infiltrați în Blocul Estic și a recrutat pe unii dintre ei, refugiați cel mai des în Germania, Austria și Iugoslavia. Decizia a fost luată împreună de președintele american Harry Truman și de președintele francez Vincent Auriol. Deja organizați, solidari și beneficiind de formare militară în cea mai mare parte, legionarii au fost foarte apreciați în acest context, în care trecutul lor tumultuos și contestabil era pus între paranteze în fața nevoii de a combate comunismul. Acceptând oferta americană[13], șefii legionari[14] au jucat un rol important în recrutarea și coordonarea viitorilor agenți.

În 1949, informate de Foreign Office că rezistența anticomunistă română se intensifica și beneficia de sprijin popular la țară, serviciile de informații occidentale au investit serios în acest proiect. Au fost selectați 100 de agenți, dintre care 50 urmau să fie parașutați în interiorul țării, iar 50 trebuiau să îi susțină din exteriorul frontierelor românești. Combatanții vor fi pregătiți și antrenați în Franța și Germania. Alți 100 de voluntari vor fi antrenați în Italia și Grecia. Șeful operațiunilor secrete ale CIA din acel moment, Gratien Yatsevich, a declarat că acțiunile realizate în România nu erau depășite, ca număr de agenți și ca resurse alocate, decât de acțiunile organizate pentru Albania, acestea din urmă fiind cele mai importante dintre acțiunile întreprinse în timpul războiului rece din Europa de Est[15]. Primii combatanți au fost trimiși în România în noiembrie 1951. Ion Samoilă, Ion Golea și Ion Tolan formau grupul "Jacques", parașutat lângă Agnita. Apoi, în noaptea dintre 1 și 2 octombrie 1952[16], a fost parașutat al doilea grup, sub numele de cod "Robert" : Mircea Popovici și Alexandru Tănase, undeva aproape de Calafat, lângă frontiera cu Bulgaria. Au urmat grupurile "Pascal" : Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi și Făt Savu, la 1 iulie 1953, în Apuseni, și "Fii Patriei" : Sabin Mare, Ilie Rada și Gavril Pop, în iulie 1953, într-o zonă împădurită aflată undeva între județele Satu Mare, Sălaj și Bihor.

Alți agenți vor fi trimiși din Grecia, printre aceștia numărându-se Toma Bebi, prins de Securitate exact la aterizare. Bebi va colabora cu Securitatea până la prinderea altor 12 parașutiști legionari.

Printre românii recrutați de CIA la începutul lui 1951 se numără : Constantin Saplacan, Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Matias Bohm, Ilie Puiu. Securitatea îi va prinde și va descoperi că au fost recrutați în Italia. Guvernul român va trimite o notă de protest americanilor, acuzându-i de ingerințe în problemele interne ale țării și subliniind că agenții CIA capturați fuseseră trimiși "pentru a pune în aplicare acte de sabotaj și de spionaj contra armatei române"[15].

Conform declarațiilor lui Gordon Mason, șeful biroului CIA la București între 1949 și 1951, misiunea agenților parașutați consta în contactarea grupurilor de rezistenți din munți, informarea acestora cu privire la faptul că Occidentul era interesat de soarta lor, aprovizionarea lor cu arme, muniții, medicamente și bani. De asemenea, era prevăzut ca rezistenții români să primească stații de emisie recepție, prin care să rămână în contact cu Occidentul. Obiectivele esențiale erau, tot conform lui Gordon Mason, cunoașterea forțelor de care dispuneau mișcările de rezistență, furnizarea de informații despre activitatea armatelor române și sovietice, încurajarea combatanților din Rezistență pentru a acționa contra trupelor sovietice în caz de război.

Majoritatea operațiunilor de parașutare au eșuat din cauza scurgerilor interne de informații din cadrul serviciilor de informații britanice (contraspionaj MI6), și în special din cauza spionului aflat în solda sovieticilor : Kim Philby, care informa direct NKVD-ul[d 1][d 2]. Astfel, trei agenți formați de americani și trimiși în iunie 1953 în Munții Apuseni au fost capturați fără să fie executați, deoarece autoritățile comuniste doreau să facă din ei agenți dubli. În regiunile orașelor Oradea și Satu Mare, trei agenți parașutați au fost omorâți : unul într-un schimb de focuri, alți doi executați[c 1]. În 1953, CIA formează un alt grup, din 13 români legionari refugiați în Germania, iar mai apoi îi trimite în România[m 3][m 1][m 2]. În octombrie 1953 are loc procesul acestor 13 parașutiști, cu mare vâlvă. Cei 13 au fost condamnați la moarte și executați la 31 octombrie 1953, în închisoarea Jilava[17].

Grupurile de rezistență[modificare | modificare sursă]

Grupurile de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite, puțin peste o mie. Puține dintre ele au reușit să se coordoneze la nivelul regiunii în care se aflau. Conform arhivelor Securității care au putut fi recuperate și după mărturiile rezistenților care au supraviețuit, există câteva grupuri mai importante. Prin "importanță" înțelegem fie numărul de membri, fie acțiunile excepționale întreprinse, fie urma vie pe care au lăsat-o în regiunea în care au combătut. Totuși, clasificarea grupurilor este o acțiune dificilă, deoarece pentru unele dintre ele informațiile nu sunt disponibile în totalitate (dosare clasate încă secrete în Arhivele Securității), iar pe de altă parte, martorii au fost de multe ori eliminați în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu, au dispărut. În ceea ce privește importanța activității lor, am reținut opt grupuri, a căror activitate este descrisă aici, pe scurt. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel toate grupurile cele mai cunoscute, conform arhivelor CNSAS[18] și Arhivelor Naționale.

Teodor Șușman[modificare | modificare sursă]

Primar al satului Răchițele (în Munții Apuseni) de trei ori, pentru mai mult de zece ani, înainte de 1945, Teodor Șușman a devenit unul dintre cei mai cunoscuți rezistenți ca urmare a descoperirii osemintelor sale, la 23 iunie 2010, de către CICC, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, dar și după cercetările făcute pe 5 și 6 iulie 2011[l 1], cu scopul de a găsi osemintele fiilor săi, care l-au urmat în luptă : Toader și Avisalon Șușman.

Teodor Șușman, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
Teodor Șușman, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.

Șef respectat și recunoscut în Țara Moților, Șușman va intra rapid în colimatorul autorităților comuniste, apoi va fi destituit din funcția de primar, la puțină vreme după ajungerea comuniștilor la putere, în 1945. Fiind greco-catolic și susținând Partidul Național Țărănesc, va fi calomniat și acuzat pe nedrept de comuniștii locali oportuniști și geloși pe reușita lui personală. După ce a încercat de mai multe ori, fără succes, prin mai multe scrisori[l 2], să își dovedească inocența și să arate cât de perfizi erau acuzatorii, Șușman se simte în pericol și decide să fugă în munți. Acest lucru se va întâmpla în august 1948, iar Șușman va fi însoțit de cei trei fii ai săi: Toader (Teodor junior), Avisalon și Traian. La început, rezistența lor se va limita la asigurarea supraviețuirii, apoi va include reacția la teroarea impusă de comuniști asupra țăranilor care îi ajutau. Vor ataca mai multe cooperative și societăți de exploatare forestieră, fără să facă vreodată uz de violență contra muncitorilor sau cadrelor și încercând să micșoreze consecințele pentru aceștia din urmă. După trei ani de rezistență în fruntea unui grup format din zece persoane, Teodor va fi împușcat în 1951. Doi dintre cei trei fii ai lui vor muri în 1958, într-o șură incendiată de Securitate. Întreaga familie Șușman va avea un destin tragic, cu excepția lui Traian, singurul care va supraviețui după ani lungi de pușcărie.

Maior Nicolae Dabija - Rețeaua Frontul Apărării Naționale, Corpul de Haiduci[modificare | modificare sursă]

Maior Nicolae Dabija, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
Maior Nicolae Dabija, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.

Există încă un grup armat din regiunea Munților Apuseni, numit Frontul Apărării Naționale - Corpul de Haiduci, pe care istoricii îl consideră drept important. Acest grup era condus de un fost ofițer al armatei regale, care participase la războiul împotriva URSS pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija, și va ataca biroul perceptorului din Teiuș, înarmat cu carabine și pistoale. Autoritățile române vor descoperi refugiul rebelilor după ce îl vor aresta pe unul dintre ei, iar acesta le va indica locul, pe Muntele Mare. O operațiune condusă de forțele de securitate se lansează împotriva rebelilor în dimineața zilei de 4 martie 1949. Conduși de Colonelul Mihai Patriciu, securiștii vor ataca vârful unde erau ascunși rebelii. Au urmat focuri și lupte corp la corp. Vor fi trei morți și trei răniți, în rândul comuniștilor. Dabija a fost arestat pe 22 martie 1949, după ce a fost denunțat de către un sătean. Pe 28 octombrie 1949, șapte membri ai grupului, printre care și Maiorul Nicolae Dabija, vor fi executați la Sibiu[c 2][h 1].

Colonel Ion Uță[modificare | modificare sursă]

Inițiator al unui grup de rezistență important din Banat, Colonelul Ion Uță este unul dintre cele mai extraordinare personaje ale Rezistenței române. Unul dintre grupurile de rezistență pe care le-a fondat a fost implicat într-o adevărată bătălie contra trupelor de Securitate, la Pietrele Albe, fapt foarte rar în mișcările de rezistență din România, care erau cel mai des axate pe defensivă. Prefect al județului Severin (între cele două Războaie Mondiale), în perioada 1943-1944 căpitan în armata română, Ion (sau Ioan) Uță a fost numit Colonel, apoi trecut în rezervă odată cu epurarea armatei de către comuniști. Șef (local) în Partidul Național Țărănesc (PNȚ) cu ocazia alegerilor generale din 1946, Uță a trebuit să fugă, deoarece se știa urmărit de Securitate. Prin urmare, el se retrage în munții Țarcul și Cernei. Încă de la implicarea lui în Rezistență, va căuta să organizeze și să coordoneze între ele diferitele grupuri de rezistență românească din Banat, cu scopul de a întări și a unifica forțele existente, apoi de a organiza o revoltă populară generală în regiune. Este unul dintre rarii șefi de rețea care au dorit să creeze un schelet regional, apoi național, pentru Rezistență, printr-un plan precis și un calendar. Format exclusiv din locuitori ai satelor de munte din Severin, grupul său va include 30 de persoane - în grup se vor infiltra elemente ale Securității, iar Uță va fi omorât în 1949.

Gogu Puiu - Rețeaua Haiducii Dobrogei[modificare | modificare sursă]

În jurul lunii iulie 1947, la București se decide formarea unei organizații de Rezistență în Dobrogea - aceasta va începe să acționeze în 1948, sub conducerea fraților Nicolae și Dumitru Fudulea (în nordul Dobrogei) și a lui Gogu Puiu (în sudul Dobrogei). Li se va alătura Nicolae Ciolacu[d 3] care va conduce mișcarea din centrul regiunii.

Gogu Puiu, Luptător anticomunist în Dobrogea.
Gogu Puiu, Luptător anticomunist în Dobrogea.

Grupul a fost numit Haiducii Dobrogei[d 4][g 1]. Legionar macedo-român, întors din Germania împreună cu alți câțiva camarazi, Gogu Puiu a organizat și a structurat Rezistența, sprijinindu-se în fiecare localitate pe micile grupuri de rezistenți care acționau independent, fiecare având propriul șef. Coordonarea va fi realizată printr-un grup de comandă ce va comunica printr-un sistem eficient de curieri. Între 1947 și 1956, Dobrogea a fost un centru de rezistență extrem de activ, în care au fost implicate numeroase familii, dintre care multe au devenit victime ale represiunii comuniste. Rezistența din Dobrogea a reușit să strângă 2000 de partizani combatanți și de susținători locali. Aproape toți vor fi uciși de Securitate, sau vor muri ca urmare a torturilor. Supraviețuitorii vor fi trimiși în coloniile de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, adevărate colonii de exterminare prin epuizare, în care regimul comunist trimitea opozanții pe care nu dorea să îi mai vadă revenind în societate[19][20].

Având în vedere că Puiu era considerat spion de către autoritățile comuniste, în 2014 dosarul lui nu este nici declasificat și nici disponibil pentru cercetători. Este aproape sigur că Gogu Puiu a intrat în contact cu serviciile secrete franceze și americane la Viena, în 1945-1947, apoi, probabil, a fost format în vederea luptelor clandestine și a celor de gherilă. Carismatic, întotdeauna îmbrăcat în uniformă militară, Puiu va lăsa după el impresia unui luptător curajos, hotărât, superior, asemeni haiducilor din secolele trecute. În iulie 1949, va alege să se sinucidă, explodând grenada pe care o avea tot timpul la el, în loc să cadă în mâinile comuniștilor.

Obiectivul Rezistenței din Dobrogea era să pregătească România pentru eventualitatea unui război între Occident și URSS. După 1945, industriașii români au fost implicați în finanțarea acestei mișcări. În mod neoficial, armata română a sprjinit și ea mișcarea, prin amiralul Horia Măcelaru. În acest context, Gogu Puiu ar fi putut fi un agent de legătură și cel care trebuia să pregătească terenul pentru sosirea americanilor[21].

Ion Gavrilă Ogoranu - Grupul Carpatin Făgărășan[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a arestărilor masive din 1947, care afectează în mod special sute de studenți, militari și legionari din regiunea Făgărăș, toți cei care au scăpat cu viață au format grupul Carpatin Făgărășan.

Ion Gavrilă Ogoranu, rețea Carpatin Făgărășan, Munții Făgăraș (versantul de nord).
Ion Gavrilă Ogoranu, rețea Carpatin Făgărășan, Munții Făgăraș (versantul de nord).

Longevitatea grupului - 9 ani[22] - se explică prin organizarea sa de tip militar și prin tactica utilizată. Nu exista o centralizare geografică sau un cartier general, zona de intervenție era foarte largă, mobilitatea sporită, totul era făcut în așa fel încât să surprindă inamicul și să facă cercetările cât mai dificile. Folosind tactici de gherilă și despărțindu-se în mod regulat în grupuri mici, pentru a-și crește șansele de supraviețuire, Grupul Carpatin de Rezistență Națională Armată este cunoscut în special datorită supraviețuirii șefului său, Ion Gavrilă Ogoranu, personalității sale marcante, scrierilor lui[23], care aduc numeroase detalii cu privire la supraviețuirea partizanilor în munți, în condiții extrem de dificile. Legionar și credincios fervent, Ion Gavrilă Ogoranu a marcat spiritele și a servit chiar ca sursă de inspirație pentru un film românesc ce povestește viața de zi cu zi a unui grup de tineri rezistenți anticomuniști[24]. Dintre cei douăzeci de tineri care vor alege să își sacrifice tinerețea și viața socială pentru a lupta pentru libertate, doar doi vor supraviețui[25] în fața Securității. Majoritatea vor fi împușcați în timpul ciocnirilor cu Securitatea, sau vor fi trădați de apropiați sau de agenți infiltrați.

Locotenent Toma Arnăuțoiu, grupul "Haiducii Muscelului", Munții Făgăraș (versantul de sud).
Locotenent Toma Arnăuțoiu, grupul "Haiducii Muscelului", Munții Făgăraș (versantul de sud).

Toma Arnăuțoiu - Rețeaua Haiducii Muscelului[modificare | modificare sursă]

Longevitatea este prima caracteristică a grupului de rezistenți fondat și condus de locotenentul Toma Arnăuțoiu. Haiducii Muscelului și-au dat 10 ani din viață pentru lupta împotriva comunismului. Mulți săteni și în special femei curajoase i-au susținut în tot acest timp și, dacă au fost prinși, au avut aceeași soartă cu ei. Majoritatea rezistenților au fost executați sumar, ceilalți au fost aruncați în pușcărie pentru mulți ani, în condiții inumane, și, de multe ori, nu au supraviețuit. Elisabeta Rizea a scăpat de acest destin, în ciuda torturii și a persecuției, și a devenit un simbol viu, apoi o icoană a Rezistenței românești. Durata acestei lupte a lăsat numeroase urme în arhivele Securității, permițând astfel istoricilor să facă multiple studii și analize. Conform informațiilor pe care le găsim aproape sistematic în rapoartele și mărturiile disponibile despre rețelele de rezistență, această rețea a fost nimicită de Securitate din cauza corupției membrilor săi, a trădărilor și a infiltrărilor agenților externi.

Victor Lupșa - Rețeaua Vlad Țepeș II[modificare | modificare sursă]

Personaj controversat al Rezistenței din regiunea Vrancea, Victor Lupșa era pentru unii un șef respectat și dinamic, un colonel format în Iugoslavia, pentru alții un mincinos care nu avea decât studii primare, fusese reformat din cauză că avea un picior mai scurt, iar pentru o a treia categorie un spion în solda Securității și un trădător[26]. Informațiile accesibile și disponibile în 2014 nu ne permit să tragem o concluzie clară și nici măcar să știm în ce condiții a fost arestat în 1955, apoi executat în 1956. Totuși, se pare că era vorba despre un personaj ciudat, care folosea minciuni și exagerări pentru a-i convinge pe țărani să se revolte. Va povesti tuturor că are susținerea lui Tito și a americanilor și că aceștia din urmă vor aduce arme și materiale. Începând din vara 1948, Victor Lupșa și Gheorghe Corneliu (Szarvas) au înființat organizația Vlad Țepeș II, pe care au extins-o în trei regiuni : Galați, Brașov și Vrancea. Obiectivul lor era să ridice la luptă populația din zonele muntoase.

În 1948, Lupșa redactează un manifest anticomunist semnat cu propriul său nume și ștampilat cu o cruce creștină înconjurată de mențiunea Vlad Țepeș II. Mai apoi distribuie acest manifest șefilor de grupuri din diferitele sate în care își lansase mișcarea. Mesajul și referința la un mare domnitor român cunoscut pentru onestitate și dreptate, dar și pentru lupta neobosită împotriva hoților și a invadatorilor turci pare să-i fi sedus pe oamenii simpli și să fi ușurat fondarea acestei mișcări. Dar particularitățile locale au favorizat și ele aderarea la acest apel : mentalitatea regională foarte independentă (cultura secretului, dar și întâlnirile clandestine în păduri erau practicate de secole), o regiune izolată și înapoiată, căi de acces puține, drumuri foarte proaste sau chiar inexistente[27]. Asemeni multor altor români, Lupșa credea în venirea iminentă a americanilor pentru a elibera teritoriul de comuniști și se purta în consecință. Astfel, a pus la punct noduri de rezistență și a pregătit structuri care să permită o revoltă masivă. Tipul lui de organizare era militar, incluzând paznici și semne de recunoaștere vizibile. Victor Lupșa va intra în contact cu mai multe grupuri civile sau religioase și va încerca, dar fără succes, să trimită un plic la legația americană. Securitatea pornise deja în căutarea lui, prin urmare, în februarie sau martie 1950, Lupșa se va ascunde în munți, împreună cu Gheorghe Corneliu.

Episodul numit chermeză a aruncat o umbră asupra intențiilor reale ale lui Victor Lupșa. În noaptea dintre 23 și 24 iulie 1950, apare un zvon conform căruia urma să fie dat semnalul pentru începerea revoltei. 19 sate așteaptă în van acest semnal, care trebuia să fie însoțit de arme, alimente și echipamente, ce urmau să fie parașutate. O singură comună va trece la acțiune : Bârsești. Un grup de țărani înarmați va reuși să îi oprească pe milițieni și pe activiștii comuniști. Dându-și seama de alerta falsă (din cauza inerției tuturor celorlalte sate), răsculații se vor refugia în pădure. Majoritatea vor fi prinși de Securitate, judecați și închiși. În septembrie 1950, în Munții Vrancei se ascundeau peste 100 de partizani. Gheorghe Corneliu se va sinucide în 1951, pentru a scăpa de următorii comuniști, iar Lupșa se va ascunde în pădurile din Munții Zagon, de unde se și trăgea. După mai mulți ani de urmărire și fugă, pe 27 noiembrie 1955, Lupșa s-a predat autorităților din Câmpulung Muscel, declarând că nu dorește să facă recurs la sentința din iunie 1951, de condamnare la moarte în contumacie. Va fi executat la penitenciarul din Iași, pe 3 decembrie 1956.

Dincolo de zona de umbră care planează asupra personajului Victor Lupșa, mișcarea Vlad Țepeș II rămâne, de departe, cea mai importantă dintre toate mișcările de rezistență din țară. Mii de țărani vor fi arestați și trimiși în pușcărie ca urmare a celei mai mari operațiuni represive lansate vreodată de Securitate, între iulie și octombrie 1950.




