Regula de aur a acumulării

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regula de aur a acumulării a lui Edmund S. Phelps indică faptul că consumul pe cap de locuitor se maximizează atunci când rata dobânzii este egală cu rata de creștere a produsului intern brut. Regula de aur a acumulării este criticată pentru faptul că nu ia în considerare preferințele temporale (în mod diferit față de regula Ramsey).

Cu ajutorul regulii de aur, rata obținută a dobânzii ar putea fi utilizată ca „o rată reală constantă a dobânzii“ în cadrul regulii lui Taylor pentru determinarea ratei dobânzii a lui Taylor.


Rata de creștere Steady-State[modificare | modificare sursă]

Creșterea stocului de capital este egală cu investițiile , care sunt finanțate prin economisiri :

Cota de economii

Funcția de consum:

Intensitatea capitalului

Producția pe cap de locuitor:

Funcția de producție:

Funcția de producție linear-homogenă:


deci, funcția de producție poate fi exprimată și prin mărimi pe cap de locuitor. Producția unui anumit muncitor depinde de resursele de capital ale acelui muncitor (intensitatea capitalului):

Rata de creștere a populației/ocupației este dată exogen:

Rata de creștere Steady-State, toate mărimile trebuie să crească cu aceeași rată:

Maximizarea consumului pe cap de locuitor[modificare | modificare sursă]

Pentru ce rată de creștere Steady-State este maximizat consumul pe cap de locuitor ?

În conformitate cu Steady State e valabil:

Deci:

Maximizarea consumului pe cap de locuitor în ceea ce privește variabila , înseamnă derivarea în funcție de și egalarea cu zero:

Regula de aur a acumulării[modificare | modificare sursă]

Productivitatea marginală a capitalului trebuie deci să fie egală cu rata de creștere . În teoria neoclasică se presupune că productivitatea marginală a capitalului este egală cu prețul investiției inițiale, deci egală cu rata profitului, respectiv cu rata dobânzii.

Calcul auxiliar al productivității marginale a capitalului[modificare | modificare sursă]

Productivitatea marginală a capitalului ca derivată parțială a lui în funcție de :

Omogenitate lineară:

Calcul parțial (utilizând derivarea prin părți):

În total: