Renato Guttuso
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Renato Guttuso (*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - †18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian şi notoriu militant comunist. Este considerat un maestru al stilului realist în pictura italiană, producând şi opere în maniera realist socialistă în perioada anilor 1950-1960.
[modifică] Viaţa şi Opera
Renato Guttuso s-a născut la 26 decembrie1911 în localitatea Bagheria, lângă Palermo (Sicilia), ca fiu al unui topometru. Tatăl său picta în timpul liber acuarele cu peisaje după natură. Influenţat de hobby-ul tatălui său, tânărul Renato frecventează atelierul pictorului Domenico Quattrociocchi şi galeria de artă a lui Emilio Murdolo. La vârsta de treisprezece ani îşi semnează deja primele tablouri, reproduceri după peisagisti sicilieni din sec. al XIX-lea sau pictori francezi, ca Jean-François Millet. În timpul adolescenţei frecventează şi studioul pictorlui futurist Pippo Rizzo şi cercurile artistice din Palermo. În capitala Siciliei studiază Dreptul şi Filologia clasică. În 1931 se mută la Roma şi dedică exclusiv picturii. Participă la prima Quadrienală din Roma (1931). Începuturile picturii sale poartă pecetea unui realism impresionist şi descriptiv. Influenţat iniţial de Carlo Levi, este atras de expresionism.
În anii următori face parte din "Şcoala de la Roma" (Scuola romana), împreună cu Gino Bonichi (zis Scipione), Mario Mafai, Antonietta Raphaël, Corado Cagli, Pericle Fazzini, cu care se manifestă ca potrivnic al neoclasicismului şi academismului oficial al curentului "Novecento italiano" de inspiraţie fascistă.
Între anii 1938 şi 1940 se află la Milano, colaborează la publicaţia "Corrente di vita giovanile" - până la suspendarea ei - şi ia parte la activitatea grupării revoluţionare expresioniste "Corrente", împreună cu Renato Birolli, Aligi Sassu, Giuseppe Migneco, Gianni Dova ş.a. Realismul popular al lui Guttuso, influenţat de cubism şi de arta lui Pablo Picasso, câştigă o forţă vehementă şi explozivă în alegerea tematică antifascistă: "Fucilazione in Campagna" (tablou dedicat poetului Federico Garcìa Lorca), "Fuga dall'Etna".
În 1942 obţine Premiul Bergamo pentru tabloul intitulat "Răstignirea" (La Crocifissione, 1941), în care sub o temă sacră denunţă ororile războiului, "simbol al tuturor celor care suferă persecuţii, detenţiuni şi suplicii pentru ideile lor" (Renato Guttuso: "Diario").
În perioada 1943-1945 este ofiţer de legătură al unei formaţii de partizani din Roma. În acest timp realizează ciclul grafic "Gott mit uns" şi colecţia de desene intitulată "Massacri", care circulau clandestin, denunţând represiunile naziste, ca acelea de la "Fossele Ardeatine" din Roma.
În 1946-1947 participă la întemeierea grupării artistice "Fronte nuovo delle arti". Lucreează cu precădere în Sicilia, abordând teme cu semnificaţie umană şi socială: "Muratori in riposo" ("Muncitori constructori în repaus"), "Occupazione delle terre incolte di Sicilia" ("Ocuparea pământurilor necultivate din Sicilia"), "Braciante siciliano" ("Muncitor sicilian"). În tablourile sale, cuceririle picturii moderne (Pablo Picasso, Léon Ghischia, Martial Fougeron) sunt prelucrtae într-o manieră plină de autentică poezie umană. În cadrul Bienalei de la Veneţia din 1948 se organizează o mare expoziţie a grupării "fronte nuovo delle arti", cu participarea masivă a lui Guttuso.
În 1950 i se acordă premiul Consiliului Mondial al Păcii. În 1956, la cea de a XXVIII-a Bienală de la Veneţia, i se decernează Premiul de pictură pentru compoziţia "La spiaggia" ("Plaja"), tablou de mari proporţii în care este proiectată o panoramă a vieţii moderne, relevând eleganţa cuceritoare a frumuseţii juvenile.
Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 şi 1961 un ciclu de ilustraţii la Divina Commedia de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul "Il Dante di Guttuso". În 1965 realizează ilustraţiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul "I funerali di Togliatti" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă.
Renumitul său tablou "La Vucciria", redând faimoasa piaţă (mercato) din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc al mărfurilor expuse (carne, legume şi fructe), într-o aglomerare de personaje, de parcă se aud strigătele negustorilor ambulanţi sicilieni.
Renato Guttuso este unul dintre cei mai tipici artişti italieni interesaţi de problematica socială. Cu scene şi portrete realizate în Sicilia, la Napoli, Milano sau Roma, el creează o amplă epopee a omului ce luptă să-şi afirme valorile morale şi spirituale, dreptul de a duce o viaţă demnă. Mijloacele de exprimare aparţin modelului expresionist, culorile contrastante, desenul energic, volumele puternice, adeseori agitate de forţe ce izvorăsc deopotrivă din interiorul lor şi din ambianţă, alcătuiesc un limbaj patetic, de o vehemenţă nedisimulată. Suprafeţele tablourilor sunt caracterizate de prezenţa dramatică a omului, artistul păstrând ceva din aspra atmosferă a Siciliei natale ("Bagheria sul golfo di Palermo"), unde lumina soarelui mediteranian subliniază fiecare volum. Vehemenţa coloritului şi a desenului, brutala invocare a valorilor umane, nu înseamnă neglijarea regulilor compoziţionale, pe care, cu subtilitate şi rigoare, pictorul le urmează în fiecare din operele sale.
[modifică] Bibliografie
- Giuseppe Marchiori: Renato Guttuso. Milano 1952
- Richard Hiepe: Renato Guttuso. Dresda 1961
- Guido Ballo: Pittori italiani dall futurismo a oggi. Roma 1956
- Enrico Crispotti: Catalogo ragionato dei dipinti de Renato Guttuso. Milano 1983-1984