Cele mai importante rețele de rezistenți și localizarea acestora[d 5][29][a 1][5][18]
REGIUNE NUMELE GRUPULUI ȘEFUL GRUPULUI (PRINCIPALII MEMBRI) PERIOADĂ
Apuseni Teodor Șușman[l 3][l 4][l 5][l 6][l 7][l 8][l 9][l 10] Teodor Șușman (Toader -Teodor junior, Avisalon și Traian Șușman, Nuțu Bortoș, Gheorghe Mihuț, Ion Ciota, Roman Oneț, Mihai Jurj) 1948 - 1958
Partizanii Regelui Mihai - Armata Secretă[30][31] Căpitan Alexandru Suciu (Preot Gheorghe Mureșan, Lazăr Bondor, Ionel Manu) 1948 - 1950
Capotă-Dejeu Dr Iosif Capotă și Dr Alexandru Dejeu 1947 - 1957
Frontul Apărării Naționale, Corpul de Haiduci[h 2][h 3] Maior Nicolae Dabija (Frații Macavei, Sandu-Alexandru-Maxim, Cornel Pascu, Iosif Clamba) 1948 - 1949
Organizația Cruce și Spadă[32][a 2] Gheorghe Gheorghiu Mărășești (Gavrilă Fortu, Aurel Potra, Alexandru Covaci, Traian Mereuț, Nicolae Negoiță, Mircea Oprescu, Nicu Boiangiu, Nicolae Pituru, Aurel Ciurcel, Ionel Iordan, Traian Pașca, Ion Torcea) 1948 - 1949
Leon Șușman[33][34][c 3] Leon Șușman 1948 - 1957
Ștefan Popa[5] Ștefan Popa (Ioan Robu, Bratu, Nicolae Suciu, Petre Mărgineanu[35], Silvestru Bolfa, Nicodim Lazăr, Sandu -Alexandru - Maxim) 1948 - 1949
Sandu (Alexandru) Maxim[36][h 2][5][37][i 1] Sandu (Alexandru) Maxim (Cornel Pascu, preotul greco-catolic Nicolae Suciu, Petre sau Petru Mărgineanu, Florian Picoș, Mihai Florinc) 1948 - 1949
Frații Spaniol[38][h 2][i 2] Aron et Vasile Spaniol (Mulea Gavrilă, Popa Romul) 1948 - 1950
Maior Emil Oniga[a 3][h 2][37] Maior Emil Oniga 1948 - 1949
Cornel Deac - Nicolae Moldovan[i 3] Cornel Deac (Nicolae Moldovan, Ioan Mărgineanu) 1949 - 1953
Bacău "Uturea" sau Gheorghe Ungurașu[39][5] Gheorghe Ungurașu (Petre Baciu) 1947 - 1948
Banat[40][41][42][43] Colonel Ion Uță[d 6][d 7][44][45][46][a 4] Colonel Ion Uță (Dumitru Mutașcu, Dumitru Ișfănuț) 1947 - 1949
Organizația Națională Creștină de Luptă Împotriva Comunismului, Partizanii României Mari[47][a 5][48] Ion Tănase (Teodor Ungureanu) 1948 - 1949
Grupul de la Teregova[40][d 6][49][50][51][52][53] Notarul Gheorghe Ionescu, alias Nicolae Popovici[54] Spiru Blănaru, Comandor Petre (sau Petru) Domășneanu 1948 - 1949
Aurel Vernichescu și avocatul Ioan Târziu[d 7][d 8][50][55][56][a 6] Aurel Vernichescu și avocatul Ioan Târziu (Constantin Jumanca, Miron Ivănescu, Sebastian Crăsnaru, Ion Jumanca din Vârciorova, Gheorghe Cristea, Victor C. Bisericosul) 1947 - 1949
Petre (sau Petru) Ambruș[a 7][57] Petre (sau Petru) Ambruș 1948 - 1950
Dumitru Ișfănuț (zis "Sfârloagă")[58][59][a 4] Dumitru Ișfănuț și Dumitru Mutașcu (Nistor Duicu, Ioan Caraibot, Victor Curescu, Gheorghe Serengău, Maria Vlădescu, Nicolae Ciurică[60], Iancu Baderca) 1949 - 1954
Nicolae Doran[d 9][61][a 8][62][63] Nicolae Doran (Nicolae Popovici) 1948 - 1950
Dr Liviu Vuc[64][d 10][65] Dr Liviu Vuc (Iosif Hlobil, Virgil Atnagea, Anton Atnagea, Ștefan Drăgan, Ioan Beg) 1948 - 1952
Bârlad Constantin Dan[j 1][66][67] Constantin Dan (Nicolae Borca, Costin Rusu) 1958
Bistrița-Năsăud Haiducii lui Avram Iancu - Divizia Sumanele Negre[e 1][68][d 11][69][70][71][72] Căpitan Gavrilă Olteanu[73] (Locotenenți Dumitru Șteanță și Nicolae Paleacu) 1946
Bistrița-Năsăud - Munții Rodna Liga Națională Creștină sau Garda Albă[74][75][76][77][78][79][80][28][j 1] Căpitan Leonida Bodiu (Ioan Burdeț, Dumitru Toader) 1948 - 1949
Brașov[81] Organizația Vlad Țepeș II (Brașov)[e 2]Articol de Cristina Pușcaș, Organizația 'Vlad Țepeș II', publicat pe site-ul internet Memoria Rezistenței, la 25/05/2013 - Organizația 'Vlad Țepeș II'.</ref>[a 9][82] Victor Lupșa[26] și Gheorghe Corneliu (zis "Szarvas") (Ion Neguț) 1949 - 1950
Bucovina[a 10][83][84][85] Constantin Cenușă[86][87][88][89][90] Constantin Cenușă 1948 - 1951
Vasile Motrescu[86][91][92][93] Vasile Motrescu 1948 - 1958
Colonel Vasile Cârlan[94][a 11] Colonel Vasile Cârlan 1948 - 1950
Grigore Sandu[95] Grigore Sandu
Vasile Cămăruță[a 10] Vasile Cămăruță 1949 - 1950
DOBRINCU Dorin, Sfidarea Securității în Bucovina. Grupul de rezistență armată anticomunistă Gavril Vatamaniuc (1949-1958), publicat în Revista de Istorie Socială, volumele VIII-IX, 2003-2004, pp. 363-412 - Arhivele revistei, sumarul volumelor VIII-IX.</ref>[96][97][98]. Gavril Vatamaniuc (Ion și Gheorghe Chiraș ) 1948 - 1955
Vladimir Macoveiciuc[99][a 10][100][101] Vladimir Macoveiciuc 1944 - 1946
Suceava Silvestru Hazmei[j 1] Silvestru Hazmei
Gărzile lui Decebal[e 3][d 12][102][103] 1944 - 1949
Crișana și Arad Valer Șirianu[a 12] Valer Șirianu (General Baloșiu, colonel Rădulescu, dr. Boieriu, Preot Tiberiu Dârlea, sub-ofițer Ion Ardelean, Sabin I. Sas din Târnova, județul Arad) 1948
Gligor Cantemir[104][105][106][a 13][107][108] Cantemir Gligor (Ioan Faur din Baltele, Pavel Bacoș din Valea Mare, Hagea Iulian zis Leanu, Dărău Igna din Cil, Ioan Lazăr din Roșia, Ioan Jurcuța, Iulian Hagea, Ioan Lulușa, Pavel Dobre, Pavel Lulușa, Ioan Lupei) 1947 - 1952
Mișcarea Națională de eliberare[104] Ioan Blăgăilă (Ioan Grosolina din Tăgădău) 1949 - 1952
Adrian Mihuț[109][110][111][d 13][104] Adrian Mihuț 1948 - 1956
Craiova General Ion Carlaonț[d 14][112][113] Ion Carlaonț (maiorul Lucian Dimitriu, Remus Radina) 1948
Dobrogea[114][115] Haiducii Dobrogei Gogu Puiu (Gheorghe Fudulea, frații Croitoru, Nicolae Ciolacu, Niculae Trocan) 1947 - 1952
Munții Făgăraș (Nord)[116] Carpatin Făgărășan[j 1][j 2][j 3][j 4][d 15][j 5][j 6][j 7] Ion Gavrilă Ogoranu (Ion Ilioiu, Remus Sofonea, Gheorghe Arsu, Virgil Radeș, Gheorghe Șovăială, Ion Chiujdea, Ion Novac, Ion Mogoș, lon-Victor Pica, Nicolae Mazilu, Petre Novac, Jean Pop, Laurian Hașu, Andrei Hașu, Cornel Cîlțea, Marcel Cornea, Gelu Novac, Gheorghe Hașu, Mihai Malgan, Gheorghe Ramba, Dumitru-Bambu Moldovan, Vasile Moldovan, Ion Bărcuț, Toma Pîrîu zis Porîmbu) 1948 - 1956 / 1976
Munții Făgăraș (Sud)[116] Haiducii Muscelului sau Gruparea Nucșoara[117][d 16][k 1][n 1][118][k 2] Toma Arnăuțoiu și Colonel Gheorghe Arsenescu (Petre Arnăuțoiu, Titu Jubleanu, Ion Chircă, Elisabeta Rizea, Constantin-Tică Jubleanu, Maria Jubleanu, Benone Milea, Virgil Marinescu, Ion Marinescu, Alexandru Marinescu, Gheorghe Mămăligă, Maria Plop, Cornel Drăgoi, Părintele Ion Drăgoi, Nicolae Ciolan, Mihai Gheorghe, Ion Pățitu, Nicolae Pățitu, Ion Săndoiu, Nicolae Adămoiu) 1948 - 1958
Apostol[n 1][d 16][119][120][121] Dumitru Apostol 1948 - 1949
Gorj Căpitan Grigore Brâncuși[122][d 17] Grigore Brâncuși (Locotenent-colonel Micandru Ionescu Vintilă, Ion Rădoi, Alexandru Stoichițescu, Constantin Tabacu, Gheorghe Martin, Gheorghe Dineu, Constanța Tabacu și Polina Sîrbulescu) 1949 - 1951
Hunedoara Liga Partizanilor Români din Hațeg[123][124][j 1] Lazăr Caragea (Petru Vitan) 1948 - 1952
Maramureș[125] Grupul de preoți uniați[31][126][127] 1948 - 1967
Gavrilă Mihali-Ștrifundă[128][129][130][131][i 4] Gavrilă Mihali-Ștrifundă 1945 - 1949
Vasile Popșa [132][133][134][135][a 14] Vasile Popșa (Ion Popșa, Mihai Sofron, Ioan Rusu, Ioan Hotea zis Hricu, Stefan Tand, Gavrila I. Iusco, Gavrila G. Iusco, Ioan Dunca, Preoți greco-catolici : Ioan Dunca Joldea, Alexandru Chindriș și Vasile Iusco, Călugărul Pelagia Iusco, Maria Sas) 1948 - 1949
Ion Ilban - Dragomirești[126][136][137][a 15][138] Ion Popșa și Ion Ilban (Frații Gheorghe, Dumitru Pașca, Ilie Zubașcu) 1949 - 1956
Vasile Dunca[d 18][a 16] Vasile Dunca 1948
Nicolae Pop[139][140][141][142][143][144][126][a 17] Nicolae Pop (Achim și Aristina Pop, Preot greco-catolic Atanasie Oniga, Vasile Pașca, Vasile Hotea, Ioan Mâț, Ilieș Dunca, Gavrilă Dunca, Ioan Hotico, Dumitru Hotico, Vasile Chindriș, Ștefan Chindriș, Dumitru Chindriș, Mircea Dobre, Ioan Rusu, Vasile Tivadar, Vasile Blaga) 1949 - 1953
Gheorghe Pașca[145][j 1][a 15][146][126][147] Gheorghe Pașca (Ioana Vlad) 1946 - 1956
Sibiu Grupul Fetea (Pădurile Fetea - Noul Săsesc)[148][a 18][149][150] Ionel Golea (Ion Golea, Ștefan Popa, Axente Păcurariu, Ion Samoilă, Vasile Vlad, Șerban Secu, Ion Cristea, Bubu Pintea, dr. Teofil Mija, ing. Aurel Ursu) 1944 - 1948
Vâlcea Partizanii de la Arnota[151][152] Ghiță Piele și Ion Oprițescu (Ștefan Teodorescu, Ion Constantin, Gabriel Bălănescu, Mircea Măzărean) 1948 - 1949
Vrancea[153] Vrancea[154][d 19][a 19][155][156][157] Frații Ion și Cristea Paragină (Mihai Timaru, Aristide Zdru, stareți Evghenie Hulea și Teodosie Filimon, Gheorghiță Bălan, Aurel Condrea) 1948 - 1953
Gheorghe Militaru (Dumitrești - Vrancea)[d 19][a 20][158][82] Gheorghe Militaru (Colonel Ioan Strâmbei, Victor Isofăchescu, Ionel Militaru, Grigore Cucu, Constantin Cucu, Ioan Cucu) 1948 - 1950
Mâna Albă[a 21] Căpitan de aviație Mândrișteanu 1951
Organizația Vlad Țepeș II (Vrancea)[27][n 2][a 22][158][82] Victor Lupșa (Corneliu Gheorghe, Dumitru Murguleț, Simion Baraghina, Teodor Bușilă, Dumitru Boșchiop, Costică Dantis, Nicolae Burlui, Vasile Matei, Vasile Macovei, Ion Caloianu, Dumitru T. Boștiog, Frații Nicolae și Maftei Dănilă) 1948 - 1950

Structura și modul de operare[modificare | modificare sursă]

Dimensiunea grupurilor variază de la mici (mai puțin de 10 membri) la grupuri cu peste 100 de membri. Majoritatea grupurilor numără în jur de douăzeci de membrii[b 1][159]. Conform acestor ipoteze, numărul total de luptători din cadrul Rezistenței active era de peste 10 000, la care trebuie să adăugăm între 40 000 și 50 000 de persoane care asigurau sprijinul logistic[33].

Repartizarea pe categorii sociale a rezistenței anticomuniste[160]
  
Țărani
  
69%
  
Muncitorii
  
8.8%
  
Mic burghezi
  
3.7%
  
Funcționari
  
2.11%
  
Preoți
  
1.8%
  
Comercianți
  
1.8%
  
Militari
  
1.6%
  
Alte
  
10.5%

Faptul că Rezistența a fost dispersată și întinsă în timp și spațiu a făcut ca cercetările de după 1990 să fie mai dificile, în special în ceea ce privește identificarea informațiilor despre structura mișcării. O evaluare a arhivelor Securității, făcută de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității (CNSAS) în 2003, oferă o cifră provizorie - 1196 grupuri de rezistență active între 1948 și 1960[33].

După mărturiile rezistenților care au supraviețuit și prin coroborare cu rapoartele Securității, le putem face un portret destul de fidel.

Marea majoritate a grupurilor erau mici. Structura socială a grupurilor era eterogenă, incluzând un număr important de țărani, mulți studenți și intelectuali, dar și mai mulți soldați din armată[b 1]. Ținând cont de faptul că schimbările sociale dramatice produse de dictatura comunistă au afectat toate clasele sociale (colectivizarea pământurilor, desființarea profesiilor liberale, naționalizarea tuturor întreprinderilor etc.), spectrul social al rezistenței române din munți semăna cu societatea română în ansamblul ei, deci țăranii reprezentau 80% dintre combatanți. În ceea ce privește etichetele politice, după opinia lui Georges Diener[160], afilierea rezistenților și a celor care îi sprijineau este marcată de o majoritate fără partid, restul împărțindu-se între Partidul Național Țărănesc (PNȚ) al lui Iuliu Maniu, Mișcarea legionară și Frontul Plugarilor. Este interesant de constatat că circa 5% dintre rezistenți erau comuniști, dar în dezacord cu puterea comunistă instalată la Moscova.

Rezistența acoperea aproape exclusiv zonele muntoase, dar și alte regiuni cu păduri dese, acesta fiind singurul tip de relief care le permitea să se ascundă și să supraviețuiască. Orice tip de rezistență urbană ar fi fost foarte dificilă, din cauza prezenței descurajante a sutele de mii de soldați ruși și a omniprezenței poliției politice și a informatorilor săi. Mulți dintre rezistenți nu își mai puteau exersa profesia (adeseori urbană) din cauza interdicțiilor sau a abolirilor decretate și erau obligați să fugă la țară. Pentru aceștia din urmă, rezistența reprezenta răspunsul la problema supraviețuirii în fața unei administrații care le devenise ostilă dar și, pentru cei mai curajoși, răspunsul la dorința de a se lupta cu dictatura.


Circle frame.svg

Culorile politice ale Rezistenței anticomuniste[160]

     fără culoare politică (63%)

     Partidul Național Țărănesc (11%)

     Frontul Plugarilor (9.82%)

     Mișcarea legionară (9.1%)

     Partidul comunist (5.22%)

     Partidul Național Liberal și alți (1.86%)

Păduri dese în munți, văi abrupte, platouri la care se ajungea cu greu, toate acestea ofereau rezistenților un refugiu și o vizibilitate bună către câmpiile înconjurătoare. Mulți țărani sau pădurari din satele din jur îi sprijineau logistic și le furnizau informații prețioase despre mișcările unităților de Securitate sau ale miliției.

Grupurile de rezistenți se așezau întotdeauna în zone aflate în apropierea unor localități, fapt care le permitea să fie ajutați de un număr important de săteni. Aceștia îi adăposteau, le dădeau mâncare și informații. Fără un astfel de sprijin, nici una dintre insulele de rezistență nu ar fi putut funcționa pe termen lung, în unele cazuri chiar până la 15 ani. Membrii Rezistenței armate nu erau numiți "partizani" de către populație, ci Haiduci[161], termen care desemnează bandiții generoși, considerați eroi populari. Rezistentul și legionarul Ion Gavrilă Ogoranu, care a condus un grup de rezistență în Munții Făgăraș între 1948 și 1956 și a fost prins de-abia în 1976, descrie cu lux de amănunte viața și organizarea mai multor grupuri de rezistenți[j 1][159].

Mai degrabă decât o acțiune planificată, mișcarea de rezistență a fost o reacție spontană la valurile de teroare pornite de autoritățile ajunse la putere la începutul lui 1948[162]. Această spontaneitate explică fragmentarea puternică și lipsa de coordonare între grupuri. Cu toate acestea, acțiunile independente și locale le-au permis acestor grupuri să fie multiforme și flexibile, fapt care a complicat anihilarea lor și chiar a asigurat o anduranță remarcabilă pentru unele dintre ele. În plus, în anumite regiuni, rețelele eliminate erau înlocuite de noi grupuri de rezistență.

O trăsătură caracteristică a Rezistenței din România este aspectul ei fundamental defensiv. S-au înregistrat foarte puține acțiuni ofensive, de genul sabotajelor sau al ocupării unor localități[162]. Deși rezistenții nu constituiau o amenințare majoră pentru autorități, regimul îi considera periculoși din cauza simbolului pe care îl reprezentau. Atâta vreme cât insurgenții rămâneau liberi, ei constituiau o provocare tangibilă pentru regimul comunist, care pretindea să exercite un control asupra întregii țări[163]. Viața era grea pentru acești oameni, iar mila nu avea ce căuta printre ei. Riscul cel mai important era infiltrarea securiștilor sau a informatorilor trimiși de Securitate. Infiltrații sau elementele dubioase, odată demascați, erau rapid eliminați, uneori după o judecată sumară.

Nu este o exagerare să vorbim despre eroism, căci condițiile luptei pentru libertate erau adeseori îngrozitor de dificile, fără nici un sprijin semnificativ din străinătate[164], și asta uneori pe durata a 10 - 15 ani. Este greu de făcut o paralelă cu condițiile Rezistenței Interioare Franceze, deoarece aceasta din urmă, care nu a durat decât 3-4 ani, față de ocupația germană și de regimul de la Vichy, a beneficiat de un sprijin important din partea Aliaților și a fost, în cea mai mare parte, coordonată din exterior.

Represiunea[modificare | modificare sursă]

Forțele de securitate române au reușit să înfrângă forțele rebele datorită coordonării dintre poliția politică (Securitatea) și Miliție, prin infiltrarea informatorilor în grupuri, prin strângerea de informații și prin manipulare[c 4].

Rezistenții au fost ținta acțiunilor militare desfășurate pe termen lung și în mod sistematic de trupele regulate și bine echipate ale Securității. Forțele acestei instituții mergeau de la secțiune la batalion, ba chiar până la un regiment întreg. Ele includeau vehicule blindate, artilerie, uneori și aviație. Rezistenții sufereau adeseori pierderi serioase, cel mai adesea fiind victime ale trădării din partea celor care îi sprijineau sau din partea informatorilor infiltrați.

Metodică, Securitatea aplica 7 tehnici diferite[165] : 1. Crearea unei rețele de informare. Informatorii erau recrutați sub tortură, dar și prin corupție, șantaj, sau prin utilizarea resentimentelor personale față de partizani. 2. Deportarea familiilor celor fugiți în munți. 3. Infiltrarea de informatori sau de ofițeri de Securitate în grupurile de rezistenți. Astfel, agenții se infiltrau în mănăstiri sau în sate de munte, deghizați în fugari, tăietori de lemne, păstori sau vânători. 4. Trimiterea de grupuri întregi de ofițeri de Securitate care se dădeau drept localnici. 5. Supravegherea electronică. 6. Defăimarea partizanilor în fața populației și utilizarea masivă a propagandei. 7. Utilizarea a numeroase trupe de Securitate pentru prinderea și blocarea grupurilor de rezistenți, ceea ce însemna trimiterea a sute de oameni pentru 5 sau 6 luptători pentru libertate.

Amestecul de tehnici de infiltrare și atac frontal masiv era combinația cel mai frecvent utilizată de poliția politică.

Elisabeta Rizea - eroină a rezistenței anticomuniste, torturată de Securitate.

Rebelii arestați și cei care îi sprijineau erau fie uciși în interogatorii, fie judecați în procese publice sau cu ușile închise. Condamnările erau foarte mari : moartea, sau ani lungi de pușcărie sau de muncă silnică. Au fost pronunțate mai multe mii de condamnări. Unele penitenciare sau colonii de muncă sunt cunoscute pentru numărul mare de morți și pentru practicarea curentă a torturii. Astfel, mulți rezistenți au murit de epuizare, din cauza torturii sau a tratamentelor la care au fost supuși în sistemul carceral comunist[166]. Pedepsele cu moartea erau executate discret, iar cadavrele se aruncau în gropi comune sau în păduri[167][36], sau în public, pentru a intimida localnicii. Un număr important de deținuți care nu au fost executați au fost omorâți în afara pușcăriilor, în condiții ce nu au fost explicate și în totală ilegalitate[168][169]. În zonele în care rebelii erau activi, țăranii sufereau în mod sistematic de pe urma intimidării și a terorii impuse de autoritățile comuniste.

Adriana Georgescu Cosmovici, secretara particulară a Primului Ministru, generalul Nicolae Rădescu[170], a fost una dintre primele persoane arestate pe motivul apartenenței la o mișcare de rezistență. În iulie 1945, tânăra a fost arestată la București, bătută sălbatic de inspectorii poliției secrete și violată de paznici[b 2][171]. Într-o declarație dată la Paris în 1949, ea denunța trei anchetatori care o amenințaseră cu arma, unul dintre ei fiind Alexandru Nicolschi[172][b 2]. Nicolschi nu era pe atunci decât la începutul unei lungi cariere de torționar și asasin, conform dosarului său complet publicat de ICCMER și bazat pe arhivele CNSAS, mărturiilor înregistrate și muncii istoricilor[173]. Considerând că justiția era prea "blândă" cu inamicii comunismului și în special cu rezistenții, pe lângă tortura pe care o practica în mod curent în timpul interogatoriilor, Nicolschi organiza lichidări extra-judiciare, scoțând prizonierii din celule sub pretextul unor anchete suplimentare. Urma executarea lor cu un glonț în cap, pe traseul transferului. Elisabeta Rizea și soțul ei, doi țărani care s-au opus politicii de colectivizare forțată a guvernului, s-au alăturat grupului de gherilă Haiducii Muscelului, comandat de Colonel Gheorghe Arsenescu, ajutându-i pe membrii acestuia cu alimente și alte provizii. Prinsă în 1952, Elisabeta Rizea va petrece 12 ani în pușcărie, timp în care va fi torturată în mod regulat. Considerată o eroină de către români, ea a devenit un adevărat simbol național al Rezistenței române, grație unui reportaj de la TVR difuzat în 2006[f 1]. La 18 iulie 1958, Vasile Motrescu a fost executat. În 1959, 80 de persoane conduse de Vasile Blǎnaru au fost judecate pentru "insurecție armată" în regiunea Câmpulung Muscel[4].

Numărul de victime ucise din rândul rezistenților poate fi stabilit după studierea arhivelor dar și a numeroaselor memorii publicate după 1990. Arhivele oficiale indică mai multe sute de condamnări la moarte și totuși un număr mult mai mare de rezistenți au fost uciși în luptele cu autoritățile sau în diferitele etape ale detenției[1]. Se estimează că au murit în jur de 2000 de persoane.

