Rezervația naturală Vîșcăuți

Rezervația naturală Vîșcăuți
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)


Poziția	Republica Moldova, raionul Orhei
Cel mai apropiat oraș	Orhei
Coordonate	47°25′12″N 29°03′51″E ({{PAGENAME}}) / 47.420134°N 29.064051°E
Suprafață	24 ha
Înființare	1975
Modifică date / text

Vîșcăuți este o rezervație naturală silvică în raionul Orhei, Republica Moldova. Este amplasată în ocolul silvic Susleni, parcela 43. Are o suprafață de 24 ha (sau 20,2 ha conform amenajamentului forestier) și este administrată de Întreprinderea Silvică Orhei.^[1]

Caracteristici geografice[modificare | modificare sursă]

Rezervația se află în valea îngustă a unui râuleț, pe malul drept al Nistrului, la sud de satul Vîșcăuți, raionul Orhei. Este situată pe un versant cu expoziție nord-estică cu înclinație de 8-15 grade. Sunt predominante solurile superficiale de tipul rendzine levigate (humico-carbonatice), iar pe alocuri se întâlnesc soluri aluviale.^[1]

Diversitate floristică[modificare | modificare sursă]

Aria protejată este atribuită la categoria ecosisteme forestiere și ierboase pe substraturi pietroase.^[2] Este constituită din ecosisteme forestiere cu arborete de stejar pedunculat (Quercus robur), câteva tufărișuri și mici comunități ierboase.^[3]

Flora este reprezentată de circa 194 de specii de plante vasculare, inclusiv 17 specii de arbori, 16 specii de arbuști și 161 de specii ierboase.^[3] Cinci specii de plante sunt rare: ruginița (Asplenium trichomanes), feriguța de stâncă (Cystopteris fragilis), dumbrăvița (Epipactis helleborine), clocotișul (Staphylea pinnata) și năvalnicul (limba cerbului, Asplenium scolopendrium), ultima fiind inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.^[4]

Arbori[modificare | modificare sursă]

Cele 17 specii de arbori prezente în rezervație sunt:^[3]

Specia dominantă de arbori este stejarul pedunculat (Quercus robur). Arboretul natural fundamental (echien) de stejar pedunculat are o compoziție aproximativă de 50% stejar pedunculat, 20% carpen, 10% arțar, 10% jugastru și 10% frasin. În 2011, vârsta arboretului era estimată la 70 de ani; stejarii aveau o înălțime de 14 m, diametrul tulpinii 22 cm și volumul masei lemnoase 102 m³/ha.^[3]

Arbuști[modificare | modificare sursă]

Arbuștii cresc pe o mică suprafață la marginea rezervației. Lista completă a speciilor de arbuști identificate în aria protejată este următoarea:^[3]

Ierburi[modificare | modificare sursă]

Stratul ierbos este format din 161 de specii:^[3]^[4]

Analiza florei[modificare | modificare sursă]

Speciile de plante pot fi analizate după mai multe criterii, prezentate în următorul set de grafice:^[5]

bioforme	indici de umiditate	indici de reacție a solului	geoelemente
hemicriptofite (52%) terofite (19,4%) fanerofite (15,2%) geofite (9%) altele (4,4%)	mezofite (33,5%) xeromezofite (21,5%) altele (45%)	slab acide-neutrofile (37,4%) eurionice (amfitolerante) (32%) acido-neutrofile (22%) altele (8,6%)	euroasiatice (51,4%) europene (16,4%) cosmopolite (9%) pontice (8%) altele (15,2%)

Diversitate fitocenotică[modificare | modificare sursă]

Comunitățile vegetale sunt atribuite la următoarele asociații:^[5]

as. Aceri tatarico –Quercetum roboris Zolyomi 1957
as. Pruno-spinosae-Crataegetum monogynae (Soo 1927) Hueck 1931
Sambucetum ebuli (Kaiser 1926) Felfoldy 1942

Statut de protecție[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală Vîșcăuți este o suprafață reprezentativă de stejar pedunculat, tufărișuri și plante ierboase caracteristice pentru vegetația de stâncărie. Compoziția floristică și peisagistică o face o suprafață valoroasă. Genofondul este constituit din 194 de specii de plante vasculare, dintre care 5 sunt specii rare.^[6]

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, care a atribuit zona la categoria ariilor protejate de păduri valoroase.^[6] Statutul de protecție a fost reconfirmat prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat,^[7]

Cercetătorii au constatat că gestionarea rezervației se face ignorând regimul stabilit pentru o arie naturală protejată. Astfel, pe suprafețele în care este posibilă regenerarea naturală a stejarului și a altor specii autohtone nu se întreprind măsuri care ar facilita acest proces. Extragerile de piatră de pe suprafețele de la marginea rezervației au un impact ecologic negativ.^[6]

În contextul acestor constatări, se recomandă gestionarea prin metoda tăierilor succesive a arboretelor natural fundamentale în condiții de instalare și dezvoltare a semințișului pentru ca regenerarea stejarilor să aibă loc pe cale naturală. Locurile cu tufăriș de pe versanți și cele din albia râulețului necesită o atenție sporită. Accesul persoanelor pe teritoriul rezervației trebuie reglementat. Specialiștii au mai propus includerea în componența ariei protejate a suprafețelor învecinate de pe malul stâng al cursului de apă, subparcelele 42E, 42G, 42H și 42I, cât și depresiunea din partea de nord-est.^[6]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Postolache 2011, p. 14.
^ Postolache, Gheorghe (2002). „Probleme actuale de optimizare a rețelei ariilor protejate pentru conservarea biodiversității în Republica Moldova”. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe biologice, chimice și agricole (4(289)).
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Postolache 2011, p. 15.
^ ^a ^b Postolache 2011, p. 16.
^ ^a ^b Postolache 2011, p. 17.
^ ^a ^b ^c ^d Postolache 2011, p. 18.
^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în 7 august 2017.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Postolache, Gheorghe (februarie 2011). „Aria protejată „Vâșcăuți"” (PDF). Mediul ambiant (1 (55)): 14-18. Accesat în 20 august 2019.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Vîșcăuți la Wikimedia Commons

[FOOTNOTEPostolache201114-1] Postolache 2011, p. 14.

[Postolache2002-2] Postolache, Gheorghe (2002). „Probleme actuale de optimizare a rețelei ariilor protejate pentru conservarea biodiversității în Republica Moldova”. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe biologice, chimice și agricole (4(289)).

[FOOTNOTEPostolache201115-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Postolache 2011, p. 15.

[FOOTNOTEPostolache201116-4] Postolache 2011, p. 16.

[FOOTNOTEPostolache201117-5] Postolache 2011, p. 17.

[FOOTNOTEPostolache201118-6] Postolache 2011, p. 18.

[legea1538-7] „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în 7 august 2017.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]