Revista Fundaţiilor Regale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Revista Fundaţiilor Regale a fost o revistă lunară de literatură, artă şi cultură generală, publicată în epoca interbelică sub egida Fundaţiei Regale Regele Carol al doilea. Modelul posibil al revistei a fost Nouvelle Revue Française. Primul număr a apărut în luna ianuarie 1934, sub conducerea unui comitet de direcţie format din I. Al. Brătescu-Voineşti, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Emil Racoviţă, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Simionescu, având ca redactor-şef pe Paul Zarifopol şi secretar general de redacţie pe Radu Cioculescu. Mihail Sebastian a fost multă vreme redactor al revistei, până ce decretele antisemite i-au retras dreptul la semnătură. Printre colaboratorii permanenţi ai revistei, începând din anul 1934, s-au numărat Adrian Maniu, Victor Eftimiu, Barbu Brezianu, Valeriu Marcu, Emanoil Ciomac, Mircea Eliade, G. Călinescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran. Rubrici specializate au fost ţinute de Şerban Cioculescu, Ion Igiroşanu (Cronici franceze), Radu Cioculescu (Cavalerul Rozelor), Constantin Noica (Anul filosofic). În luna noiembrie 1934 a apărut un număr în care articolul de fond al revistei era semnat de Nicolae Iorga şi era dedicat regelui Alexandru al Iugoslaviei, recent decedat. Alte numere importante ale revistei au fost dedicate Reginei Carmen Sylva, Mareşalului Antonescu, Regelui Carol al II-lea, precum şi fenomenelor culturale ale epocii. Revista a continuat să apară, fără întreruperi, pînă în luna decembrie a anului 1947, atunci când comuniştii au răsturnat monarhia constituţională şi au suspendat apariţia tuturor publicaţiilor rămase libere după august 1944.