Vânătoarea implacabilă la care erau supuși rezistenții de către autorități, dar și tăcerea absolută cu privire la existența vreunei rezistențe demonstrează preocuparea exacerbată a regimului și teama ca nu cumva un simbol al nesupunerii să devină contagios[b 1]. Simpatizant al Gărzii de Fier, Gavrilă Ogoranu relatează discursul pe care rezistenții l-au ținut unor vagabonzi din munți în anii 1950 :

Spuneți-le tuturor că există întotdeauna un loc în Regatul României. Atâta vreme cât avem capul pe umeri, acest colț de țară va rămâne liber. Spuneți-le oamenilor să nu își piardă încerderea, căci va veni ziua când toată România va fi liberă. Rugați-vă la Dumnezeu pentru ea, pentru ca Dumnezeu să ne ajute[174].

Privirea României asupra Rezistenței și a Securității[modificare | modificare sursă]

  • Deși există mai multe institute de stat[175] create pentru a face lumină asupra crimelor comunismului și un raport prezidențial din 2006[176][177] condamnând fără drept de apel regimul comunist român, deși s-au publicat sute de cărți și de articole documentate despre Rezistență și eliminarea fizică a opozanților, deși arhivele Securității s-au deschis și s-au făcut exhumări științifice ale victimelor Securității, se pare că România, sau cel puțin cei care o conduc, nu dorește să meargă până la capăt în acest demers de descoperire a adevărului cu privire la trecutul comunist al țării. Conducerea institutelor sus-menționate se schimbă odată cu venirea unui nou guvern și face obiectul unor polemici aprinse cu privire la probitatea persoanelor aflate în vârful ierarhiei și la faptul că aceste organisme nu sunt decât niște instrumente în slujba orientării politice aflate la guvernare[178]. Există voci care pun chiar sub semnul întrebării o parte din credibilitatea acestor instituții din cauza faptului că ar fi dependente politic[179].
Arme și muniții confiscate de Securitate, cca. 1952.
  • La mai bine de 25 de ani după căderea lui Ceaușescu și a regimului comunist, gradul slab de înlocuire a elitelor politice, adeseori ieșite din același sistem, și acapararea de către foști securiști sau comuniști a politicii[180] dar și a economiei[181] - în România se vorbește chiar despre "privatizarea comunismului"[182][183][184] - sunt, după mai mulți comentatori și analiști, cheile pentru înțelegerea jumătăților de măsură, chiar a măsurilor false care au fost luate. Astfel, contrar celor întâmplate în alte țări din Est care au trecut prin dictatura comunistă, un număr foarte limitat[173] de membri ai Securității sau ai Partidului Comunist, sau chiar de torționari ai regimului, au fost urmăriți pentru a fi judecați în România și un număr și mai mic au fost condamnați[185][186]. Tot așa, încă nu s-a făcut nici o anchetă și nici o inculpare pentru crimă împotriva umanității, deși nu mai există nici un dubiu cu privire la ce anume reprezentau ororile comise de Partidul Comunist Român și de brațul lui armat: Securitatea[187]. În timp ce, în 2014, rezistenții care au supraviețuit după ce au fost eliberați au în continuare dosar penal plin de informații cu privire la delictele sau crimele comise împotriva regimului comunist, la polul opus, ofițerii de Securitate pensionari, cei care fost responsabili pentru persecuțiile sau crimele pe care acum justiția română le consideră prescrise, beneficiază de pensii mai mult decât rezonabile[188] și nu au fost niciodată anchetați. Este interesant să constatăm și că autoritățile române nu au dispus ridicarea vreunui monument important în memoria și onoarea Rezistenței Române din Carpați[189].
  • Se pare că românii înșiși, tulburați de polemicile și luptele politice continue pe tema moștenirii comunismului, de după 1990, dezorientați de schimbările economice radicale din societatea românească (în special cei mai în vârstă), și mai preocupați de criza economică actuală (2008-2014), și-au pierdut parțial interesul pentru acest subiect[190][191]. Prezența unor rapoarte false[192]în arhivele Securității și tehnicile de manipulare a informației utilizate în mod curent de această instituție[193] fac și mai dificilă lectura acestei surse de informații. Iar foștii securiști profită de asta pentru a încerca să discrediteze arhivele, producând o confuzie și mai mare.
  • Pentru înțelegerea situației actuale, trebuie să menționăm un alt element important[194]. Pentru a supraviețui într-o societate aflată sub supraveghere permanentă (apartamentele blindate cu microfoane, vecinii informatori făceau parte din realitatea cotidiană), în care teroarea suplimentară asigura menținerea la putere a regimului comunist, românii s-au închis în tăcere și uitare. Mulți dintre ei nu vor să vorbească despre trecutul lor sau al apropiaților lor, fapt care reduce numărul de mărturii și alungă efortul de memorie necesar[195].
  • În cele din urmă, caz unic în Europa de Est, după diferite sondaje făcute în ultimii ani în România, o mare parte a populației pare să considere în continuare că bilanțul comunismului este unul pozitiv[196]. Cu toate acestea, România este una dintre fostele țări comuniste în care epurarea și persecuțiile comuniste au fost cele mai profunde. Faptul că este o țară tânără (cu frontiere și coeziune națională datând de la sfârșitul secolului XIX) nu face decât să întărească procesul de "curățare" realizat de comuniștii sprijiniți de armata roșie și de NKVD în anii 1950. Toate acestea au facilitat eliminarea aproape completă a oricărei opoziții structuate, a elitei culturale și intelectuale a țării. Forța Securității, influența pe care a avut-o în societatea românească[197], numărul impresionant de informatori (se consideră că un român din trei lucra pentru poliția politică) completează tabloul unei societăți blocate în ea însăși de comuniști. Astfel, a fost dificil să avem în România o renaștere democratică și pluralistă după 1990. Absența unei legi serioase a lustrației[198], așa ca în Ungaria, Republica Cehă, Polonia sau Germania de Est, este un exemplu foarte lămuritor.

Ziua memoriei[modificare | modificare sursă]

În 2014, România nu își sărbătorește oficial rezistenții. Au existat mai multe legi sau inițiative parlamentare în acest sens, dar nici una nu a ajuns la bun sfârșit. Contrar Poloniei, care își sărbătorește din 2011 Soldații blestemați, sau altor țări din fostul Bloc de Est care au votat o zi de comemorare națională, România rămâne înțepenită[199] în ceea ce privește Datoria de memorie. Există, totuși, unele localități care își sărbătoresc eroii din mișcarea de Rezistență față de comunism. Amalgamul care pune semnul egal între rezistenți și legionari (adeseori acuzați de fascism și antisemitism), susținut în mod activ de moștenitorii partidului comunist român și de foști securiști[200], joacă un rol important în blocajul legislativ în care se află proiectul de zi comemorativă, sau chiar propunerea de indemnizare a foștilor rezistenți și deținuți politici. Și totuși, după părerea multor istorici, mișcarea legionară era extrem de puțin reprezentată în rândul Rezistenței, chiar dacă, în acea vreme, era foarte activă.

Cu toate acestea, din anul 2000 există o altă formă de recunoaștere din partea Națiunii: Crucea comemorativă a Rezistenței anticomuniste[201].

Surse[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Articole importante (universitare, istorice, mărturii scrise ale unor vechi luptători anticomuniști sau ale rudelor acestora)[modificare | modificare sursă]

  • STĂNESCU Adrian, Din istoria rezistenței anticomuniste în România, Curierul Românesc, Anul XVI, no 5 (208), mai 2004, pp. 8 și 9.
  • DOBRINCU Dorin, Bucovineni contra sovietici. Rezistența armată antisovietică/anticomunistă din Bucovina (martie-august 1944 - iulie 1946), publicat în revista Anuarul Institutului de Istorie Orală, volumul V, 2004, pp. 123-182 - Sumarul revistei AIO începând cu 2004.
  • FranțaDORU Radosav, La Résistance Anticommuniste en Roumanie : 1944-1989 (Rezistență anticomunistă în România : 1944-1989), revista Communisme, no 91/92, 2007, Biblioteca Digitală a BCU Cluj - (articol complet).
  • Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord DOBRINCU Dorin : The Anti-Communist Armed Resistance on the Southern Slope of the Făgăraș Mountains and the Iezer Mountains. The Groups Led by Colonel Gheorghe Arsenescu and Lieutenant Toma Arnăuțoiu (1948-1960), Revista Arhivelor :
- Revista Arhivelor, 2007, vol. 84, no 3-4, partea I, pagina 249 - partea I.
- Revista Arhivelor, 2008, vol. 85, no 1, partea II, pagina 283 - partea II.
- Revista Arhivelor, decembrie 2008, vol. 85, no 2, partea III, pagina 160 - partea III.
- Grupul de rezistență maior Nicolae Dabija, no 13, 1995, pp. 59-67 - Sumarul numărului 13 al revistei Memoria.
- Patru ani de rezistență cu arma în mână în Munții Apuseni, de Lucreția JURJ-COSTESCU, no 26, 1999 - Patru ani de rezistență cu arma în mână în Munții Apuseni (articol complet).
- Torturați și torționari, de Ioana Raluca VOICU-ARNĂUȚOIU, no 40/41, 2002 - Torturați și torționari.
- Rezistența anticomunistă - Cazul Colonelului I. Uță, de Theodor BĂRBULESCU & Liviu ȚĂRANU, no 44/45, 2003 - Rezistența anticomunistă – Cazul colonelului I. Uță (articol complet).
- Un erou de legendă : colonelul Gh. Arsenescu, de Ion CONSTANTINESCU MĂRĂCINEANU, no 49, 2004 - Un erou de legendă : Colonelul Gh. Arsenescu (articol complet).
- Trebuie să ai curaj, trebuie să spui nu, de Octavian COMAN, no 49, 2004 - Trebuie să ai curaj, trebuie să spui nu (articol complet).
- Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie, de Claudia DOBRE, no 54, 2006 - Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie (articol complet).
- Rezistența anticomunistă în România, de Corneliu CORNEA, no 55/56, 2006 - Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie (articol complet).

Principale articole de presă[modificare | modificare sursă]

- Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (I), de Dorin DOBRINCU, publicat la 22/12/2006 - Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (I) (articol complet).
- Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II), de Dorin DOBRINCU, publicat la 01/01/2007 - Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II) (articol complet).
- Călăul Mihail Patriciu, de Liviu PLEȘA, publicat la 11/12/2012 - Călăul Mihail Patriciu (articol complet).
  • Articolele ziarului Jurnalul.ro, publicate la 10/04/2004, în seria "EDIȚIE DE COLECȚIE" :
- Singurul supraviețuitor : mit în manualul de istorie, de Cristina HURDUBAIA - Singurul supraviețuitor: mit în manualul de istorie.
- Haiducii lui Dumnezeu, de Claudiu TÂRZIU - Haiducii lui Dumnezeu.
- Răzvrătiții din pădurile Maramureșului voievodal, de Ana-Maria LUCA Răzvrătiții din pădurile Maramureșului voievodal.
- Luptătorii din Țibleș de Ana-Maria LUCA - Luptătorii din Țibles.
- Ion Gavrilă, coșmarul Securității, de Eugenia MIHALCEA - Ion Gavrilă, coșmarul Securității.
- Prăbușirea centrului de comandă al rezistenței, de Claudiu TÂRZIU - Prăbușirea centrului de comandă al rezistenței.
- Aristina Săileanu, eroina în pantaloni din Lăpuș, de Doru COBUZ - Aristina Săileanu, eroina în pantaloni din Lăpus.
- Eroii din Vrancea : Paragină și Timaru, de Vasile SURCEL - Eroii din Vrancea : Paragină și Timaru.
- Vrem doar adevărul, de Vasile SURCEL - Vrem doar adevărul.
- Bănățenii au fost fruncea mișcării anticomuniste, de Alexandru NĂSTASE - Bănățenii au fost fruncea mișcării anticomuniste.
- Cărți despre bandiți, de Claudiu TÂRZIU - Cărți despre bandiți.
- Partizanii Dobrogei, de Vasile SURCEL - Partizanii Dobrogei.
- Haiducul din Babadag, de Vasile SURCEL - Haiducul din Babadag.
- Satul de după gratii, de Lavinia TUDORAN - Satul de după gratii.
- Câte străzi din sat au numele eroilor ? - http://jurnalul.ro/special-jurnalul/a-128-158-câte-străzi-din-sat-au-numele-eroilor-69075.html .
  • Articole și număr special din ziarului Gazeta de Maramureș :
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Manual de tortură, publicat la 28/09/2008. Un raport secret din 1 noiembrie 1967 și găsit în arhivele fostului Comitet Central al Partidului Comunist trece în revistă metodele "nepotrivite" utilizate de către anchetatorii Securității în cadrul interogatoriilor, înainte de 1964, fiind detaliate 4 categorii : 1/ Utilizarea loviturilor ; 2/ Malnutriția prelungită și tortura în scopul de a obține declarații incriminatorii ; 3/Presiuni morale care constrâng arestații să declare ceea ce li se impunea ; 4/ Falsificarea declarațiilor date în fața anchetatorilor și utilizarea de înscrisuri false pentru a obține recunoașterea unor anumite fapte ; 5/ Redactarea de declarații în absența arestaților sau consemnarea de răspunsuri falsificate, pe care arestații erau forțați să le semneze. Tortura morală era preponderentă atât în timpul interogatoriilor cât și în timpul detenției. Toate aceste metode au fost aplicate sistematic asupra membrilor rezistenței din România.
- Eroii rezistenței anticomuniste / Maramureșul liber din munți, de Ioan POP, publicat la 10/08/2009 - Eroii rezistenței anticomuniste / Maramureșul liber din munți.
- Eroii rezistenței anticomuniste / Blidaru – o poveste ca-n filme, publicat la 10/08/2009 - Eroii rezistenței anticomuniste / Blidaru – o poveste ca-n filme.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL ȚIBLEȘUL / Haiducii din Țara Lăpușului, publicat la 11/11/2009 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL ȚIBLEȘUL / Haiducii din Țara Lăpușului.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Preoți și călugărițe cu arma-n mână, publicat la 08/02/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Preoți și călugărițe cu arma-n mână.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Prima "bandă" de luptatori în munți, de Ioan POP, publicat la 08/02/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Prima "bandă" de luptători în munți.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Parașutați în închisoare, publicat la 08/02/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Parașutați în închisoare.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Împușcat în ziua de Paște, publicat la 08/02/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Împușcat în ziua de Paște.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Rețeaua maramureșeană, publicat la 28/06/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Rețeaua maramureșeană.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Primii luptători din munți, publicat la 28/06/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Primii luptători din munți.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / O altfel de Elisabeta Rizea, publicat la 28/09/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / O altfel de Elisabeta Rizea.
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Banda Glasul Munților, publicat la 28/09/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / "Banda Glasul Munților".
- EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Blidaru, haiducul de legendă, publicat la 09/11/2010 - EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE / Blidaru, haiducul de legendă.
- O viață de suferințe și minuni, de Mircea CRIȘAN, publicat la 23/04/2012 - O viață de suferințe și minuni.
- Legendarul "voivod" Ștrifundă, publicat la 30/04/2012 - Legendarul "voivod" Ștrifundă.
- Haiducii din munți, publicat la 27/05/2012 - Haiducii din munți
- Supliment special Eroii Rezistenței Anticomuniste consacrat Rezistenței anticomuniste, nr. 25, septembrie 2012 - Eroii Rezistenței Anticomuniste.
- Gânduri la capăt de drum, de Ion GAVRILĂ OGORANU, publicat la 09/07/2012 - Gânduri la capăt de drum.
- Testament, Grupul carpatin-făgărășan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954, publicat la 09/07/2012 - Testament, Grupul carpatin-făgărășan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954..
- Scurt istoric al rezistenței armate anticomuniste din România, de Ion GAVRILĂ OGORANU, publicat la 10/07/2012 - Scurt istoric al rezistenței armate anticomuniste din România.
- Tactica și strategia Grupului Carpatin Făgărășan, publicat la 10/07/2012 - Tactica și strategia Grupului Carpatin Făgărășan.
- Ioan Gavrilă Ogoranu, zis 'Moșu' / portretul unui luptător care a pus pe jar Securitatea 30 de ani, publicat la 10/07/2012 - Ioan Gavrilă Ogoranu, zis 'Moșu' / portretul unui luptător care a pus pe jar Securitatea 30 de ani.
- Eroina din spatele legendarului Ogoranu, publicat la 10/07/2012 - Eroina din spatele legendarului Ogoranu.
- REPRESIUNEA. Genocidul comunist în România, publicat la 23/01/2013 - REPRESIUNEA. Genocidul comunist în România.
- Decizia politică a colectivizării, publicat la 21/02/2013 - Decizia politică a colectivizării.
- Etapele colectivizării, publicat la 21/02/2013 - Etapele colectivizării.
- 64 de ani de la colectivizare - Argumentele terorii, publicat la 21/02/2013 - 64 de ani de la colectivizare - Argumentele terorii.
- Represiune : execuții, arestări, deportări, publicat la 21/02/2013. Ca reacție la rezistența și opoziția țăranilor români față de colectivizarea agriculturii, comuniștii au utilizat toate violențele pentru a o impune. - Represiune : execuții, arestări, deportări.
- Eroul de la poalele Codrului, publicat la 19/03/2013 - Eroul de la poalele Codrului.
- Vasile Blidaru constituie cu adevărat o personalitate istorică, publicat la 19/03/2013 - Vasile Blidaru constituie cu adevărat o personalitate istorică.
- Rezistența armată anticomunistă, publicat la 19/03/2013 - Rezistența armată anticomunistă.
- Lista torționarilor de Maramureș, de Ioana LUCACEL, Mircea CRIȘAN & Nicolae TEREMPTUS, publicat la 13/09/2013 - Lista torționarilor de Maramureș.
- IICCMER demarează o nouă acțiune de deshumare a unei victime a Securității : Ioan Ienea, ucis în 1950, în Verendin (jud. Caraș-Severin), publicat la 23/09/2013 - IICCMER demarează o nouă acțiune de deshumare a unei victime a Securității : Ioan Ienea, ucis în 1950, în Verendin (jud. Caraș-Severin).
- Memoria umilită a unui simbol al rezistenței anticomuniste, despre Gheorghe Pașca, de Ioana LUCACEL & Mircea CRIȘAN, publicat la 07/10/2013 - Memoria umilită a unui simbol al rezistenței anticomuniste.
  • Articole publicate în ziarul România Liberă :
- Moartea Maicii Veronica, trecuta de Biserică sub tăcere nedreaptă. Adevărata istorie a grupului de rezistență anticomunistă de la Mănăstirea Vladimirești, de Ion ZUBAȘCU, publicat la 25/09/2005 - Moartea Maicii Veronica, trecută de Biserică sub tăcere nedreaptă. Adevărata istorie a grupului de rezistență anticomunistă de la Mănăstirea Vladimirești.
- Nu ne mai umilim în fața instanței... Scrisoare deschisă adresată d-nei Monica Macovei, ministru al Justitiei, de Ion GAVRILĂ OGORANU, publicat la 09/04/2006 - Nu ne mai umilim în fața instanței... Scrisoare deschisă adresată d-nei Monica Macovei, ministru al Justiției.
- Rezistența anticomunistă - O permanentă românească a anilor 1945 - 1989, de Gheorghe BOLDUR-LĂTEȘCU, publicat la 20/11/2008 - Rezistența anticomunistă - O permanentă românească a anilor 1945 - 1989.
- Frații Arnăuțoiu, de Dragoș CARCIGA, publicat la 13/02/2009 - Frații Arnăuțoiu.
- Cartea Alba a rezistenței anticomuniste din zona Clujului, de Virgil Lazăr, publicat la 25/09/2009 - Cartea Albă a rezistenței anticomuniste din zona Clujului.
- Rezistența anticomunistă de la Nucșoara a devenit socialistă, de Tatiana Dabija, publicat la 07/12/2009 - Rezistența anticomunistă de la Nucșoara a devenit socialistă.
- Istoria orală, sursă a memoriei, de Virgil Lazăr, publicat la 02/07/2010 - Istoria orală, sursă a memoriei.
- INTERES. Puterile occidentale aveau interesul de a sprijini lupta anticomunistă din România. / Cum a recrutat CIA legionari români, de Virgil LAZAR, publicat la 05/08/2011 - INTERES. Puterile occidentale aveau interesul de a sprijini lupta anticomunistă din România. / Cum a recrutat CIA legionari români
- Diamandi Ionescu, omul care i-a gonit pe comuniști din Muntele Băișorii, de Claudiu Padurean, publicat la 02/08/2012 - Diamandi Ionescu, omul care i-a gonit pe comuniști din Muntele Băișorii.
- ORGANIZARE. Au format o rețea compusă din 2.000 de partizani - Haiducii anticomuniști ai Dobrogei, de Cristian HAGI, publicat la 26/11/2012 - ORGANIZARE. Au format o rețea compusă din 2.000 de partizani - Haiducii anticomuniști ai Dobrogei.
- O membră a grupului de rezistență de la Nucșoara, Marina Chirca, a murit, publicat la 14/09/2013 - O membră a grupului de rezistență de la Nucșoara, Marina Chirca, a murit.
  • Articole publicate în ziarul Adevarul.md (Moldova):
- Mișcarea de rezistență în Basarabia : Organizația Național-Creștină Antisovietică, de Mihai Tasca, publicat la 27/09/2012 - Mișcarea de rezistență în Basarabia : Organizația Național-Creștină Antisovietică.
- ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (I), de Mihai Tasca, publicat la 03/01/2013 - ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (I).
- ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (II), de Mihai Tasca, publicat la 16/01/2013 - ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (II).
- ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (III), de Mihai Tasca, publicat la 30/01/2013 - ARHIVELE COMUNISMULUI Grupul de rezistență antisovietică condus de Filimon Bodiu (III).
- Rezistență anticomunistă la Chițcanii Vechi. Preotul și câțiva enoriași au fost condamnați la ani de gulag pentru că au discutat subiecte politice în curtea biser, de Mihai Tasca, publicat la14/03/2013 - Rezistență anticomunistă la Chițcanii Vechi. Preotul și câțiva enoriași au fost condamnați la ani de gulag pentru că au discutat subiecte politice în curtea bisercii.
- GALERIE FOTO Rezistență antisovietică în comuna Recea, raionul Strășeni, de Mihai Tasca, publicat la 25/04/2013 - GALERIE FOTO Rezistență antisovietică în comuna Recea, raionul Strășeni.

Lista organizațiilor publice și private sau ONG[modificare | modificare sursă]

  • Asociația foștilor deținuți politici din România - Asociația foștilor deținuți politici din România. Fondată în ianuarie 1990, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) apără memoria represiunii comuniste și conservă mărturiile orale ale membrilor săi. De asemenea, asociația se luptă pentru recunoaștera amplorii persecuției comuniste și pentru condamnarea crimelor și abuzurilor regimului comunist.
  • Memoria Rezistenței - Memoria Rezistenței, site creat de foști deținuți politici din România.
  • România Franța Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Germania Fundația Academia Civică administrează Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței la fel precum și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (CIEC) din București, dedicat memoriei victimelor comunismului și a Rezistenței românești - Fundația Academia Civică.
  • Fundația Culturală MEMORIA - Fundația Culturală MEMORIA - Creată imediat după Revoluția din 1989 de către fondatorul ei, Banu Rădulescu, scriitor și fost deținut politic. Ea vizează să aducă la cunoștința publicului crimele și abuzurile comunismului. Fundația editează pe hârtie și pe internet memoriile din închisoare și deportări precum și memoriile rezistenților. Revista Memoria - Revista gândirii arestate are drept misiune denunțarea comunismului. Ea este dedicată mărturiilor foștilor deținuți politici, fiind editată de către fundație sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Primul număr al revistei Memoria - Revista gândirii arestate a fost editat în 1990.
  • Procesul comunismului Procesul comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale - Site care adună mărturii, cărți și fotografii pentru pregătirea unui Proces al Comunismului în România. Inițiativa pentru deschiderea unui proces al comunismului a permis depunerea unei cereri la CEDO, în 2013, pentru recunoașterea caracterului criminal al acestui regim.
  • Eroine Nucșoara - Site-ul internet Eroinele din Nucșoara, un site dedicat femeilor combatante din Rezistența anticomunistă. Site-ul aparține Ioanei Raluca VOICU-ARNĂUȚOIU.
  • Memoria.ro - Bibliotecă digitală de interviuri, memorii, studii și istorii orale, precum și de cărți și imagini din istoria recentă a României - Memoria.ro.
- O inițiativă originală în legătură cu memoria Rezistenței românești. Dedicat "celor care și-au păstrat demnitatea" în timpul terorii comuniste, site-ul are drept ambiție aducerea la cunoștința marelui public a aceastei perioade. Cartea care a fost publicată este rezultatul cercetărilor și al interviurilor cu luptători anticomuniști, dar și al emoțiilor și al reacțiilor în fața lecturilor despre Rezistența românească. Mai multe pagini au fost traduse în limbile franceză și engleză. Iată spiritul acestui site așa cum este descris pe pagina Cartea despre demnitate: Ce știm despre aceste lucruri, în afară de ideile primite de-a gata? Destul de puțin. Una dintre cele mai păguboase idei este aceea că fenomenul rezistenței anticomuniste din munții României este unic în lume. De ce trebuie să ne căutăm cu încrâncenare această unicitate? La ce ne folosește? S-a dovedit deja, copilăresc de simplu, că această conceptualizare a unicității e anulată de o altă enormitate, care spune că toți luptătorii din munți erau legionari, oameni de extremă dreaptă, și nu e deloc adevărat, chiar dacă legionari au fost mulți dintre ei.
- Blogul a fost publicat sub titlul Cartea despre demnitate, Alexandru PĂTRAȘCU, prefață de Marius Ghilezan, Editura Virtuală, București, 2012, ISBN: 978-606-93389-1-9.
- Arhivele Totalitarismului - Site internet al revistei Arhivele Totalitarismului editată de INST.

Articole conexe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Legiunea Arhanghelul Mihail - Site internet oficial al organizației Mișcarea Legionară cunoscută și sub numele de Garda de Fier.
  • Estonia Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Communistcrimes.org - Site internet estonian dedicat crimelor comunismului, pagina despre România.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Pagina de internet completă.
  2. ^ Paragraf "7.7. Echipa Cruce și Spadă (Munții Apuseni) (1948-1949)".
  3. ^ Paragraf "7.3. Grupul maiorului Oniga (1948-1949)".
  4. ^ a b Paragraf "2.1. Grupul colonelului Ion Uță (mai 1947 - noiembrie 1949)".
  5. ^ Paragraf "2.5. Partizanii României Mari (septembrie 1948 - martie 1949)".
  6. ^ Paragraf "2.2. Grupul Aurel Vernichescu (mai 1947 - martie 1949)".
  7. ^ Paragraf "2.9. Grupul Petre Ambruș (1949-1950)".
  8. ^ Paragraf "2.4. Grupul Nicolae Popovici ‑ Nicolae Doran (1948-1950)".
  9. ^ Paragraf "3. BRAȘOV (1944-1950)".
  10. ^ a b c Paragraf "1. BUCOVINA (1944-1958)".
  11. ^ Paragraf "1.2. Faza a doua, a luptei anticomuniste din Bucovina (octombrie 1944 - februarie 1958)", alineat "1.2.4".
  12. ^ Paragraf "8.3. Grupul Valer Șirianu (1948)".
  13. ^ Paragraf "8.1. Grupul Gligor Cantemir (iunie 1947 - noiembrie 1952)".
  14. ^ Paragraf "6.3. Grupul Vasile Popșa din Ieud (1948-1949)".
  15. ^ a b Paragraf "6.4. Grupul Ion Ilban - Dragomirești (1949-1956)".
  16. ^ Paragraf "6.2. Grupul Vasile Dunca (1948)".
  17. ^ Paragraf "6.5. Grupul Nicolae Pop din Munții Țibleșului (1949-1953)."
  18. ^ Paragraphe "5.1. Pădurile Fetea - Noul Săsesc (octombrie 1944-15 mai 1948)".
  19. ^ Paragraf "4. VRANCEA (1947-1958)".
  20. ^ Paragraf "4.2. Grupul Gheorghe Militaru (Dumitrești - Vrancea) (1948-1950)".
  21. ^ Paragraf "4.4. Grupul Mândrișteanu-Vrancea (1951)."
  22. ^ Paragraf "4.3. Organizația Vlad Țepeș II în jud. Vrancea (1947-1950)."
  1. ^ a b c d e f Capitolul 10, pp. 225-234.
  2. ^ a b pp. 122 și 123.
  1. ^ pp. 675 - 676.
  2. ^ pp. 682-684.
  3. ^ p. 684. Grupul primește o parte din armament de la un grup de legionari români parașutați de germani în zonă, în perioada 1944-1945. A fost activ între 1948 și 1957. Pentru eliminarea acestui grup, forțele de securitate au utilizat informatori și au interceptat corespondența dintre membrii familiilor rebelilor.
  4. ^ p 682.
  1. ^ Capitolul "Anul 1953", pp. 8 și 9 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a V-a (Capitolul complet).
  2. ^ Capitolul "Parașutiștii", pp. 7 și 8 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a X-a : Moldova pe drumul crucii, Vrancea, Parașutiștii, Berna Vrancea - (capitolul complet).
  3. ^ Singurul supraviețuitor al Haiducilor din Dobrogea și care va publica în 1995 o lucrare completă despre Rezistența din această regiune : Capitolul "Dobrogea" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea II-a (capitolul complet).
  4. ^ Capitolul "Dobrogea" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea II-a (capitolul complet).
  5. ^ Cartea completă.
  6. ^ a b Capitolul "Banatul, o altă regiune mult frământată" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a III-a : Mișcarea de rezistență din munții Banatului - 1 (capitolul complet).
  7. ^ a b Capitolul "Divizarea grupului de partizani după Pietrele Albe" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a III-a : Mișcarea de rezistență din munții Banatului - 2 (capitolul complet).
  8. ^ Capitolul "Urmările" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a III-a : Mișcarea de rezistență din munții Banatului - 3 (capitolul complet).
  9. ^ Capitolul "Grupul de partizani Nicolae DORAN" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a III-a : Mișcarea de rezistență din munții Banatului - 3 (capitolul complet).
  10. ^ Capitolul "Comuna Zorleanțul Mare de pe dealul Pogăniș luată cu asalt de securitate, miliție și grăniceri" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a III-a : Mișcarea de rezistență din munții Banatului - 3 (capitolul complet).
  11. ^ Capitolul "Sumanele negre", p. 8 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea I-a (capitolul complet), și Capitolul "Alecu preia conducerea mișcării de rezistență", p. 6 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a IV-a (capitolul complet).
  12. ^ Capitolul "BUCOVINENII ÎNCEP LUPTA", p. 3 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea VII-a (capitolul complet).
  13. ^ Capitolul "Adrian Mihuț commence la lutte" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a XI-a (capitolul complet).
  14. ^ Capitolul Pregătiri de luptă și la Craiova - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a IV-a (capitolul complet).
  15. ^ Capitolul "REZISTENȚA DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI DE PE VERSANTUL NORDIC" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a V-a (capitolul complet).
  16. ^ a b Capitolul “Rezistența din Munții Făgăraș, versantul sudic - Grupul "Haiducii Muscelului" condus de Gheorghe Arsenescu și frații Toma și Petre Arnăuțoiu" - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a VI-a (capitolul complet).
  17. ^ Capitolul "Organizația de rezistență din județul Gorj", p. 3 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a IV-a (capitolul complet).
  18. ^ Capitolul "Maramureșul prezent în lupta pentru libertate", p. 6 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 - Partea a IV-a (capitolul complet).
  19. ^ a b Capitolul "Vrancea", pp. 1-6 - Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958 Partea a X-a : Moldova pe drumul crucii, Vrancea, Parașutiștii, Berna Vrancea - (capitolul complet).
  1. ^ documente 1-10, pp. 30-40.
  2. ^ document 10, p. 153.
  3. ^ document 2, pages 138 à 147.
  • (f) ELISABETA RIZEA : cărți, documente și revista presei publicate din 1992 până în 2003
  1. ^ Dintre foarte numeroasele referințe (articole, emisiuni TV sau radio) în diferite limbi, iată-le pe cele mai reprezentative pentru Elisabeta Rizea :
    - Binecunoscutul reportaj al TVR despre viața ei : Viteaza din Nucșoara, emisiunea Memorialul Durerii, realizator : Lucia Hossu Longin, 2006. Interviul a fost realizat în 1992 - Memorialul Durerii - Viteaza din Nucșoara.
    - Articol enciclopedic, Elisabeta Rizea, din Enciclopedia României - Elisabeta Rizea.
    - Articol de Ioana Raluca VOICU-ARNĂUȚOIU, Torturați și torționari publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 40/41, 2002 - Torturați și torționari.
    - Statele Unite Comunicat al Associated Press din 06/10/2003 de Anca TEODORESCU, Luptătoarea Rezistenței Române moare - Romanian Resistance Fighter Rizea Dies.
    - Articol din 07/10/2003, Elisabeta Rizea a trecut în legendă, publicat în ziarul Evenimentul Zilei - Elisabeta Rizea a trecut în legenda.
    - Articol din 07/10/2003, Luptătoarea anticomunistă Elisabeta Rizea a murit, publicat în ziarul Adevărul.ro - Luptatoarea anticomunista Elisabeta Rizea a murit.
    - Statele Unite Articol din 10/10/2003, Elisabeta Rizea, o româncă răzvrătită, moare, publicat în ziarul New York Times - Elisabeta Rizea, 91, a Defiant Romanian, Dies.
    - Articol din 01/03/2004 de Elena TĂBUȘ, Elisabeta Rizea, un simbol în lanțuri, publicat în ziarul jurnalul.ro - Elisabeta Rizea, un simbol în lanturi.
    - Articol din 06/03/2004 de Lavinia TUDORAN, 15 ani hăituită de Securitate, publicat în ziarul jurnalul.ro - 15 ani haituita de Securitate.
    - Articol din 27/07/2007 de Ionuț BAIAS, Mama Elisabeta Rizea, publicat în ziarul HotNews.ro - Mama Elisabeta Rizea.
    - Articol din 26/06/2008, PD-L propune ca Elisabetei Rizea să îi fie acordat un premiu post-mortem, publicat în ziarul Ziare.com - PD-L propune ca Elisabetei Rizea sa-i fie acordat un premiu post-mortem.
    - Articol din 09/07/2008 de Elena TĂBUȘ, Un singur lucru nu ne-au putut lua : sufletul!, publicat în revista Lumina - Elisabeta Rizea : "Un singur lucru nu ne-au putut lua : sufletul !".
    - Articol din 01/11/2009 de Daniela Cârlea ȘONTICÂ, Elisabeta Rizea, eroina de la Nucșoara, publicat în ziarul jurnalul.ro - Elisabeta Rizea, eroina de la Nucșoara.
    - Articol din august 2010 de Bianca PĂDUREAN, Loredana DASCĂLU & Teodora NICOLAE, Poveștile partizanilor anticomuniști martiri, publicat în revista Historia.ro - Poveștile partizanilor anticomuniști martiri.
    - Canada Articol din 25/11/2010, Familia unei luptătoare anticomuniste solicită o indemnizație, publicat în ziarul canadian The News - Family of Romanian anticommunism fighter files for compensation.
    - Articol din 28/07/2012, publicat în revista CrestinOrtodox.ro - Elisabeta Rizea.
    - Franța Articol din 29/07/2013 de Steliu LAMBRU, Eroinele rezistenței anticomuniste : Elisabeta Rizea, publicat pe site-ul internet al Radio România Internațional - Les héroïnes de la résistance anticommuniste : Elisabeta Rizea
    - Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Articol din 29/07/2013 de Steliu LAMBRU, Eroii Rezistenței Anticomuniste : Elisabeta Rizea, publicat pe site-ul internet al Radio România Internațional - Heroes of the anticommunist resistance : Elisabeta Rizea.
    - GermaniaArticol din 29/07/2013 de Steliu LAMBRU & Alex GRIGORESCU, Eroine ale Rezistenței Anticomuniste (1950-60) : Elisabeta Rizea, publicat pe site-ul internet al Radio România Internațional - Heldinnen des antikommunistischen Widerstands (1950er-60er Jahre) : Elisabeta Rizea.
    - Articol din 04/10/2013, Cine a fost Elisabeta Rizea ?, publicat în revista Vestul.ro - Cine a fost Elisabeta Rizea.
    - Articol din 05/10/2013 de Mihai Voinea, 10 ani de la moartea Elisabetei Rizea, femeia care a rămas în picioare când milioane de bărbați au căzut în genunchi, publicat în ziarul Adevărul.ro - Zece ani de la moartea Elisabetei Rizea, femeia care a rămas în picioare când milioane de bărbați au căzut în genunchi.
    - Articol din 06/10/2013,, Elisabeta Rizea - Un simbol al Rezistenței anticomuniste, publicat în ziarul The Epoch Times România - Elisabeta Rizea - un simbol al rezistenței anticomuniste (pagină vizibilă la 10/12/2013).
    - Emisiune la Radio România Constanța, la 30/11/2013, Când spui România, spui… ELISABETA RIZEA - Când spui ROMÂNIA spui...ELISABETA RIZEA.
    - Pagină : ""ELISABETA RIZEA (1922-2003)"", publicată pe site-ul internet al Memorialului Victimelor Comunismului, de la Sighet - ELISABETA RIZEA (1922-2003) (pagină vizibilă la 10/12/2013).
  • (g) Gogu Puiu și grupul Haiducii Dobrogei : cărți, documente și revista presei publicate din 1993 până în 2012.
  1. ^ Principalele cărți, documente și articole publicate despre Gogu Puiu și grupul lui :
    - COJOC Marian, Rezistența armată din Dobrogea, 1945-1960, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004, ISBN: 973-86654-2-6 - Rezistența armată din Dobrogea, 1945-1960.
    - CIOLACU Nicolae, Haiducii Dobrogei. Rezistența armată în Munții Babadagului, Dobrogea, Hallandale, Florida, Colectia "Omul Nou", 1993 - Nicolae Ciolacu - Haiducii Dobrogei. Rezistența armată în Munții Babadagului, Dobrogea (Document complet).
    - Pagină "HAIDUCII AROMÂNI" de pe situl internet Suțata armânească di Craiova, publicată în 2009 - HAIDUCII AROMÂNI - Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei – istoria neștiută a rezistenței anticomuniste dintre Dunăre și Marea Neagră (pagină vizibilă la 30/12/2013).
    - Pagină "Balada lui Gogu Puiu" de pe site-ul internet DespreDemnitate, publicată la 04/08/2011 - Balada lui Gogu Puiu (pagină vizibilă la 30/12/2013).
    - Pagină "Martiri uitati : Grupul Legionar "HAIDUCII DOBROGEI". Rezistența armatã anticomunistã a legionarilor macedoneni din Munții Babadagului, Dobrogea" de pe site-ul internet Victor Roncea, publicată la 04/11/2010 - Martiri uitati : Grupul Legionar "HAIDUCII DOBROGEI". Rezistența armatã anticomunistã a legionarilor macedoneni din Munții Babadagului, Dobrogea (pagină vizibilă la 30/12/2013).
    - Articol De la haiducul Ciolacu la parintele Nectarie, de Cezarina Barzoi și Ionuț Baias, publicat de HotNews.ro, la 30/07/2007 - De la haiducul Ciolacu la parintele Nectarie (articol complet).
    - Articol Rezistența armată anticomunistă, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 19/03/2013 - Rezistența armată anticomunistă.
    - 5 pagini "Un aromân necunoscut" de pe site-ul internet Zboară Niangrâpsiti, blog armânescu - Un aromân necunoscut (I) - Un aromân necunoscut (II) - Un aromân necunoscut (III) - Un aromân necunoscut (IV) - Un aromân necunoscut (V).
    - Articol Partizanii Dobrogei, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 10/05/2004 - Partizanii Dobrogei.
    - Articol Harta rezistenței armate anticomuniste, publicată în revista (naționalistă) FrontPress, la 27/07/2009 - Harta rezistenței armate anticomuniste.
  • (h) NICOLAE DABIJA și grupul Frontul Apărării Naționale, Corpul de Haiduci : cărți, documente și revista presei publicate din 1995 până în 2013.
  1. ^ Pagina "28 octombrie 1949 - execuția maiorului Nicolae Dabija și a altor 6 membri ai organizației Frontul Apărării Patriei Române", publicată pe site-ul internet al Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet - 28 octombrie 1949 - execuția maiorului Nicolae Dabija și a altor 6 membri ai organizației Frontul Apărării Patriei Române (pagină vizibilă la 12/12/2013).
  2. ^ a b c d PLEȘA Liviu, articol Implicarea militarilor în mișcarea de rezistență armată - Cazul maiorului Nicolae Dabija (1948-1949), publicat în Rezistența anticomunistă – cercetare științifică și valorificare muzeală, Făgăraș-Sâmbăta de Sus : 24 - 26 martie 2006, co-autori : Cosmin BUDEANCĂ, Florentin OLTEANU & Iulia POP, vol. I, Editura Argonaut, Cluj, 2006, ISBN: 978-973-109-016-0 - pp. 105-124 - Implicarea militarilor în mișcarea de rezistență armată - Cazul maiorului Nicolae Dabija (1948-1949).
  3. ^ Principalele cărți, documente și articole publicate despre Nicolae Dabija și grupul lui :
    - PLEȘA Liviu, Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949), Editura CNSAS, București, 2009, ISBN: 978-973-88289-0-2 - Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949).
    - BRIȘCĂ Adrian & BUHOCI Puica, Rezistența armată din Munții Apuseni. Gruparea maiorului Nicolae Dabija 1948-1949, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2007, ISBN: 978-973-7861-31-3 - Rezistența armată din Munții Apuseni. Gruparea maiorului Nicolae Dabija 1948 - 1949.
    - Grupul de rezistență maior Nicolae Dabija, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 13, 1995, pp. 59-67 - Sumarul numărului 13 al revistei Memoria.
    - VASILESCU Constantin, Rezistență Armată Anticomunistă, Album-foto documentar completat cu analize detaliate, Editura Predania, București, decembrie 2013, ISBN: 978-606-8195-32-2pp. 71-83 : Grupul Dabija - Album on line pe site-ul internet În Spatele Cortinei de fier.
    - Articol de Dorin DOBRINCU, Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (I), publicat în Revista 22, la 22/12/2006 - Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (I) (articol complet).
    - Articol de Dorin DOBRINCU, Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II), publicat în Revista 22, la 01/01/2007 - Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II) (Articol complet).
    - Articol Acțiunea de exhumare a lui Nicolae (Mișu) Selagea, împușcat de Securitate la 2 septembrie 1950, Arhiva evenimentelor a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), publicat la 01-02/09/2009 - Acțiunea de exhumare a lui Nicolae (Mișu) Selagea, împușcat de Securitate la 2 septembrie 1950 (articol complet).
    - Articole de presă despre exhumarea lui Nicolae (Mișu) Selagea, executat de Securitate la 2 septembrie 1950, exhumarea fiind făcută pe 1 și 2 septembrie 2009, Arhiva evenimentelor a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), 01-02/09/2009 - 9 Articole de presă publicate în : Adevărul (01/09/2009), Ziua de Cluj (01/09/2009), România Liberă (02/09/2009), 2 în Napoca News (01/09/2009), Turda News (01/09/2009), City News (01/09/2009), Informația de Alba (02/09/2009), Unirea (02/09/2009).
    - Articol Cazemata partizanilor conduși de Nicolae Dabija a fost găsită pe Muntele Mare, publicat în ziarul Adevărul.ro, la 04/08/2010 - Alba : Cazemata partizanilor conduși de Nicolae Dabija a fost găsită pe Muntele Mare.
    - Articol DESTIN : Luptătorul anticomunist Traian Ihuț a plătit cu viața pentru convingerile sale politice, Securitatea l-a împușcat, iar prietenul l-a decapitat, publicat în ziarul România Liberă, la 27/08/2010 - DESTIN : Luptătorul anticomunist Traian Ihuț a plătit cu viața pentru convingerile sale politice, Securitatea l-a împușcat, iar prietenul l-a decapitat.
  1. ^ Paragrafele "GRUPUL MAXIM ALEXANDRU (SANDU)", "ARMATA ALBĂ", "GRUPUL ȘTEFAN POPA (NUȚU)" și "ORGANIZAREA GRUPULUI ARMAT DABIJA".
  2. ^ Paragrafele "Cuvânt înainte Grupurile de rezistență armată din sud-estul Munților Apuseni", "GRUPUL ȘTEFAN POPA (NUȚU)", "Biografii grupul Spaniol" și "Biografiile cadrelor implicate în represiune".
  3. ^ Paragrafele "Grupurile de rezistență armată din sud-estul Munților Apuseni", "GRUPUL LEON ȘUȘMAN", "Grupul Cornel Deac-Nicolae Moldovan" și "Biografii grupul Cornel Deac-Nicolae Moldovan".
  4. ^ Paragraf "6.1. Lupta pentru integritatea țării (5 martie - 7 aprilie 1945)".
  • (j) Ion GAVRILĂ OGORANU și grupul Carpatin Făgărășan : cărți, documente și revista presei publicate din 1993 până în 2013
  1. ^ a b c d e f g CNSAS, Ion GAVRILĂ OGORANU - Rezistența anticomunistă din Munții Făgărașului (Note și studii comparative pe marginea documentelor din arhiva C.N.S.A.S.), CNSAS, 2011 - ION GAVRILA OGORANU - REZISTENTA ANTICOMUNISTA DIN MUNTII FAGARASULUI (NOTE SI STUDII COMPARATIVE PE MARGINEA DOCUMENTELOR DIN ARHIVA C.N.S.A.S.).
  2. ^ Cărți scrise și publicate de Ion GAVRILĂ OGORANU despre viața lui de rezistent :
    - Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. II, Editura Marineasa - Timișoara, 1996 ; (editia a II-a, Editura Marist, Baia Mare, 2009, ISBN: 973-9185118).
    - Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. III impreuna cu Lucia Baki Nicoara, Editura Marineasa - Timișoara, 1999 ; (editia a II-a, Editura Mesagerul de Fagaras, 2011, ISBN: 973-85045-8-9).
    - Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. IV, Editura Mesagerul de Făgăraș, 2004.
    - Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. V - La pas prin Fratia de Cruce, Editura Mișcării Legionare, 2006.
    - Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. VI - Episcopul Ioan Suciu în fata furtunii, Editura Viata Creștină, Cluj 2006.
    - în colaborare cu Elis NEAGOE-PLEȘA și Liviu PLEȘA, Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. VII - Rezistenta anticomunistă din Munții Apuseni, Editura Marist, Baia Mare 2007, ISBN: 973-8935-44-X.
  3. ^ VASILESCU Constantin, Rezistență Armată Anticomunistă, Album-foto documentar completat cu analize detaliate, Editura Predania, București, decembrie 2013, ISBN: 978-606-8195-32-2, paginile 53 - 69 : "Grupul Ion Gavrilă" - Album online pe site-ul internet În Spatele Cortinei de fier.
  4. ^ Articol de Florian BANU, Mișcarea de rezistență armată anticomunistă din România - între negare și hiperbolizare, publicat în Rezistența anticomunistă – cercetare științifică și valorificare muzeală, vol. I, editori Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Iulia Pop, Cluj Napoca, Argonaut, 2006, ISBN: 978-973-109-039-9, pp. 299-314 - Mișcarea de rezistență armată anticomunistă din România - între negare și hiperbolizare.
  5. ^ Articol publicat în Analele Sighet, no 8 : Anii 1954 – 1960 : Fluxurile și refluxurile stalinismului, Fundația Academia Civică, București, 2000, ISBN: 973-99605-8-8, p. 576 - Legătură către nr 8 al revistei.
  6. ^ Site internet al Fundației Gavrilă Ogoranu - Lupta ANTICOMUNISTA.
  7. ^ Articole de presă publicate despre Ion Gavrilă Ogoranu sau despre grupul său de rezistență :
    - Articol Ar fi împlinit 91 de ani... Ion Gavrilă Ogoranu, mereu viu în inimile noastre!, publicat în ziarul Napoca News, la 01/01/2014 - Ar fi implinit 91 de ani… Ion Gavrilă Ogoranu, mereu viu în inimile noastre !.
    - Articol Ion Gavrilă Ogoranu - Luptătorul din Rezistență care timp de 30 de ani nu a putut fi prins de Securitate, publicat în ziarul HotNews.ro, la 02/07/2012 - Ion Gavrilă Ogoranu - luptatorul din Rezistenta care timp de 30 de ani nu a putut fi prins de Securitate.
    - Articol Ion Gavrilă Ogoranu // Tactica și strategia Grupului Carpatin Făgărășan, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 10/07/2012 - ION GAVRILA OGORANU // Tactica și strategia Grupului Carpatin Făgărășan.
    - Articol de Romulus Căplescu, Fostul șef al poliției legionare, agent al Securității?, publicat în ziarul Historia.ro, în martie 2011 - Fostul șef al poliției legionare, agent al Securității ?.
    - Articol de Alexandru Niculescu, Rezistență și eroi, publicat în ziarul România Liberă, la 23/12/2005 - Rezistența și eroi.
    - Articol Povestea cutremurătoare a luptătorului Ogoranu, publicat în ziarul Adevărul, le 28/11/2010 - Povestea cutremurătoare a luptătorului Ogoranu.
  • (k) Toma ARNĂUȚOIU și grupul Haiducii Muscelului : cărți, documente și revista presei publicate din 2005 până în 2013
  1. ^ Pagina Toma Arnăuțoiu de pe site-ul internet DespreDemnitate, publicată la 29/05/2011 - Toma Arnăuțoiu.
  2. ^ Articole pe aceeași temă publicate între 2005 și 2013 :
    - Articolul Povestea 'Haiducilor' anticomuniști din Muscel, publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 05/03/2005 - Povestea "haiducilor" anticomunisti din Muscel.
    - Articol Eroii luptei de rezistență din Muscel, publicat în ziarul România Liberă, la 19/08/2006 - Eroii luptei de rezistența din Muscel.
    - Articol Un destin - ANTON ARNAUTOIU, publicat în ziarul România Liberă, la 19/08/2006 - Un destin - ANTON ARNAUTOIU.
    - Site-ul internet lui Florin Mihai Istoria comunismului românesc, publicat la 04/03/2008 - Istoria comunismului romanesc.
    - Articol Documente - din arhiva Securității, no 68/69, 2009, p. 231 - Documente - Din arhiva Securității (articol complet).
    - Articol de Ciprian STOLERU, S-a născut într-o grotă, Securitatea a trimis-o la orfelinat. Ioana Voicu-Arnăuțoiu a descoperit după 1989 că părinții ei sunt eroi ai luptei anticomuniste, publicat în ziarul Napoca News, la 23/10/2009 - S-a nascut într-o grotă, Securitatea a trimis-o la orfelinat. Ioana Voicu-Arnăuțoiu a aflat după 1989 că părinții ei sunt eroi ai luptei anticomuniste.
    - Articol de Iulia Blaga, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu : 'Probabil că s-au publicat mai multe cărți cu interviuri ale foștilor lideri comuniști decât cărți despre rezistența anticomunistă', publicat în ziarul HotNews.ro, la 03/11/2009 - Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu : 'Probabil ca s-au publicat mai multe carti cu interviuri ale fostilor lideri comunisti decat carti despre rezistenta anticomunista'.
    - Articol de Raluca Brodner, Membrii grupului de rezistență de la Nucșoara, comemorați la 50 de ani de la execuție, publicat în Ziarul Lumina, la 05/11/2009 - Membrii grupului de rezistență de la Nucșoara, comemorați la 50 de ani de la execuție.
    - Articol de Ioana Hașu, Povestea familiei Arnăuțoiu, publicat pe site-ul internet al RFI România, la 29/11/2011 - Rezistența anticomunistă în munți : 'Povestea familiei Arnăuțoiu'.
    - Articol Trădare și supraviețuire : Partizanii din Nucșoara (I) - Documentar, publicat pe Ziare.com, la 30/05/2012 - Tradare și supravietuire : Partizanii din Nucșoara (I) - Documentar.
    - Articol de Radu Petrescu, 'Haiducii Muscelului', mișcarea de rezistență a Colonelului Gheorghe Arsenescu, publicat în revista Historia, în februarie 2012 - 'Haiducii Muscelului', mișcarea de rezistență a colonelului Gheorghe Arsenescu.
    - Articol Un coșmar al Securității: Păunașul codrilor din Muscel (I) - Documentar, publicat pe Ziare.com, la 19/05/2012 - Un cosmar al Securitatii : Paunasul codrilor din Muscel (I) - Documentar.
    - Articol Un coșmar al Securității: Păunașul codrilor din Muscel (II) - Documentar, publicat pe Ziare.com, la 20/05/2012 - Un cosmar al Securitatii : Paunasul codrilor din Muscel (II) - Documentar.
    - Articol Un coșmar al Securității : Păunașul codrilor din Muscel (III) - Documentar, publicat pe Ziare.com, la 21/05/2012 - Un cosmar al Securitatii : Paunasul codrilor din Muscel (III) - Documentar.
    - Articol Toma eroul din munți, publicat în revista Art & Culture, la 09/06/2013 - Toma Arnautoiu, eroul din munti.
    - Articol Haiducii Muscelului din Nucșoara, publicat în revista Art & Culture, la 17/09/2013 - Haiducii Muscelului din Nucșoara.
    - Articol Haiducii Muscelului, publicat pe site-ul Istorie și Cultură.ro, la 17/09/2013 - Haiducii Muscelului.
    - Site internet Eroine Nucșoara, dedicat femeilor ce au luptat în Rezistența anticomunistă. Site-ul aparține doamnei Ioana Raluca VOICU-ARNĂUȚOIU - Eroine Nucșoara (pagină vizibilă în 2014).
    - Site internet dedicat partizanilor anticomuniști din Nucșoara : biografie, fotografii și documente despre locotenentul Toma Arnăuțoiu - Toma Arnăuțoiu (pagină vizibilă în 2014).
    - Pagină In memoriam MARINA CHIRCA, publicată pe site-ul internet al Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet - In memoriam MARINA CHIRCA (pagină vizibilă în 2014).
  • (l) Teodor ȘUȘMAN și grupul său de rezistență : cărți, documente și revista presei publicate din 1999 până în 2013
  1. ^ Articol de Mihai ȘOICA Istoricii detectivi, se caută osemintele eroilor anticomuniști Toader și Avisalon Șușman, publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 07/07/2011 - Istoricii detectivi : se caută osemintele eroilor anticomuniști Toader și Avisalon Șușman.
  2. ^ Pagină dedicată familiei Șușman, publicată pe site-ul internet Despre demnitate : scrisori găsite în arhivele Securității de istoricul Cosmin Budeancă, la 26/10/2012 - Scrisori către domnul Pretor.
  3. ^ Pagini dedicate familiei Șușman, publicate pe site-ul internet Despre demnitate :
    - Le 22/07/2011 - Din nou despre demnitate și despre Teodor Șușman.
    - La 07/06/2011 - Povestea familiei Șușman istorisită de Traian Șușman.
    - La 19/10/2012 - Interviu Traian Șușman (4 martie 2000).
  4. ^ Site al procesului comunismului, Eroi ai rezistenței armate anticomuniste din România : grupul Șușman, fotografii ale familiei Șușman, publicate în jurul anului 2006 pe acest site - Eroi ai rezistenței armate anticomuniste din România : Grupul Șușman.
  5. ^ BODEANU Denisa, BUDEANCĂ Cosmin, Rezistența armată anticomunistă din România. Grupul 'Teodor Șușman' (1948-1958). Mărturii, editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2004, ISBN: 973-7710-47-9), pp. 203-222 - Rezistența armată anticomunistă din România. Grupul "Teodor Șușman" (1948-1958). Mărturii (Referință la Biblioteca Județeană Octavian Goga - Cluj).
  6. ^ VASILESCU Constantin, Rezistență Armată Anticomunistă, Album-foto documentar completat de analize detaliate, Editura Predania, București, decembrie 2013, ISBN: 978-606-8195-32-2, pp. 24-35 : "Grupul Teodor Șușman" - Album online pe site-ul internet În Spatele Cortinei de fier.
  7. ^ Pagină dedicată lui Teodor Șușman (cu o galerie de fotografii) pe site-ul internet al Centrului de Cercetare privind Crimele Comunismului din România (ICCR), publicată la 24/06/2010 - Acțiunea de deshumare a lui Șușman Teodor senior în satul Răchițele, comuna Mărgău, județul Cluj.
  8. ^ JURJ-COSTESCU Lucreția, Patru ani de rezistență cu arma în mână în Munții Apuseni, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 26, 1999 - Patru ani de rezistență cu arma în mână în Munții Apuseni (articol complet).
  9. ^ COMAN Octavian, Trebuie să ai curaj, trebuie să spui nu, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 49, 2004 - Trebuie să ai curaj, trebuie să spui nu (articol complet).
  10. ^ Articole de presă publicate începând cu 2010 :
    - Articol de Mihai ȘOISA, Vărul lui Boc despre un luptător anticomunist : 'Era un tâlhar', publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 18/06/2010 - Vărul lui Boc despre un luptător anticomunist : "Era un tâlhar".
    - Articol de Claudiu PADUREAN, Memoria luptătorilor din Munții Apuseni, recuperată de istorici. Cum a murit șeful luptei anticomuniste din Apuseni, publicat în ziarul România Liberă, la 21/06/2010 - CLUJ. Memoria luptătorilor din Munții Apuseni, recuperată de istorici. Cum a murit șeful luptei anticomuniste din Apuseni.
    - Articol de George BARA, Trupului luptătorul anticomunist Teodor Șușman, deshumat la Răchițele, publicat în ziarul Napoca News, la 22/06/2010 - Trupului luptătorul anticomunist Teodor Șușman, deshumat la Răchițele și - Ultima oră - Trupul luptătorului anticomunist Teodor Șușman a fost găsit !, publicat la 23/06/2010 - [- Ultima oră - Trupul luptătorului anticomunist Teodor Șușman a fost găsit !.
    - Articol Verișorul premierului Boc a întrerupt deshumarea lui Teodor Șușman, publicat în ziarul Adevărul Cluj Napoca, la 22/06/2010 - Verișorul premierului Boc a întrerupt deshumarea lui Teodor Șușman.
    - Articol de Marius OPREA, Raiul lui Șușman, publicat în revista Observator cultural, Edituta SC Observator cultural SA, București, no 532, iulie 2010 - Raiul lui Șușman.
    - Articol de Cosmin BUDEANCĂ, Teodor Șușman, dreptatea oamenilor și dreptatea lui Dumnezeu], publicat în ziarul România Liberă, la 15/07/2011 - Teodor Șușman, dreptatea oamenilor și dreptatea lui Dumnezeu.
    - Articol de Cosmin BUDEANCĂ (istoric), Teodor Șușman, dreptatea oamenilor și dreptatea lui Dumnezeu, publicat în ziarul România Liberă, la 15/07/2011 - Teodor Șușman, dreptatea oamenilor și dreptatea lui Dumnezeu.
    - Articol de Remus FLORESCU, FOTO Saga familiei Șușman : cum au învins moții Securitatea la o jumătate de secol după ce "bandiții au fost arși de vii", publicat în ziarul Adevărul.ro, la 11/10/2014 - FOTO Saga familiei Șușman : cum au învins moții Securitatea la o jumătate de secol după ce "bandiții au fost arși de vii".
  • (m) Legionarii români recrutați în exterior de către serviciile secrete occidentale și parașutați în România pentru a organiza revolte :
  1. ^ a b Articol de Virgil LAZAR, INTERES. Puterile occidentale aveau interesul de a sprijini lupta anticomunistă din România. Cum a recrutat CIA legionari români, publicat în ziarul România Liberă, la 05/08/2011 - INTERES. Puterile occidentale aveau interesul de a sprijini lupta anticomunistă din România. / Cum a recrutat CIA legionari români.
  2. ^ a b Articol din 14/08/2011 Colaborarea Miscarii Legionare cu CIA si NATO. Studiul integral al profesorilor Gheorghe si Hadrian Gorun, fotografii si video-marturii, publicat în ziarul ziaristionline.ro - Colaborarea Miscarii Legionare cu CIA si NATO. Studiul integral al profesorilor Gheorghe si Hadrian Gorun, fotografii si video-marturii.
  3. ^ Românii recrutați în străinătate de serviciile secrete occidentale (Franța și SUA) pentru a sprijini rebeliunea din România :
    - Pagini dedicate legionarilor parașutați în România în 1953 : PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI - 1953 (1) - PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI - 1953 (2) - PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI - 1953 (3) - Monumentul Eroilor Anticommuniștii din Fetea, Mureș.
    - Articol de Florin DOBRESCU, Legionarii parașutați de avioanele NATO în 1953, comemorați la închisoarea Jilava, publicat în ziarul Napoca News, la 13/12/2010 - - Legionarii parașutați de avioanele NATO în 1953 comemorați la închisoarea Jilava.
  1. ^ a b pp. 329-330.
  2. ^ pp. 319-320.
  • Alte referințe:
  1. ^ a b DOBRE Florica (Coord.), Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității, Bande, bandiți și eroi. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968), Editura Enciclopedică, București, 2003, ISBN: 978-973-45-0436-7 - Bande, bandiți și eroi. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968).
  2. ^ Articol In arhiva au ramas doar documentele inofensive, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 05/04/2005 - In arhiva au ramas doar documentele inofensive - Interviu al Dr Cristian TRONCOTĂ, Profesor universitar, specialist în arhivele Securității.
  3. ^ Articol de Cristina Hurdubaia HURDUBAIA, Singurul supraviețuitor : mit în manualul de istorie, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 10/04/2004 - Singurul supraviețuitor : mit în manualul de istorie.
  4. ^ a b c STĂNESCU Adrian, articol Din istoria rezistenței anticomuniste în România, Curierul Românesc, Anul XVI, no 5 (208), mai 2004, pp. 8 și 9.
  5. ^ a b c d e Articol din ziarul Gazeta de Maramureș, publicat la 19/03/2013 : Rezistența armată anticomunistă - Rezistența armată anticomunistă.
  6. ^ a b Franța Georges DIENER, articol Rezistența țărănească și din munți în România, între 1945 și 1965, publicata în revista Genèses, Éditions Belin, Paris, 2001/2, no 43, pp. 145-158 - Résistance paysanne et maquis en Roumanie de 1945 à 1965 (articol complet).
  7. ^ STOICA Stan (coord.), Dicționar de Istorie a României, București, Editura Merona, 2007, ISBN: 978-973-7839-21-3, pagină 78 - Dicționar de Istorie a României.
  8. ^ Articole publicate în ziarul Gazeta de Maramureș, la 21/02/2013 :
    - Decizia politică a colectivizării - Decizia politică a colectivizării.
    - Etapele colectivizării - Etapele colectivizării.
    - 64 de ani de la colectivizare - Argumentele terorii - 64 de ani de la colectivizare - Argumentele terorii.
    - Represiune : execuții, arestări, deportări. Ca reacție la rezistența și la opoziția țăranilor români față de colectivizare, comuniștii au utilizat toate tipurile de violență pentru a o impune. - Represiune : execuții, arestări, deportări.
  9. ^ A doua biserică din România, în 1945, număra 1,5 milioane de membri.
  10. ^ Decret no 358 și alte măsuri discriminatorii luate în 1948 contra Bisericii Greco-catolice din România, pe site-ul oficial al bisericii : greco-catolica.org - Scurt istoric al incercarii de suprimare a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolice, de catre Statul Roman comunist - Decrete si legi discriminatorii (Décret și măsuri de aplicare în extenso).
  11. ^ Franța Articol de Stéphanie MAHIEU, O biserică disidentă? Biserica greco-catolică română în perioada comunistă, 1948-1989, publicat în revista Revue d’études comparatives Est-Ouest (Revista de studii comparative est-vest), 2004, volum 35, no 4, pp. 93 - 126 - Une Église dissidente ? L'Église gréco-catholique roumaine pendant la période communiste (1948-1989) (articol complet).
  12. ^ Elveția Articol de Jacques BERSET, agenția Apic, Biserica greco-catolică din România, revenită în legalitate, nu și-a regăsit strălucirea de altădată, publicat pe site-ul internet Cath.ch, la 01/10/2012 - (articol complet).
  13. ^ Un raport de sinteză redactat de Securitate la 10 noiembrie 1949 descrie relațiile dintre mișcările legionare și Anglo-americani între 1944 și august 1949.
  14. ^ După 1949, Horia Sima, refugiat în Germania, va intra în contact cu serviciile secrete militare britanice pentru a pregăti grupuri de voluntari
  15. ^ a b Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord MCDERMOTT Kevin & STIBBE Matthew, Revoluție și rezistență în Europa de Est : provocări ale regimului comunist, Bloomsbury Academic, London, 2007, ISBN: 978-1-84520-259-0, page 84 - Revolution and resistance in Eastern Europe : challenges to communist rule (Poate fi consultată parțial pe Google Books, p. 84).
  16. ^ Articol de Gheorghe și Hadrian GORUN, Un parașutat în România vândut : Mircea Popovici, publicat în revista Anuarul Institutului de Istorie Orală (A.I.O.), volumul VIII, 2007 - Anuarul Institutului de Istorie Orală VIII (Sumarul numărului).
  17. ^ Buda Ion, Corlan Aurel, Coman Ion (învățător), Dincă Gheorghe (inginer), Golea Ion (student), luhasz Ion (student), Pop Gavrilă, Popovici Mircea (student), Samoilă Ion, Tănase Alexandru, Tartler Erich (agricultor), Tolan ion (muncitor mecanic), Vlad Minai (student) nu a fost parașutat.
  18. ^ a b Supliment special "Eroii Rezistenței Anticomuniste" consacrat Rezistenței anticomuniste, numărul 25, septembrie 2012, p. 5 - Eroii Rezistenței Anticomuniste.
  19. ^ Muzeul Sighet - Memorialul Victimelor Comunismului și ale Rezistenței - P. "Sala 17 - Muncă silnică" - Muzeul Sighet : Sala 17 - Muncă silnică (pagină vizibilă la 31/12/2013).
  20. ^ Articol de Sânziana IONESCU, FOTO & VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei, publicat de ziarul Adevărul Constanța, la 06/03/2013 - FOTO VIDEO Canalul Dunăre-Marea Neagră, gulagul comunist al Dobrogei.
  21. ^ Sursa: CNSAS, Dosar parțial al lui Gogu Puiu, Declarația lui Gogu Puiu datată 24 iunie 1947
  22. ^ Peste 30 de ani, dacă ținem cont de faptul că șeful lui, Ion Gavrilă OGORANU, (student la facultatea de agronomie în 1948) a scăpat de Securitate până la mijlocul anilor 1970.
  23. ^ Cele șapte volume : Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, Ion GAVRILĂ OGORANU, publicate între 1993 și 2007.
  24. ^ Portretul luptătorului la tinerețe, de Constantin Popescu, 2010, București.
  25. ^ Primul va face ani lungi de pușcărie, al doilea : Ion Gavrilă va fi prins în 1976 și va fi salvat de Președintele american Nixon, care, în acea vreme, întreținea relații bune cu România lui Ceaușescu. Fără intervenția lui, Gavrilă ar fi fost omorât discret de Securitate, deoarece el era un martor deranjant al faptului că Securitatea nu fusese capabilă să elimine toată Rezistența anticomunistă, membrii rezistenței beneficiind în acel moment de o amnistie.
  26. ^ a b Statele Unite MATEESCU Oana, articol Pierderea fenomenului : Timp și nedeterminare în practica Antropologie istorică, Michigan University, articol pregătit pentru volumul Unsettling Knowledge, Questioning Discipline, Edward MURPHY, editura Ann Arbor, University of Michigan Press, 2011, ISBN: 978-0472051359 - Losing the Phenomenon : Time and Indeterminacy in the Practice of Anthrohistory (articol complet). În articol se subliniază neclaritățile privitoare la realitatea calității de rezistent a lui Victor Lupșa, considerat de unii drept trădător sau securist manipulator, iar de alții drept un adevărat luptător în rezisență.
  27. ^ a b DOBRINCU Dorin, articol Rezistența armată anticomunistă din Vrancea. Organizația 'Vlad Țepeș II' (1949-1950), Colloquium politicum, An I, no 1, ianuarie-iunie 2010, publicație științifică periodică a Universității de Vest Timișoara, pp. 103 - 147 - Rezistența armată anticomunistă din Vrancea. Organizația 'Vlad Țepeș II' (1949-1950) (articol complet).
  28. ^ a b Articol Preoți mărturisitori în rezistența anticomunistă de pe Valea Someșului, publicat în ziarul Răsunetul la 02/11/2013 - Preoți marturisitori în rezistența anticomunistă de pe Valea Someșului - Cei trei preoți menționați, printre care și părintele Ioan Valeanu, sunt preoți greco-catolici convertiți la ortodoxie sub presiunea comuniștilor (Vezi comentariile autorului : Părintele Vasile Rus).
  29. ^ Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord BRIȘCĂ Adrian, articol The Anticommunist Armed Resistance în Romania 1944-1962 (Rezistența armată anticomunistă din România 1944-1962) , publicat în Arhivele Totalitarismului, no 34-35, 1-2/2002, pp. 75 - 101. - Sumar general al tuturor documentelor publicate în "Arhivele Totalitarismului" din 1993.
  30. ^ Numit și "Partizanii Majestății Sale Regele Mihai I" sau "Armata Albă" sau "Garda Albă".
  31. ^ a b DOBRINCU Dorin, articol Rezistența armată anticomunistă și Rezistența greco-catolică în centrul Transilvaniei. Organizația 'Partizanii Regelui Mihai - Armata Secretă' (1948-1950), publicat în revista Revista Arhivelor, ianuarie 2009, Volumul 86, no 1, pp. 204 - 218 - Rezistența armată anticomunistă și rezistența greco-catolică în centrul Transilvaniei. Organizația 'Partizanii Regelui Mihai - Armata Secretă' (1948-1950) (articol complet).
  32. ^ Principalele documente și articole publicate despre grupul Cruce și Spadă :
    - BUDEANCĂ Cosmin, BIDEANU Denisa, ORGA Valentin (Studiu introductiv), Mișcarea de rezistență anticomunistă în România. Grupul 'Cruce și Spadă'. Mărturii, Universitatea Babeș-Bolyai, Institutul de Istorie Orală, ediția a doua revăzută și adăugită, editura Argonaut, Cluj-Napoca 2009, ISBN: 978-973-109-220-1 - Mișcarea de rezistență anticomunistă din România. Grupul 'Cruce și Spadă'. Mărturii.
    - IVAN Paula, articol Formele de represiune a Rezistenței anticomuniste în memoria colectivă (I), publicat în Revista Arhivelor, LXXXVI, 2009, no 1, pp. 220-245 - Formele de represiune a rezistenței anticomuniste în memoria colectivă(I) (articol complet).
    - Articol Monumentul Rezistenței Anticomuniste inaugurat la Huedin, publicat în revista (naționalistă) FrontPress, la 07/10/2009 - Monumentul Rezistenței Anticomuniste – inaugurat la Huedin.
    - Articol de Cezar Machidon, Grupul 'Cruce și spadă' - 13 septembrie 1948 - 12 aprilie 1949, publicat în revista Foaie Națională, la 24/02/2010 - Grupul “Cruce și Spadã” – 13 septembrie 1948 – 12 aprilie 1949.
    - Articol de Ionuț Țene, Echipa Cruce și Spadă de la Săcuieu (Huedin) : Eroii anticomuniști nu au morminte, publicat de Napoca News, la 06/07/2010 - Echipa Cruce și Spadă de la Săcuieu (Huedin) : Eroii anticomuniști nu au morminte.
    - Articol de Liviu Pleșa, Călăul Mihail Patriciu, publicat în Revista 22, la 11/12/2012 - Călăul Mihail Patriciu (articol complet), ofițer de Securitate și torționar, adept al eliminărilor sistematice, care va ucide membrii grupului prin execuții extra-judiciare, cu acordul autorităților comuniste și sovietice.
  33. ^ a b c ONIȘORU Gheorghe, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din România. 1944-1962, Editura Kullusys, București, 2003, ISBN: 978-973-86421-1-9 - Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din Romania, 1944-1962.
  34. ^ VASILESCU Constantin, Rezistență Armată Anticomunistă, Album-foto documentar completat cu analize detaliate, Editura Predania, București, decembrie 2013, ISBN: 978-606-8195-32-2), pp. 34-51 : "Grupul Leon Șușman" - Album online pe site-ul internet În Spatele Cortinei de fier.
  35. ^ Pagina "Petre Mărgineanu", publicată pe site-ul internet al Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet - Petre Mărgineanu (pagină vizibilă la 26/01/2014).
  36. ^ a b Articol Campaniile de arheologie contemporană ale IICCMER - Dezgropând crimele comunismului, publicat în revista Observator cultural, Editura SC Observator cultural SA, București, no 672, mai 2003 - Campaniile de arheologie contemporană ale IICCMER - Dezgropînd crimele comunismului.
  37. ^ a b DOBRINCU Dorin, articol Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II), publicat în Revista 22, la 01/01/2007 - Rezistența armată anticomunistă în sud-estul Munților Apuseni (II) (articol complet).
  38. ^ Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Articol Rezistența armată anticomunistă în zona Aiud. "Grupul spaniol" publicat în revista Anuarul Institutului de Istorie Orală, volumul III, 2002 - Anuarul Institutului de Istorie Orală III The Anticommunist Resistance In Aiud area.'The Spaniol Group'(Conține articolul complet).
  39. ^ Articol Prăbușirea Centrului de comandă al rezistenței, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 10/05/2004 - Prăbușirea centrului de comanda al rezistenței.
  40. ^ a b BERZESCU Atanasie, Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Editura Marineasa, Timișoara, 1999, ISBN: 973-9485-31-6 - Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului (Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului (cartea completă).
  41. ^ BRIȘCĂ Adrian, Rezistența armată din Banat vol. 1, 1945-1949, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004, ISBN: 973-86654-2-6 - Rezistența armată din Banat vol. 1, 1945-1949.
  42. ^ MATEI Tudor, articol Rezistența anticomunistă din Mehedinți, publicat în Analele Sighet, no 6 : "Anul 1948 - instituționalizarea comunismului", Fundația academia civică, București, 1998, ISBN: 973-98437-4-3), pp. 250-255 - Rezistența anticomunistă din Mehedinți (Legătură către nr 6 al revistei).
  43. ^ SEBEȘAN Emil & SILVEANU Ileana, articol Rezistența din Banat 1949 vol I, publicat în Arhivele Totalitarismului, no 18, 1/1998, pp. 116-138 - Sumar general al tuturor articolelor publicate în revista Arhivele Totalitarismului din anul 1993.
  44. ^ BERZESCU Atanasie, Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Editura Marineasa, Timișoara, 1999, ISBN: 973-9485-31-6, capitolul 11 "CONFRUNTARI CU PREZENTUL" - (capitolul complet) - Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului (cartea completă).
  45. ^ BĂRBULESCU Theodor & ȚĂRANU Liviu, articol Rezistența anticomunistă - Cazul Colonelului I. Uță, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 44/45, 2003 - Rezistența anticomunistă – Cazul colonelului I. Uță (articol complet).
  46. ^ Articol de Claudiu PADUREAN, Luptătorul a fost împușcat în data de 17 februarie 1950. Cum l-a asasinat Securitatea pe Ioan Iena, publicat în ziarul România Liberă, la 20/09/2013 - PERSONALITATE. Luptătorul a fost împușcat în data de 17 februarie 1950. Cum l-a asasinat Securitatea pe Ioan Ienea.
  47. ^ Numit și Vulturul Negru sau Bastionul Negru.
  48. ^ RUSNAC Mircea, “Mișcarea de rezistență anticomunistă din Banat (1945-1953). Grupări principale", publicat în revista Banatica, periodic editat de Muzeul Banatului Montan (Legătură către pagina revistei), Reșita, nr. 16-2, 2003 - Mișcarea de rezistență anticomunistă din Banat (1945-1953). Grupări principale (articol complet).
  49. ^ Articol de Mihai DEMETRIADE și Silviu B. MOLDOVAN, Ion Mitucă, de la rezistență la dizidență, publicat în Caietele CNSAS, revistă semestrială publicată de CNSAS, Anul I, no 2, București, 2008, pp. 80, 85 și 89 - DE LA REZISTENȚĂ LA DIZIDENȚĂ.
  50. ^ a b Pagina "25 iunie 1949 - Sentința 1091 a Tribunalului Militar din Timișoara - Grupul de rezistență Spiru Blănaru", publicată pe site-ul internet al Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet - 25 iunie 1949 - sentința 1091 a Tribunalului Militar Timișoara - grupul de rezistență Spiru Blănaru (pagină vizibilă la 25/01/2014).
  51. ^ Articol de Ana LUPU, Ziua Rezistenței anticomuniste din Banat, publicat în revista VESTUL, la 16/07/2013 - Ziua Rezistenței Anticomuniste din Banat.
  52. ^ Articol de Ionuț BAIAS, Sfinții închisorilor Spiru Blanaru - erou și martir al rezistenței anticomuniste, publicat pe HotNews.ro, la 8/10/2007 - Sfinții închisorilor Spiru Blănaru - erou și martir al rezistentei anticomuniste.
  53. ^ Pagină dedicată lui Spiru Blănaru pe site-ul internet Despre demnitate, publicată la 12/06/2011 - Spiru Blănaru.
  54. ^ Securitatea a dorit să îl prezinte pe Spiru Blănaru, legionar și etichetat drept "fascist", ca fiind șeful acestei rețele, de unde și numele pe care îl întâlnim frecvent : gruparea Spiru Blănaru. Cu toate acestea, documentele găsite în arhive nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la faptul că adevăratul șef era notarul Gheorghe Ionescu, căpitan în rezervă cu experiența războiului. Blănaru nu făcuse războiul și în acea perioadă își încheia studiile de drept. Soldat cu merite deosebite ("Fruntaș T.R.”), el era prea tânăr ca să coordoneze un grup - Sursă : BRIȘCĂ Adrian, Rezistența armată din Banat (1945-1949) vol. I, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004, p. 61 - ISBN: 973-86654-2-6 - Rezistența armată din Banat vol. 1, 1945-1949 Rezistența armată din Banat vol. 1, 1945-1949 Referința cărții pe site-ul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.
  55. ^ Articol Victime ale regimului comunist din România, publicat în revista Art & Culture, la 29/08/2013 - Victime ale regimului comunist din Romania.
  56. ^ Articol de Mircea RUSNAC, Mișcarea de rezistență anticomunistă din Banat, publicat în revista VESTUL, la 24/06/2010 - Mișcarea de rezistență anticomunistă din Banat (1945-1953) (8).
  57. ^ Articol de Mircea RUSNAC, Al doilea nivel al mișcării de rezistență anticomunistă din Banat (1)', publicat în revista VESTUL, la 04/08/2010 - 'Al doilea nivel' al mișcării de rezistență anticomunistă din Banat (1).
  58. ^ DOBRINCU Dorin, articol Rămășițele grupului Ion Uță : formațiunile de rezistență din Banat conduse de Frații Duicu, Dumitru Mutașcu și Dumitru Ișfănuț (1949-1954), publicat în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 9/I, 2005, pp. 193-215 - 'RĂMĂȘIȚELE GRUPULUI ION UȚĂ' : FORMAȚIUNILE DE REZISTENȚĂ DIN BANAT CONDUSE DE FRAȚII DUICU, DUMITRU MUTAȘCU ȘI DUMITRU IȘFĂNUȚ (1949-1954) (articol complet pe site-ul Universității din Alba Iulia).
  59. ^ BĂRBULESCU Theodor, ȚĂRANU Liviu, articol Rezistența anticomunistă? Cazul Colonelului I. Uță, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 44/45, 2003, pp. 127-129 - Rezistența anticomunistă ? Cazul colonelului I. Uță.
  60. ^ Reportaj al canalului de televiziune românesc Antena 3 despre Nicolae Ciurică, 80 de ani în 2013, care povestește despre lupta dusă împotriva comuniștilor, difuzat la 22/12/2013, seara - În Premieră : Un om care a luptat pentru o Românie mai bună, ultimul partizan al luptei împotriva comunismului (Reportaj complet).
  61. ^ Articol enciclopedic, Enciclopedia României Online - Nicolae Doran.
  62. ^ Articol de Mircea RUSNAC, Al doilea nivel al mișcării de rezistență anticomunistă din Banat (2), publicat în revista VESTUL, la 06/08/2010 - 'Al doilea nivel' al mișcării de rezistență anticomunistă din Banat (2).
  63. ^ Articol Condamnat la moarte și la uitare, publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 04/06/2007 - Condamnat la moarte si uitare.
  64. '^ IVAN DUICĂ Camelia, articol Din istoria rezistenței anticomuniste din Banat. Organizația Dr Liviu Vuc (1948 - 1952), publicat în Analele Universității 'Dunărea de Jos, Seria Istorie, Galați, februarie 2003 - Din istoria rezistenței anticomuniste din Banat. Organizația dr. Liviu Vuc (1948 - 1952) (articol complet).
  65. ^ DOBRINCU Dorin, articol Rămășițele grupului Ion Uță : formațiunile de rezistență din Banat conduse de frații Duicu, Dumitru Mutașcu și Dumitru Ișfănuț (1949-1954), publicat în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 9/I, 2005, pp. 207 și 211 - 'RĂMĂȘIȚELE GRUPULUI ION UȚĂ' : FORMAȚIUNILE DE REZISTENȚĂ DIN BANAT CONDUSE DE FRAȚII DUICU, DUMITRU MUTAȘCU ȘI DUMITRU IȘFĂNUȚ (1949-1954) (articol complet pe site-ul Universității din Alba Iulia).
  66. ^ Articol Unde sunt cei care nu mai sunt - 'Catalogul' celor uciși în temnițele comuniste, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 68/69, 2009, p. 241 - Unde sunt cei care nu mai sunt - "Catalogul" celor uciși în temnițele comuniste.
  67. ^ Arhiva Securității, fond "D", dosar 2168, fișa 156.
  68. ^ TRONCOTĂ Cristian, articol Procesul mișcării naționale de rezistență, 1946, publicat în revista Arhivele Totalitarismului, no 19-20, 2-3/1998, pp. 102 - 120 - Sommaire général de tous les articles publiés dans la revue Arhivele Totalitarismului depuis 1993.
  69. ^ Viorel RUS, articol Haiducii lui Avram Iancu – Divizia Sumanele Negre, o organizație anticomunistă originară din Năsăudale", publicat în Arhiva Someșană, VII, Năsăud, 2008, pp. 205-214 - Originile Năsăudene ale Organizației Anticomuniste Haiducii lui Avram Iancu - Divizia Sumanele Negre (articol complet).
  70. ^ ȚENE Ionuț, articol Transilvania de Nord între eliberarea de sub hortiști și ocupația sovietică (septembrie 1944 – martie 1945), publicat în ziarul Napoca News, la 06/12/2009 - Transilvania de Nord între eliberarea de sub horthyiști și ocupația sovietică (septembrie 1944 – martie 1945).
  71. ^ MOLDOVAN Silviu B., articol Mișcarea Națională de Rezistență. Premiera : un studiu al istoricului Silviu Moldovan, extras din Enciclopedia Regimului Comunist, publicat în Ziariști Online, la 13/02/2013. Referința din Enciclopedie : România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, volume II (F-O), Coordonator : Octavian Roske, editată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului – Academia Romana, București, 2012 - MIȘCAREA NAȚIONALĂ DE REZISTENȚĂ. Premiera : un studiu al istoricului Silviu Moldovan, extras din 'Enciclopedia regimului comunist. Represiunea'
  72. ^ MINCAN Mihai & ROGOJINARU Paul, articol Partizanii din munți : primul front anticomunist, publicat în revista Historia.ro, în decembrie 2013 - Partizanii din munți : primul front anticomunist.
  73. ^ BALINT Nicolae, articol Gavrilă Olteanu în arhivele din Mureș – Informații inedite, publicat în ziarul Curentul, la 24/02/2011 - Gavrilă Olteanu în arhivele mureșene – Informații inedite
  74. ^ BUDEANCĂ Cosmin, OLTEANU Florentinu, POP Iulia (editori), Rezistența anticomunistă. Cercetare științifică și valorificarea muzeală I (lucrările prezentate la Simpozionul Internațional Făgăraș-Sâmbăta de Sus, 24-26 martie 2006), Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2006, ISBN: 978-973-109-016-0, pp. 142-158 - Anihilarea organizației 'Garda Albă' de către Securitate (1949) (articol complet).
  75. ^ Părintele RUS Vasile, coordonator, Martirii din Dealul Crucii - studii, articole și documente, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2013, ISBN: 978-606-8077-34-5 - MARTIRII DIN DEALUL CRUCII - studii, articole și documente (MARTIRII DIN DEALUL CRUCII - studii, articole și documente (cartea completă).
  76. ^ Articol de Cosmin BUDEANCĂ, Noi date despre organizația anticomunistă 'Garda Albă', eliminată de fosta Securitate, în 1949, publicat în ziarul Napoca News, la 28/04/2009 - Noi date despre organizația anticomunistă “Garda Albă”, eliminată de fosta Securitate, în 1949.
  77. ^ Articol Acțiunea de reînhumare a partizanilor din organizația de rezistență anticomunistă 'Garda Albă', executați de Securitate în 1949, Arhiva evenimentelor IICCMER, publicată în mai 2009 (reînhumarea a avut loc la 27 aprilie 2009) - Acțiunea de reînhumare a partizanilor din organizația de rezistență anticomunistă 'Garda Albă', executați de securitate în 1949.
  78. ^ Pagină dedicată lui Leonida Bodiu pe site-ul internet Despre demnitate, publicată la 31/03/2013 - Condamnarea comunismului, studiu de caz : România.
  79. ^ Articol Trei membri ai rezistenței, executați de Securitate în 1949, vor fi exhumați, publicat de agenția română Mediafax, la 27/04/2009 - Trei membri ai rezistenței, executați de Securitate în 1949, vor fi exhumați.
  80. ^ Articol de Zaharia COTOC, Dreptate peste ani pentru trei luptători anticomuniști, publicat în ziarul Gazeta de Bistrița, la 02/05/2009 - Dreptate peste ani pentru trei luptatori anticomunisti.
  81. ^ BAICU Petre & SALCĂ Alexandru, Rezistența în munți și orașul Brașov (1944-1948) Brașov, Editura Transilvania Express, 1997, ISBN: 978-973-97758-8-5.
  82. ^ a b c Articol de Adrian Nicolae Petcu, Închisorile părintelui Sebastian Popescu din Dumitrești, județul Râmnicu Sărat, publicat în ziarul Lumina, la 20/09/2013 - Închisorile părintelui Sebastian Popescu din Dumitrești, județul Râmnicu Sărat.
  83. ^ BRIȘCĂ Adrian, Rezistența armată din Bucovina, vol II : 1950-1952, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2000, ISBN: 973-0-02132-5 - Rezistența armată din Bucovina, vol. al II-lea : 1950-1952).
  84. ^ BRIȘCĂ Adrian & CIUCEANU Radu, Rezistența armată din Bucovina. 1944-1950. Volumul I, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1998, ISBN: 973-0-00574-5 - Rezistența armată din Bucovina. 1944-1950. Vol. I.
  85. ^ DOBRINCU Dorin, articol Bucovineni contra sovietici. Rezistența armată antisovietică/anticomunistă din Bucovina (martie-august 1944 - iulie 1946), publicat în revista Anuarul Institutului de Istorie Orală, volumul V, 2004, pp. 123-182 - Sumarul revistei AIO începând cu 2004.
  86. ^ a b DOBRINCU Dorin, articol Nesupunere în Bucovina. Grupurile de rezistență armată anticomunistă Cenușă–Motrescu, Pătrăucean-Gherman și Cenușă-Pătrăucean (1948-1951), publicat în Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol, Iași, volumul XLII, 2005, pp. 451-481 - ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE 'A. D. XENOPOL' Tom XLII (Sumar și rezumat al numărului).
  87. ^ DOBRINCU Dorin, articol Grupuri 'minore' din Rezistența anticomunistă bucovineană (1948-1961), publicat în revista Codrul Cosminului, Universitatea Ștefan cel mare din Suceava, Facultatea de Istorie și Geografie, no 12, 2006, pp. 179-194 - GRUPURI 'MINORE' DIN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ BUCOVINEANĂ (1948-1961) (articol complet).
  88. ^ Articol Maria din Putna, publicat pe site-ul internet Cidade de Deus, la 27/09/2008 - Maria din Putna.
  89. ^ Articol de Bianca Pădurean, Loreana Dascălu și Teodora Nicolae, Istoria partizanilor anticomuniști martiri, publicat în revista Historia.ro, la 23/08/2010 - Poveștile partizanilor anticomuniști martiri.
  90. ^ CENUȘĂ Marioara, amintiri scrise de soția lui Constantin Cenușă : Începutu’amarului, epopeea lui Constantin Cenușă, publicată de Despre demnitate, București, 2011 - ÎNCEPUTU AMARULUI Epopeea lui CONSTANTIN CENUȘĂ.
  91. ^ BRIȘCĂ Adrian, Jurnalul unui partizan : Vasile Motrescu și Rezistența armată din Bucovina, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2005, ISBN: 973-7861-05-1 - Jurnalul unui partizan : Vasile Motrescu și rezistența armată din Bucovina, 1944-1958.
  92. ^ Pagină dedicată lui Vasile Motrescu pe site-ul internet Despre demnitate, publicată la 16/05/2011 - Vasile Motrescu.
  93. ^ BĂBULESCU Theodor și ȚĂRANU Liviu, articol Existența cotidiană a unui 'bandit' : cazul lui Vasile Motrescu, Coordonator : Gheorghe ONIȘORU, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, publicat în Mișcările armate de rezistență anticomunistă din România. 1944-1962, Editura Kullusys, București, 2003, ISBN: 978-973-86421-1-9, pp. 281-299 - Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din Romania, 1944-1962 - Existența cotidianăa unui 'bandit' : cazul Vasile Motrescu (articol complet).
  94. ^ DOBRINCU Dorin, articol Grupuri 'minore' din Rezistența anticomunistă bucovineană (1948-1961), publicat în revista Codrul Cosminului, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, Facultaté d'Histoire et de Géographie, no 12, 2006, p. 188 - GRUPURI 'MINORE' DIN REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ BUCOVINEANĂ (1948-1961) (articol complet).
  95. ^ DOBRINCU Dorin, Rezistența armată anticomunistă din Bucovina : 'Gărzile Decebal' și grupul Grigore Sandu (1949), în Memoria, nr. 51-52, 2-3/2005, pp. 33-48.
  96. ^ Pagini dedicate lui Gavril Vatamaniuc, publicate pe site-ul internet Despre demnitate :
    - La 14/05/2011 - Gavril Vatamaniuc.
    - La 01/03/2012 - Gavril Vatamaniuc (1924 – 2012).
    - La 11/04/2012 - Semnele – O povestire de Paște.
    - La 13/04/2012 - Semnele celorlați – O povestire din iad.
  97. ^ Articol de Vasile Surcel S-a dus și Gavril Vatamaniuc, erou al Rezistenței anti-comuniste din Bucovina, publicat în ziarul Curentul, la 01/03/2012 - S-a dus și Gavril Vatamaniuc, eroul rezistenței anti-comuniste din Bucovina.
  98. ^ HREHOR Constantin, Muntele mărturisitor. Anii Rezistenței/Anii Suferinței, Editura TIMPUL, Iași, Apologeticum, 2002, ISBN: 973-612-042-2 - MUNTELE MĂRTURISITOR ANII REZISTENȚEI / ANII SUFERINȚEI (cartea completă) - Transcrierea amintirilor prezentate oral de Gavril Vatamaniuc.
  99. ^ BRIȘCĂ Adrian, articol Vladimir Macoveiciuc (1905-1946), publicat în Arhivele Totalitarismului, no 3, 1994, pp. 240-242 - Sumar general al tuturor articolelor publicate în revista Arhivele Totalitarismului începând din 1993.
  100. ^ Pagina Povestea Crăciunului lui Vladimir Macoveiciuc de pe site-ul internet DespreDemnitate, publicată la 24/12/2011 - Povestea Crăciunului lui Vladimir Macoveiciuc.
  101. ^ Articol Măturile de la Tescani, publicat în revista Observator cultural, Edituta SC Observator cultural SA, București, no 588, august 2011 - Măturile de la Tescani.
  102. ^ Articol de George ENACHE și Adrian Nicolae PETC, Biserica Ortodoxă Română și Securitatea. Note de lectură, publicat pe site-ul communism.ro, approx. 2002 - Biserica Ortodoxă Română și Securitatea. Note de lectură.
  103. ^ 3 articole despre preoții implicați în gruparea de rezistență Gărzile lui Decebal, publicate în Ziarul Lumina, la 24/09/2010 - Clericii anticomuniști din "Gărzile lui Decebal" (I), le 02/10/2010 - Clericii anticomuniști din "Gărzile lui Decebal" (II), le 08/10/2010 - Clericii anticomuniști din "Gărzile lui Decebal" (III).
  104. ^ a b c CORNEA Corneliu, articol Rezistența anticomunistă în România, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 55/56, 2006 - Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie (articol complet).
  105. ^ BREAZU Steliana, articol Grupul de rezistență anticomunistă al lui Cantemir Gligor din munții Zarandului și Codrului, pe valea Crișului Alb, publicat în revista Analele Sighet, no 2 : Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune, Fundația Academia Civică, București, 1995, ISBN: 973-0-00190-1), pp. 334-337 - Grupul de rezistență anticomunistă al lui Cantemir Gligor din munții Zarandului și munții Codrului, pe valea Crișului Alb (Legătură către nr 2 al revistei).
  106. ^ Articol de Mircea RUSNAC, Al doilea nivel al mișcării de rezistență din Banat (3), publicat în revista VESTUL, la 11/08/2010 - 'Al doilea nivel' al mișcării de rezistență anticomunistă din Banat (3).
  107. ^ Articol de Cristina PUȘCAȘ, Arhivele Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Bihor - un izvor documentar de prima mână, la 10/03/2013 - Asociației Foștilor Deținuți Politici Filiala Bihor – un izvor documentar de primă mână.
  108. ^ Articol de George ENACHE, De la Arad prin Aiud, spre veșnicie, publicat în ziarul Napoca News, le 20/03/2010 - De la Arad, prin Aiud, spre veșnicie.
  109. ^ BERZESCU Atanasie, Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Editura Marineasa, Timișoara, 1999, ISBN: 973-9485-31-6, pp. 29 și 34 - Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului (cartea completă).
  110. ^ Articol de Gabriel MOISA, Organizația anticomunistă condusă de Adrian Mihuț (1948-1956), publicat în revista Crisia, no XLIII, 2013, pp. 161 à 179 - ORGANIZAȚIA ANTICOMUNISTĂ CONDUSĂ DE ADRIAN MIHUȚ (1948-1956) (articol complet).
  111. ^ Articol de Gabriel MOISA, Adrian Mihuț - Lider al grupului de rezistență de pe Valea Crișului Alb (1948-1956), publicat în volumul Destine individuale și colective în comunism, de BUDEANCA Cosmin et OLTEANU Florentin (Coordonatori), Editura Polirom, 2013, ISBN: 978-973-46-3432-3 - Lista articolelor publicate în Ziarul de duminică (articol din 25/07/2013) și Destine individuale și colective în comunism (Referința cărții la Polirom).
  112. ^ Articol enciclopedic, Enciclopedia României Online - Ion Carlaonț.
  113. ^ Articol de Cornel ȘOMÂCU, Despre rezistența anticomunistă în județul Gorj, la 26/05/2009 - Despre rezistența anticomunistă în județul Gorj.
  114. ^ COJOC Marian, Rezistența armată din Dobrogea, 1945-1960, Editura Institutul Național pentru Studul Totalitarismului, București, 2004, ISBN: 973-86654-2-6 - Rezistența armată din Dobrogea, 1945-1960.
  115. ^ RĂDULESCU Zoe, Rezistența anticomunistă din munții Babadag, publicat în Analele Sighet, no 2 : Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune, Fundația Academia Civică, București, 1995, ISBN: 973-0-00190-1, pp. 311-319 - Rezistența anticomunistă din munții Babadag (Legătură către numărul 2 al revistei).
  116. ^ a b GAVRILĂ OGORANU Ion & BAKI Lucia, Brazii de frâng, dar nu se îndoiesc, Vol.III, Editura Marineasa, Timișoara, 2006, ISBN: 973-85045-8-9 - Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, Vol.III (cartea completă).
  117. ^ CĂPĂȚĂNĂ Claudia & CIOLCĂ Răzvan, Fișe pentru o istorie a rezistenței anticomuniste, Grupul 'Haiducii Muscelului, în MI, 32, no 6, 1998, pp. 40-44.
  118. ^ VASILESCU Constantin, Rezistența Armată Anticomunistă, Album-foto documentar completat cu analize detaliate, Editura Predania, București, decembrie 2013, ISBN: 978-606-8195-32-2, pp. 85-105 : "Grupul Toma Arnăuțoiu" - Album online pe site-ul internet În Spatele Cortinei de fier.
  119. ^ CĂPĂȚĂNĂ Claudia & CIOLCĂ Răzvan, Articol Dumitru Apostol (1905-1950), publicat în Arhivele Totalitarismului, no 21, 4/1998, pp. 229-230 - Sumar general al tuturor articolelor publicate în revista Arhivele Totalitarismului începând din 1993.
  120. ^ CONSTANTINESCU MĂRĂCINEANU Ion, articol Un erou de legendă : colonelul (r) Gh. Arsenescu, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 49, 2004 - Un erou de legendă : Colonelul (r) Gh. Arsenescu (articol complet).
  121. ^ Articol Părintele Gheorghe Cârstoiu în temnița comunistă, publicat în ziarul Ziarul Lumina, la 15/02/2013 - Părintele Gheorghe Cârstoiu în temnița comunistă.
  122. ^ Rudă cu sculptorul Constantin Brâncuși.
  123. ^ Articol Acțiunea de exhumare a partizanului anticomunist Vitan Petru, împușcat de Securitate la 21 noiembrie 1952, Arhiva evenimentelor IICCMER, publicat în mai 2009 (exhumarea a avut loc la 6-7 mai 2009) - Acțiunea de exhumare a partizanului anticomunist Vitan Petru împușcat de securitate la 21 noiembrie 1952 (articol complet).
  124. ^ Articol Eroul din munții Sureanu a fost deshumat, publicat în ziarul România Liberă, la 07/05/2009 - Eroul din muntii Sureanu a fost deshumat.
  125. ^ BELLU Ștefan, articol Rezistența în munții Maramureșului, publicat în Analele Sighet, no 2 : Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune, Fundația Academia Civică, București, 1995, ISBN: 973-0-00190-1, pp. 320-326 - Rezistența în munții Maramureșului (Legătură către no 2 al revistei).
  126. ^ a b c d Articol de Ioan POP, Eroii rezistenței anticomuniste / Maramureșul liber din munți, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 10/08/2009 - Eroii rezistentei anticomuniste / Maramuresul liber din munti.
  127. ^ Articol Eroii rezistenței anticomuniste / Preoți și călugări cu arma în mână, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 08/02/2010 - EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Preoti si calugarite cu arma-n mana.
  128. ^ TIMIȘ Nicoară, Legendarul Găvrilă Mihali Ștrifundă din Borșa, Editura Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, Cluj-Napoca, 2000, ISBN: 973-99215-9-0.
  129. ^ Articol Mihali-Ștrifundă Gavrilă (1901-1961), publicat în Arhivele Totalitarismului, no 17, 4/1997, pp. 223-225 - Lista tuturor biografiilor apărute în revista Arhivele Totalitarismului.
  130. ^ Articol Legendarul 'Voivod' Ștrifundă, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 30/04/2012 - Legendarul "voivod" Ștrifundă.
  131. ^ Articol de Ionuț ȚENE, Cum a luptat primarul Ștrifundă din Borșa ca Maramureșul istoric să nu fie ocupat de sovietici, publicat în ziarul Napoca News, la 08/01/2010 - Cum a luptat primarul Ștrifundă din Borșa ca Maramureșul istoric să nu fie ocupat de sovietici – 5 martie 1945.
  132. ^ Camelia IVAN DUICĂ, Rezistența anticomunistă din Maramureș. Gruparea Popșa (1948-1949), Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2005, ISBN: 973-7861-03-5 - Rezistența anticomunistă din Maramureș. Gruparea Popșa (1948-1949) - (Legătură către referința cărții pe site-ul memoria.ro).
  133. ^ Articol de Ioan POP, Eroii rezistenței anticomuniste / Prima 'bandă' de luptători în munți, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș', la 08/02/2010 - EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Prima „banda”de luptatori în munti.
  134. ^ Articol de Carmen COSMAN, Muzeul atrocităților comunismului, la Ieud, publicat în ziarul România Liberă, la 12/05/2009 - Muzeul atrocitatilor comunismului, la Ieud.
  135. ^ Articol Asasinarea lui Vasile Popsa (Lica) - 1949, publicat în ziarul The Epoch times România, la 21/02/2007 - Asasinarea lui Popsa Vasile (Lica) - 1949.
  136. ^ Articol Eroii rezistenței anticomuniste / Grupul Dragomirești, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 05/10/2009 - EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Grupul Dragomiresti.
  137. ^ Articol Eroii rezistenței anticomuniste / Grupul Dragomirești/ Arestată la 6 luni!, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 05/10/2009 - EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL DRAGOMIRESTI / ARESTATA la 6 luni !.
  138. ^ Articol de Ana-Maria LUCA, Răzvrătiții din pădurile Maramureșului voievodal, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 10/04/2004 - Razvratitii din padurile Maramuresului voievodal.
  139. ^ Pagini dedicate lui Nicolae Pop și Aristinei Pop pe site-ul internet Despre demnitate, publicate la 17/07/2011 - Nicolae Pop - și la 12/10/2012 Aristina.
  140. ^ Pagină : Nicolae Pop, publicată pe site-ul internet al Memorialului victimelor comunismului de la Sighet - Nicolae Pop (pagină vizibilă la 15/02/2014).
  141. ^ Articol de Dorin TIMONEA și Ovidiu HATEGAN, Răzbunarea gropilor comune, publicat în ziarul România Liberă - Ediția Transilvania-Banat, la 20 decembrie 2006 - Razbunarea gropilor comune.
  142. ^ Articol de Mihai CREANGA, Cine a fost "copilița codrului"', publicat în ziarul România Liberă, la 29/05/2008 - Cine a fost "copilita codrului" ?.
  143. ^ Articol de Andreea LOPȘOR, Rezistența anticomunistă din Maramureș ; cazul Aristinei Pop-Săileanu, publicat în ziarul Historia.ro, în octombrie 2012 - Rezistența anticomunistă din Maramureș ; cazul Aristinei Pop-Săileanu.
  144. ^ Articol Haiducii din munți, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 27/05/2012 - Haiducii din munți.
  145. ^ Pagină dedicată lui Gheorghe Pașca pe site-ul internet Despre demnitate, publicată la 25/09/2013 - Balada lui Gheorghe Pașca.
  146. ^ Articol despre luptătorul Gheorghe Pașca : Memoria umilită a unui simbol al rezistenței anticomuniste, de Ioana LUCACEL & Mircea CRIȘAN, publicat în ziarul Gazeta de Maramureș, la 07/10/2013 - Memoria umilită a unui simbol al rezistenței anticomuniste.
  147. ^ Articol de Dorin TIMONEA, Sufletele rătăcite ale eroilor luptei anticomuniste și-au găsit liniștea. Răzbunarea gropilor comune, publicat în ziarul România Liberă, la 20/12/2006 - Sufletele ratacite ale eroilor luptei anticomuniste si-au gasit linistea. Razbunarea gropilor comune.
  148. ^ ZUGRAVU Cezar, O istorie a rezistenței și a represiunii: 1945-1989, Tipografia Moldova, Iași, 2002, p. 81 - Referință la Biblioteca Universitară Centrală din București : "UNITATEA CENTRALA : II312069".
  149. ^ Articol Două dintre grupările de rezistență anticomunistă, publicat în ziarul România Liberă, la 17/12/2013 - Doua dintre gruparile de rezistenta anti-comunista.
  150. ^ Articol Rezistența din Fetea. Nasc și pe Hârtibaci oameni, publicat în ziarul GAZETA HÂRTIBACIULUI, no 51, august 2010, p. 2 - Rezistența din Fetea Nasc și pe Hârtibaci Oameni !.
  151. ^ OANE Sorin, Istoria județului Vâlcea : 1945-1965. Un studiu de caz, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2007 - Pagină critică a IICMER cu privire la lucrarea lui Sorin OANE.
  152. ^ Articol Vâlcea în regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, publicat pe site-ul www.istorielocala.ro (al bibliotecilor publice din județele Bihor, Brăila, Cluj, Vâlcea și Suceava), la 09/08/2012, începând de la paragraful "Anticomuniștii." - Vâlcea în regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965).
  153. ^ TIMARU Mihai, articol Lupta de Rezistență anticomunistă în munții Vrancei, publicat în Analele Sighet, no 2 : Instaurarea comunismului - între rezistență și represiune, Fundația Academia Civică, București, 1995, ISBN: 973-0-00190-1, pp. 327-333 - Lupta de rezistență anticomunistă în munții Vrancei (Legătură către no 2 al revistei).
  154. ^ ONIȘORU Gheorghe (Coordonator), Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă, Studii CNSAS, Editura CNSAS, București, 2001, ISBN: 973-0-02533-9, articol Organizația de rezistență 'Paragină' în atenția Securității de Laura STANCU & Liviu BURLACU, pp. 146-153 - Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă (cartea completă).
  155. ^ Articol de Vasile SURCEL Eroii din Vrancea : Paragină și Timaru, publicat în ziarul Jurnalul.ro, la 10/05/2004 - Eroii din Vrancea : Paragina si Timaru.
  156. ^ Articol de Cezarina Barzoi și Ionuț Baias Părintele Evghenie Hulea, călugărul-partizan din grupul Paragina, publicat în ziarul HotNews.ro, la 29/02/2008 - Parintele Evghenie Hulea, calugarul-partizan din grupul Paragina.
  157. ^ Articol de Valentin MUSCA Ion Paragina, sufletul luptei anticomuniste din Vrancea, publicat în ziarul Ziarul de Vrancea, la 14/09/2010 - Ion Paragina, sufletul luptei anticomuniste din Vrancea.
  158. ^ a b Articol Rezistența din munții Vrancei - fresca luptei antisovietizare, publicat în ziarul Ziarul de Iași, la 07/07/2004 - Rezistenta din muntii Vrancei - fresca luptei antisovietizare.
  159. ^ a b GAVRILĂ OGORANU Ion, articol Scurt istoric al Rezistenței armate anticomuniste din România în Cartea de Aur a rezistenței românești împotriva comunismului, IONIȚOIU Cicerone, Vol. I și II, București, Editura Hrisovul, 1995 & 1996, ISBN: 973-96771-2-6 și ISBN: 973-96771-4-2 - CUVÂNT ÎNAINTE / Scurt istoric al rezistenței armate anticomuniste din România.
  160. ^ a b c Statistici extrase dintr-un raport al Direcției Generale a Securității Poporului, din 1951 : pe un eșantion de 804 persoane arestate ca membru sau susținător al unuia dintre cele 17 grupări de rezistenți din munți :
    - Franța DIENER Georges, articol Rezistența țărănească și din munți în România, între 1945 și 1965, publicat în revista Guerres mondiales et conflits contemporains, 2001/4, no 204, pp. 125-139, Presses universitaires de France (PUF), Paris, ISBN: 978-2-13-052722-0 - Résistance populaire et maquis en Roumanie (1945-1965)
    - BANU Florian, articol Mișcarea de rezistență armată anticomunistă din România - între negare și hiperbolizare, publicat în Rezistența anticomunistă – cercetare științifică și valorificare muzeală, vol. I, editori Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Iulia Pop, Cluj Napoca, Argonaut, 2006, ISBN: 978-973-109-039-9, pp. 299-314 - Mișcarea de rezistență armată anticomunistă din România - între negare și hiperbolizare.
  161. ^ DOBRE Claudia, articol Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie, publicat în revista Memoria, Revista gândirii arestate, no 54, 2006 - Rezistența anticomunistă în România : memorie și istorie (articol complet).
  162. ^ a b ONIȘORU Gheorghe (Coordonator), Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă, Studii CNSAS, Editura CNSAS, București, 2001, ISBN: 973-0-02533-9 - Totalitarism și rezistență, teroare și represiune în România comunistă (cartea completă).
  163. ^ COURTOIS Stéphane, Du passé faisons table rase ! Histoire et mémoire du communisme en Europe, Addenda, Robert Laffont, Paris, 2002, ISBN: 978-2-221-09500-3.
  164. ^ Cu excepția operațiunilor de parașutare a rezistenților, organizate de NATO între 1951 și 1953, care, de altfel, au rămas fără rezultate, din cauza scurgerilor de informații din cadrul MI6 britanic.
  165. ^ BANU Florian, articol Metode utilizate de securitate pentru lichidarea grupurilor de rezistență din munți (1948 – 1958), în volumul Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din România, 1944-1962, Editura Kullusys, Bucarest, 2003, ISBN: 978-973-86421-1-9, pp. 301-316 - Mișcarea armată de rezistență anticomunistă din România, 1944-1962.
  166. ^ Referințe bibliografice și articole redactate în franceză, ce aduc lămuriri asupra "gulagului românesc" :
    - Franța Pagina : Geografia și cronologia Gulagului românesc, de Romului Rusan, publicată pe site-ul internet al Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet - La géographie et la chronologie du Goulag roumain par Romulus Rusan (Pagină vizibilă la 26/02/2014).
    - Franța Anii furați : În gulagul românesc de la 16 ani, Oana ORLEA, Éditeur : Seuil, colecția "L'Histoire immédiate", 1992, ISBN: 2-02-014386-0 - Les Années volées : Dans le goulag roumain à 16 ans (Referință din Biblioteca Institutului Francez din România).
    - Franța Pagina Cronologie și geografie a represiunii comuniste din România : Recensământul populației încarcerate, 1945-1989 de pe site-ul Usages publics du passé, redactată la 27/11/2011. Această cronologie a fost redactată pe baza lucrării lui Romulus Rusan : Chronologie et géographie de la répression communiste en Roumanie. Le recensement de la population concentrationnaire (1945-1989) (Fundația Academia Civică, 2007.), realizată în special cu informațiile adunate în arhivele Centrului Internațional de studii despre comunism. - Chronologie sommaire de la répression mise en place sous le régime communiste en Roumanie (articol complet).
    - Franța Cronologia și geografia represiunii comuniste în România; Recensământul populației concentraționare, 1945-1989, Romulus RUSAN, traducere din limba română de Mioara Izverna, Editura Fundației Academia Civică, Seria L'Heure d’histoire, București, 2007, ISBN: 978-973-8214-36-1 - Chronologie et géographie de la répression communiste en Roumanie ; Le recensement de la population concentrationnaire, 1945-1989 (Referință la Biblioteca Națională a Republicii Moldova - BNRM).
    - Franța O țară în spatele sârmelor ghimpate. Scurtă istorie a represiunii comuniste din România, Claudia-Florentina DOBRE, Editor : Fundația Culturală Memoria, 2013, București - Un pays derrière les barbelés. Brève histoire de la répression communiste en Roumanie (Referința cărții pe site-ul Memoria.ro).
  167. ^ Franța BRAN Mirel - Reportaj al France 24 din 21/12/2009 despre anchetele arheologice asupra crimelor Securității : Crimele regimului comunist continuă să bântuie memoria colectivă a României - Les crimes du régime communiste hantent toujours la mémoire roumaine.
  168. ^ Articol Povestea tragică a celor care și-au găsit sfârșitul în clădirea în care astăzi copiii clujeni fac diverse activități extrașcolare, publicat în suplimentul "Artă & Cultură" al revistei Buna Ziua Iasi, la 05/11/2013 - Povestea tragica a celor care si-au gasit sfarsitul in cladirea în care astazi copiii clujeni fac diverse activitati extrascolare.
  169. ^ Franța BRAN Mirel, La Roumanie vingt ans après. Le chasseur de la Securitate (România după douăzeci de ani. Vânătorul de securiști), Éditions du Cygne, Paris, 2008, ISBN: 978-2-84924-156-1
  170. ^ Articol enciclopedic, Enciclopedia României Online - Adriana Georgescu Cosmovici.
  171. ^ Franța GEORGESCU-COSMOVICI Adriana, Au commencement était la fin : La dictature rouge à Bucarest. (La început a fost sfârșitul : dictatura roșie la București), traducere din limba română de Claude Pascal, Éditions Hachette, 1951, Paris.
  172. ^ Dosarul IICCMER asupra lui Alexandru Nicolschi, Alexandru Nicolschi, ilegalist comunist, spion sovietic, deținut și general de securitate, 2011 - Alexandru Nicolschi, ilegalist comunist, spion sovietic, deținut și general de securitate.
  173. ^ a b Abia foarte recent (cu câteva rare excepții în anii 1990) și sub presiunea presei și a asociațiilor de apărare a victimelor comunismului au fost începute anchete asupra unui număr mic de torționari, printre care Nicolschi, un asasin în uniformă :
    - Articolul lui Attila Biro LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Radiografia completă a Gualgului românesc - 35 de torționari ai regimului comunist sunt acum anchetați, publicat de ziarul Gândul, la 30/07/2013 - LISTA TORȚIONARILOR CARE TRĂIESC. Radiografia completă a Gulagului românesc - 35 de torționari ai regimului comunist sunt acum anchetați.
    - Ca urmare a reportajului din Memorialul durerii despre Alexandru Nicolschi (pe numele său real Boris Grunberg), difuzat în 1991 la TVR (Memorialul durerii Alexandru Nicolschi (Legătură directă către reportaj))]), și la sesizarea Asociației foștilor deținuți politici din România (AFDPR), Procurorul General deschide o anchetă penală în cazul fostului securist, în toamna aceluiași an. Nicolschi a fost printre puținii anchetați de justiție, dar procesul nu a ajuns nici măcar până la prima înfățișare, căci securistul Alexandru Nicolschi a decedat cu o zi înainte, pe 16 aprilie 1992. Conform unui articol scris de Vladimir Tismăneanu și apărut pe Contributors.ro la 11/05/2011, generalul Nicolschi a fost unul dintre cei mai îngrozitori torționari ai sistemului comunist : Macabrul general Nicolschi : O viata dedicata crimei ; Dosarul complet al torționarului poate fi consultat la IICMER, unde se găsește și un studiu realizat de același institut : 1 Alexandru Nicolschi, ilegalist comunist, spion sovietic, deținut și general de securitate (Document complet, nedatat) - IICCMER prezintă în premieră biografia torționarului Alexandru Nicolschi (Pagină de prezentare a studiului și a dosarului)
  174. ^ GAVRILĂ OGORANU Ion, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc (Brazii de frâng, dar nu se îndoiesc), Vol.I, Editura Marineasa, 1993, p. 304, ISBN: 978-973-95729-4-1.
  175. ^ Listă non exhaustivă, căci există și alte institute care lucrează pe această temă, dar a căror specializare nu este comunismul :
    - Institutul Național Pentru studiul Totalitarismului (INST), instituție a Academiei Române, creat în 1993.
    - Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), fondat în 2006.
    - Centrul de Studii asupra Comunismului și Postcomunismului, creat în 2007.
    - Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), fondat în 2008.
  176. ^ Comisia Prezidențială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste Din România / Raport Final, 2006 - Raport final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România, 2006, Președintele Comisiei : Vladimir Tismăneanu.
  177. ^ Franța Articol 45 de ani de dictatură, condamnați în România, publicat în revista franceză L'Express, la 19/12/2009 - 45 années de dictature condamnées en Roumanie.
  178. ^ Revocări și numiri politice ale șefilor de instituții românești legate de studiile pe tema comunismului, cât și principalele proteste sau polemici pe tema aceasta :
    - le 13/02/2010 : la 13/02/2010 : Cristian Preda consideră că scandalul provocat de istoricul Marius Oprea nu se referă la interpretarea comunismului, ci la poziția instituțională pe care o ocupă acesta în cadrul unei structuri guvernamentale, mai exact la conducerea Institutului de Cercetare privind Crimele Comunismului. Articol de Camelia BADEA publicat pe Ziare.com, la 13/02/2010 - C. Preda : Marius Oprea apara eternizarea sa intr-un post creat de PNL pentru el.
    - La 04/03/2010 : Marius Oprea este demis din postul pe care îl ocupa în fruntea IICCMER. Guvernul decide reorganizarea IICCMER. Este a doua intervenție a executivului român după fuziunea din 2009, când IICCR a fuzionat cu Institutul Memoriei Exilului Românesc. Decizia provoacă numeroase proteste din partea unor personalități ale societății civile : Asociația Pro Democrația, Active Watch - Agenția pentru Monitorizarea Presei, Transparency International România și Centrul de Resurse Juridice. Articol publicat în revista Observator cultural, Edituta SC Observator cultural SA, București, no 514, la 04/03/2010 - Marius Oprea a fost demis din fruntea IICCMER !.
    - La 23/05/2012 : Destituirea lui Vladimir Tismăneanu din postul de Președinte al Consiliului Științific al IICCMER și a lui Ioan Stanomir, Președinte executiv, de către Prim-ministrul Victor Ponta. Președinția Institutului este încredințată de Ponta istoricului Dan-Andrei Muraru. Articol de Corina IONEL publicat pe HotNews.ro, la 23/05/2013 - Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, indepartati de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Remus Cernea si Liviu Harbuz, consilieri de stat.
    - La 15/06/2012 : Liberalul Marius Oprea, recent numit Director al IICCMER, a declarat vineri că regretă schimbarea lui Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Naționale. Din punctul lui de vedere, Dobrincu a deranjat pentru că a deschis arhivele regimului comunist. Articol publicat pe Ziare.com, la 15/06/2012 - Marius Oprea : Dobrincu a deranjat pentru ca a deschis arhivele regimului comunist.
    - La 15/06/2012 : coaliția USL continuă epurările : istoricul Dorin Dobrincu este demis de la conducerea Arhivelor Naționale fără niciun fel de explicații. Fusese numit în această funcție în 2007, de către guvernul Tăriceanu. Articol publicat pe Ziare.com, la 15/06/2012 - USL continua epurarile : Dobrincu, demis fara explicatii de la Arhivele Nationale.
    - 18/12/2012 : Angajați ai IICCMER se plâng de faptul că directorul institutului i-a amenințat cu moartea și i-a supus la tratamente discreționare. Ei reproșează, de asemenea, lipsa unei strategii de cercetare și de investigare pe termen mediu și lung, dar și lipsa unei strategii manageriale. Articol de Andreea UDREA publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 18/12/2013 - Angajații IICCMER se plâng de amenințări cu moartea și tratamente discreționare din partea conducerii instituției.
    - 26/03/2013 : Scrisori deschise ale salariaților IICCMER care cer demisia Președintelui, pe care îl acuză de practici abuzive și discriminatorii, ca reacție la o scrisoare trimisă anterior conducerii de reprezentanții personalului, în decembrie 2012. Andrei Muraru este acuzat de autoritarism, căci pare să fie inițiatorul multor demersuri ilegale în domeniul dreptului muncii. Angajații au depus o plângere penală împotriva a doi membri din conducere, acuzați că au făcut uz de violență verbală și fizică. Articol publicat în ziarul Cronica Română, la 26/03/2013 - Scrisoare deschisă. Președintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru, acuzat de ABUZ.
    - La 13/06/2013 : Comunicat privind protestul angajaților IICCMER împotriva Președintelui Andrei Murar. Acesta este acuzat că încalcă drepturile salariaților și ale sindicatului, pentru a face din IICCMER un fief personal, în serviciul propriilor ambiții politice. Articol Despre Andrei Murar, șeful de la ICCMER, publicat în ziarul LaPunkt.ro, la 13 iunie 2013 - Despre Andrei Muraru, șeful de la IICCMER.
    - Le 16/10/2013 : Răsturnare de situație surprinzătoare : istoricul și directorul IICCMER apără un fost securist, pe care îl denunțase cu 9 ani în urmă. Explicația se află în lectura politică a evenimentelor : Oprea este membru al PNL, aliat cu PSD în cadrul USL, formațiune căreia îi aparține fostul securist. Articol publicat în ziarul BrasovNews - Un caz incredibil de trist : Marius Oprea, aparatorul securistului tortionar Paraschiv,ca și articolul Istoricul Marius Oprea a pledat ca martor în favoarea fostului ofițer de Securitate Nicolae Paraschiv publicat în revista Revista 22, la 14/10/2013 - Marius Oprea APARA in instanta SECURISTII. Istoricul a pledat ca MARTOR in FAVOAREA fostului ofiter Nicolae Paraschiv.
  179. ^ Instituții fragilizate de dependența lor politică :
    - La 03/04/2006 : Crearea IICCR și desecretizarea arhivelor Securității răspund mai degrabă unor manevre politice decât unei dorințe reale de a privi trecutul în față și de a face lumină asupra moștenirii comuniste din România. Articol de Ion Cristoiu, Politicianismul anticomunismului, publicat în ziarul jurnalul.ro, la 03/04/2006 - Politicianismul anticomunismului.
    - La 09/03/2010 : Înlocuirea, prin decizie guvernamentală, a lui Marius Oprea la conducerea IICCMER, cu Vladimir Tismăneanu, alături de unele modificări în statutul instituției provoacă o undă de șoc în apele tulburi ale jurnalismului românesc. Implicarea statului în funcționarea unei instituții de acest tip este o greșeală, astfel de instituții ar trebui să funcționeze sub egida Academiei Române sau a Universității. Articol de Andrei Cornea, Anticomuniști cu un singur ochi, publicat în revista Revista 22, la 09/03/2010 - Anticomuniști cu un singur ochi.
    - La 23/10/2013 : institutele de cercetare sunt manipulate de puterea politică și se complac în efecte produse de anunțuri nefundamentate, transmise de media în căutare de senzațional. Munca din domeniul istoriei și al memoriei este discreditată. Ca răspuns la o listă cu 35 de nume despre care IICMER a vorbit, dar pe care refuză să le facă publice, autorul dă o listă exactă cu 35 de responsabili reali din sistemul penitenciar și de reprimare al regimului comunist român. Articol de Mihai Burcea, istoric cercetător (Doctorand la facultatea de Istorie a Universității București și co-autor al volumelor I și II din Dicționar al ofițerilor și angajaților civili ai Direcției Generale a Penitenciarelor : aparatul central (1948-1989)) : IICMER și politica de partid a memoriei. Memoria noastră: utilizare bună vs. utilizare rea - IICCMER și politica de partid a memoriei. Memoria noastră : utilizare bună vs. utilizare rea..
  180. ^ Articole ce subliniază absența schimbării în societatea românească și imunitatea de care beneficiază foștii membrii de Securitate, unii dintre ei ocupând în 2014 funcții politice importante :
    - Articol Intelectuali hărțuiți de Securitate ?, publicat la 05/07/2005 în Revista 22. Miercuri, 29 iulie 2005, la sediul GDS (Grupul pentru Dialog Social), s-a desfășurat o masă rotundă moderată de Gabriel Liiceanu, cu tema Intelectuali hărțuiți de Securitate ? : cazul lui Marius Oprea. Dezbaterea a fost provocată de o serie de amenințări primite de istoricul și editorul Marius Oprea. La finalul dezbaterii, a fost redactată o scrisoare pentru Președintele Traian Băsescu: - Intelectuali hartuiti de Securitate ?.
    - Franța Articol Revoluția n-a avut loc, publicat în Courrier international, la 10/12/2009. A fost nevoie de greva foamei ținută de un om hotărât pentru ca să asistăm la ridicarea unui colț al vălului ce acoperă responsabilitatea pentru morții din 1989, un adevăr care sperie un număr important de oameni dintre cei care ocupă funcții publice chiar și azi. Acești instigatori, complici și criminali din decembrie 1989, dintre care unii sunt încă în posturi de decizie, influențează de ani de zile desfășurarea anchetelor. Articolul lui Ion Longin Popescu, apărut în Formula AS și tradus din română - ROUMANIE La révolution n’a pas eu lieu.
    - Interviu cu Marius Oprea: Criminalii trăiesc printre noi. Vișinescu e doar un peștișor într-un ocean, publicat în Agerpress, la 02/08/2013. Istoricul Marius Oprea consideră că este nevoie de un program național care să ducă la bun sfârșit investigațiile cu privire la crimele comunismului. Oprea subliniază că trebuie să știm ceea ce s-a întâmplat tocmai pentru cei care au murit din cauza comunismului: "Dacă nu facem asta, suntem pierduți. Ne vom pierde identitatea națională și încrederea în patrie." - INTERVIU Marius Oprea : Criminalii trăiesc printre noi. Vișinescu e un peștișor într-un ocean.
    - Articol de Ovidiu ALBU, Rușinea care apasă Brașovul. Revolta de la Brașov de la 15 noiembrie 1987, comemorată cu un comunist torționar în fruntea orașului, publicat în ziarul Evenimentul Zilei, la 16/11/2013 - RUȘINEA care apasă Brașovul. Revolta de la 15 noiembrie 1987, comemorată cu un SECURIST TORȚIONAR în fruntea orașului.
  181. ^ Reciclarea securiștilor în societatea românească :
    - Interviu al lui Marius Oprea, Suntem conduși de circa 10 000 ticăloși, publicat în ziarul Adevărul din 21/01/2010. Istoricul consideră că în ultimii 20 de ani comunismul s-a privatizat și avansează cifra de 10 000 de nemernici care încă profită de privilegiile dobândite înainte de 1989. - Marius Oprea : "Suntem conduși de circa 10.000 de ticăloși".
    - OPREA Marius, Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, 2004, ISBN: 973-50-0847-5 - Mostenitorii Securitatii.
  182. ^ Articolul Privatizarea comunismului, publicat în Evenimentul Zilei, la 26/07/2006. Istoricul Marius Oprea, față în față cu Laurențiu Ciocazanu și Ovidiu Nahoi. Istoricul specializat în studiul comunismului afirmă că, din punct de vedere al dezbaterilor privitoare la trecutul recent, România se află la nivelul Cehiei și al Ungariei din 1995. Copiii securiștilor sunt acum marii patroni din România. Am asistat la un proces de privatizare a comunismului. Ei au pus la punct un transfer extrem de ingenios al bogăției națiunii către propriile lor buzunare. Lucrurile s-au întâmplat ca în Rusia, prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts), metodă grației căreia a luat naștere oligarhia din fosta URSS. Iliescu nu a inventat nimic. - "Privatizarea comunismului".
  183. ^ Franța Articol Memoria refulată a României, publicat în Le Figaro, la 13/11/2009, Între o revoluție trucată și o cultură a imunității, a douăzecea aniversare a căderii comunismului suscită foarte puțin interes în România. "Ne rămâne o muncă de memorie enormă și nu cred că suntem gata să o facem. La începutul secolul xx, un francez a declarat că România se situa la porțile Orientului, unde nimic nu este luat în serios. Observația mi se pare în continuare de actualitate." - La mémoire refoulée de la Roumanie.
  184. ^ Franța Articol al lui Marius Oprea, publicat pe DiploWeb.com, la 20/04/2006. În decembrie 2005, guvernul român a decis crearea unui Institut pentru investigarea crimelor regimului comunist. Directorul acestui institut prezintă condițiile în care s-a născut instituția și obiectivele ei. Institutul va încerca, prin mijloace specifice, să aducă laolaltă morala și politica. Pentru că în 2006, în toate partidele politice din România, predomină foștii activiști ai Partidului comunist și membrii Securității. În perspectiva candidaturii României la Uniunea Europeană, este important ca activitățile acestui Institut să fie cunoscute. Acest text face parte dintr-o conferință susținută de Marius Oprea la Institutul Cultural Român din Paris, la 25 ianuarie 2006. Autorul s-a exprimat în limba română. Intervenția lui a fost tradusă în franceză de Radu Portocala, Ministru Consilier și Director al Institutului Cultural Român de la 1 decembrie 2005. Cuvântarea a fost înregistrată și retranscrisă de Pierre Verluise, apoi a fost recitită și corectată de R. Portocala și M. Oprea. - L’Institut pour l’investigation des crimes du régime communiste roumain, par Marius Oprea, Directeur de l’Institut, historien et Conseiller d’État pour les questions de Sécurité nationale roumaine.
  185. ^ Articol de Claudia Marcu, Istoricul Marius Oprea : 'Singurul anchetat de procuratură în Dosarele Torționarilor am fost eu !', publicat în ziarul Ring, la 26/08/2013 - Istoricul Marius Oprea : "Singurul ANCHETAT de procuratură în DOSARELE TORȚIONARILOR am fost eu !".
  186. ^ Elveția Articol Foștii torționari comuniști urmăriți, de Mihaela Carbunaru, publicat în ziarul Le Temps, la 14/05/2013. Vechi responsabili ai represiunii politice din perioada comunismului din România ar fi putut fi aduși în fața justiției. Condamnarea lor ar fi fost o premieră într-o țară care a avut mereu dificultăți în a se confrunta cu propriul ei trecut. - Ex-tortionnaires communistes traqués.
  187. ^ Articole importante disponibile din presa franceză și cea românească :
    - Articol publicat în ziarul România Liberă, la 21/12/2009. Exact acum douăzeci de ani, Nicolae Ceaușescu era huiduit, la ultimul său discurs. Căderea sa, câteva ore mai târziu, este încă înconjurată de o doză de mister. Un lucru este sigur azi: evenimentele sângeroase din decembrie 89 au servit în primul rând interesele unor comuniști. - Revoluția confiscată.
    - Franța Articol de Jonas Mercier publicat în ziarul La Croix, la 21/11/2013. Așteptând începerea unui proces, IICCMER a decis să se sprijine pe presă pentru a prezenta identitatea celor 35 de responsabili de represiunea politică din timpul comunismului. - Le difficile travail de mémoire en Roumanie.
  188. ^ Articol din 14/08/2012, Marius Oprea: Niciun securist nu a fost condamnat. Torționarii au pensii imense, publicat pe Ziare.com - Marius Oprea : Niciun securist nu a fost condamnat. Tortionarii au pensii imense.
  189. ^ Articol de Ionuț Țene, publicat în ziarul Napoca News, la 05/01/2014 - Aurora Liiceanu : O abordare psihologică a rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș.
  190. ^ Franța Articol Românii împietriți în mentalitatea din vremea comunismului , publicat în Euro|topics, la 29/02/1013, traducere după Ziare.com. Regulile economiei se piață și ale capitalismului, interpretate strict, au împins România în criză, la distanță de criza economică mondială. Este vorba despre o criză a valorilor și a orientării. Acesta este și motivul pentru care din ce în ce mai mulți români regretă foștii lideri comuniști. - Les Roumains empêtrés dans le communisme.
  191. ^ Franța Articol Această Românie care-l regretă pe Ceaușescu, publicat în revista L'Express, la 29/12/2009 - Cette Roumanie qui regrette Ceausescu.
  192. ^ Cazul lui Leonida Bodiu : un luptător judecat și condamnat după ce a fost executat ilegal de Securitate. Săpăturile făcute în 2009 au demascat minciuna și falsul în acte întreprinse de autorități și Securitate.
    - Articol de Cosmin BUDEANCĂ, Noi date despre organizația anticomunistă 'Garda Albă', eliminată de fosta Securitate, în 1949, publicat în Napoca News, la 28/04/2009 - Noi date despre organizația anticomunistă Garda Albă, eliminată de fosta Securitate, în 1949
    - Pagină dedicată lui Leonida Bodiu pe site-ul internet Despre demnitate, publicată la 31/03/2013 - Condamnarea comunismului, studiu de caz : România.
    - Părintele RUS Vasile, Coordonator, Martirii din Dealul Crucii - Studii, Articole și documente, Editura George Coșbuc, Bistrița, 2013, ISBN: 978-606-8077-34-5 - MARTIRII DIN DEALUL CRUCII - studii, articole și documente (cartea completă) - Articole de Leonida Bodiu.
  193. ^ OPREA Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente. 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, ISBN: 973-683-927-3, pp. 212-228 - Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente. 1949-1989 - Capitolul 10 "Raport cu privire la împuscarea chiaburilor Trifa Iosif, Pom Traian și Andreșel Ioan, din comuna Bistra, jud. Turda" și Capitolul 11 (p. 220) "Declarație Subsemnatul maior Kovacs Mihail Șeful Serviciului de Securitate Turda - 6 Octombrie 1950". O anchetă internă a Securității din București, făcută în septembrie/octombrie 1950, dezvăluie falsificarea unui număr important de rapoarte ale biroului regional al Securității din Cluj. Execuții sumare (între 1948 și 1950) ale unor țărani bogați, care nu aveau nimic de a face cu "bandiții" căutați, sunt contrafăcute și prezentate drept lupte duse în munți contra adevăraților rezistenți.
  194. ^ În 2014.
  195. ^ Franța Articol de presă al AFP, După tăcere: când să ucidem dictatorul nu e suficient pentru a șterge dictatura., publicat în ziarul Le Nouvel Observateur, la 18/03/2013 - Après le silence : quand 'tuer le dictateur' ne suffit pas à effacer la dictature (articol complet) - Link direct către site-ul internet al filmului : Après le silence.
  196. ^ Articole (începând din 2009) despre nostalgia după comunism în România :
    - Articol publicat în ziarul Adevărul, la 10/12/2013. Conform unui sondaj INSCOP (Institut de cercetare în științe sociale și marketing), jumătate dintre persoanele interogate se declară nostalgice după comunism - News / Societate SONDAJ Jumătate dintre români suspină după comunism.
    - Franța Articol În vremurile bune ale lui Ceaușescu, publicat în Courrier international, la 01/06/2012, traducerea unui Articol de Ionela Săvescu, în ziarul Evenimentul Zilei. Nostalgicii după regimul comunist nu se dau bătuți, ba chiar se gândesc să prezinte un candidat la alegerile prezidențiale din 2014 - Și ce candidat mai bun decât un Ceaușescu ? Reportaj la neocomuniștii români - ROUMANIE Au bon vieux temps de Ceausescu….
  197. ^ Franța Articole de Delphine Saubaber și Marion Guyonvarch, publicat în revista L'Express :
    - România lui Ceaușescu sau spionajul generalizat, la 17/12/2009. După căderea lui Ceaușescu, acum douăzeci de ani, țara nu s-a grăbit să deschidă arhivele Securității, fosta poliție politică. Dar astăzi oricine își poate consulta dosarul. Și poate descoperi că a fost trădat de un vecin, de un prieten, de vreo rudă...- La Roumanie de Ceausescu ou l'espionnage généralisé.
    - Sistemul Securității a fost mai rău decât STASI, la 17/12/2009. România încă nu a scăpat de trecutul cel greu, la 20 de ani după "revoluție"... De ce această întârziere? Explicațiile Germinei Nagâț, responsabilă la Consiliului Național pentru studiul Arhivelor Securității. - Le système de la Securitate était pire que la Stasi.
  198. ^ Franța Articole despre absența epurării comuniștilor și a securiștilor în România :
    - Articol de Delphine Saubaber și Marion Guyonvarch, Românii sunt incapabili să se considere vinovați, publicat în revista L'Express, la 17/12/2009. Luciana Jinga este istoric la IICCMER. - Les Roumains sont incapables de se penser coupables.
    - Articol Legea lustrației adoptată cu o întârziere de douăzeci și doi de ani publicat în revista Courrier international, la 28/02/2012 - Loi de lustration adoptée avec vingt-deux ans de retard.
  199. ^ DOBRE Claudia-Florentina, articol Cei douăzeci de ani ai postcomunismului românesc : spațiul public și amintirile comunismului, Sensus Historiae (Publicație finanțată de Ministerul Polonez al Științei și Educației Superioare pentru Dezvoltarea Științelor Umane 2011–2012), Varșovia, Vol 5, 2011/4, pp. 25-45 - Les vingt ans du postcommunisme roumain : L’espace public et les mémoires du communisme (articol complet).
  200. ^ În 2014, Regăsim foști comuniști sau securiști în aproape toate partidele politice românești. Le Partidul Social Democrat, Partidul democrat-liberal și Partidul conservator rămân cu toate acestea partidele cu cel mai mare număr de elemente de acest tip.
  201. ^ Legea no 29/2000 referitoare la medaliile comemorative românești. Capitolul II, Sisteme de decorare, articol 6 : Instaurarea Crucii comemorative a Rezistenței anticomuniste, pagina 154 - Link către textul legii, în versiune completă, pe site-ul internet al Camerei Deputaților.
  202. ^ pagină facebook a asociației. CICCR acționează pentru a identifica actele de violare a drepturilor omului în România comunistă, încurajează politicile instituționale având ca obiectiv o condamnare veritabilă a violărilor drepturilor omului și a crimelor comise în numele regimului comunist în România și susține toate inițiativele legislative, procedurile judiciare și cercetarile științifice care au ca scop condamnarea penală și morală a acestor crime și abuzuri.
  203. ^ Franța Articol: "Vânătorul de securiști era prea curios", publicat în ziarul "Le Monde" din 3/05/2010 - Le 'chasseur de la Securitate' était trop curieux (articol complet).
  204. ^ Realizatorul s-a inspirat din titlul romanului lui James Joyce: "Portret al artistului la tinerețe" - James Joyce.