Regina Zăpezilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regina Zăpezilor
VINGE Joan - Regina Zapezilor.jpg
Coperțile celor două volume ale ediției românești
Autor Joan D. Vinge
Titlu original The Snow Queen
Traducător Diana Pădurariu
Autor copertă Walter Riess
Țara de apariție S.U.A.
Limbă engleză
Seria Regina Zăpezilor
Gen science fiction, fantasy
Editura Pygmalion
Data apariției 1980
Data apariției în România 1996
Număr pagini 588
ISBN 973-9207-17-0 / 973-9207-18-9
Urmată de World's End

Regina Zăpezilor sau Regina Zăpezii[1] (1980) (titlu original The Snow Queen) este un roman science fiction/fantasy scris de Joan D. Vinge. A câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1981 și a fost nominalizat la premiul Nebula pentru "Cel mai bun roman" în 1980.

Având la bază basmul Crăiasa Zăpezilor de Hans Christian Andersen și cartea Zeița Albă a lui Robert Graves[2], Regina Zăpezilor este un roman a cărui acțiune se petrece pe o planetă acoperită în mare parte cu ape, Tiamat, a cărui soare orbitează o gaură neagră, ceea ce permite călătoriile stelare, legând Tiamatul cu restul galaxiei civilizate ("Hegemonia" care a supraviețuit căderii Imperiului Galactic).

Intriga[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Locuitorii Tiamatului sunt împărțiți în două clanuri: "Iernaticii" - care susțin progresul tehnologic și relațiile comerciale cu lumile exterioare - și "Văraticii" - care depind de tradițiile lor populare și de rigidele distincții sociale pentru a supraviețui pe acestă planetă mărginașă. La fiecare 150 de ani, orbita soarelui în jurul unei găuri negre infuențează dramatic ecologia planetară și, pentru a menține echilibrul fragil, guvernarea trece din mâna Iernaticilor în cea a Văraticilor prin intermediul unei monarhii matriarhale. Călătoriile interstelare între Tiamat și Hegemonie sunt posibile în perioada celor 150 de ani de conducere Iernatică, planmeta fiind condusă de o singură femeie: o "Regină a Zăpezii" Iarna, o "Regină a Verii" Vara.

Interesul Hegemoniei pentru Tiamat este legat de "mersi", creaturi marine inteligente al căror sânge furnizează "apa vieții", o substanță care inhibă total îmbătrânirea fizică. Fiind cea mai importantă substanță din galaxie, vânătoarea de mersi se desfășoară pe perioada anilor Iernii până îi aduce în pragul extincției. Ea îi permite și Reginei Zăpezii să conducă pe perioada celor 150 de ani, povestea începând cu Arienrhod în rolul Reginei zăpezii. Ea a impregnat în secret câteva femei Văratice cu embrioni care sunt clone ale ei, sperând să își prelungească dominația dincolo de ritualul sacrificării ei, care are loc la sfârșitul Iernii.

Romanul o prezintă pe Moon, singura dintre clone care atinge adolescența. Ea este îndrăgostită de vărul ei, sparks, amândoi fiind concepuți în perioafa festivalului planetar care are loc la fiecare 20 de ani pentru a reaminti Tiamatului de ciclul puterii. Moon devine sibilă, o poziție importantă printre Văratici, deoarece devine păstrătoare a cunoștințelor, aflate astfel la dispoziția oricui întreabă. Sibilele intră în transă și, prin metode misterioase, pot răspunde întrebărilor. Deoarece nu îi este permis să intre în rândul sibililor și fiind curios în legătură cu moștenirea altor planete, Sparks călătorește la Carbuncle, capitala Tiamatului, unde intră în atenția lui Arienrhod, devenind "Starbuck" - amantul ei - o poziție care nu numai că îi cere să îl elimine pe vechiul Starbuck (Herne), dar și să organizeze vânătoarea mersilor, o crimă capitală în insulele Văraticilor.

Moon reușește să ajungă și ea în Carbuncle, un loc în care sibilele sunt proscrise, fiind târâtă accidental în afara planetei - o călătorie doar dus pentru orice cetățean al Tiamatului, deoarece Hegemonia interzice accesul complet al Tiamatului pe planetele sale. Ajunsă pe planeta capitală, Kharemough, descoperă că prejudecata împotriva sibililor este o unealtă politică folosită de către Hegemonie pentru a păstra echilibrul puterii de pe Tiamat în favoarea sa. Sibilii sunt foarte respectați pe planetele Hegemoniei și doar pe Tiamat sunt considerați periculoși și labili psihic, din cauza alimentării atente a superstițiilor de către conducerea Iernatică. În cele din urmă, Moon încalcă interdicțiile și reușește să revină pe Tiamat, după ce află în timpul unei transe că Sparks e în pericol.

După ce naveta ei se prăbușește pe Tiamat și petrece o scurtă perioadă de timp ca prizonieră a unui trib de nomazi Iernatici, Moon revine în Carbuncle și se confruntă cu Arienrhod pentru Sparks. Aici descoperă adevărul despre moștenirea ei și despre faptul că Arienrhod o consideră un eșec: ea dorea o clonă a spiritului, nu doar a trupului, o clonă care să îi oprească pe Văratici să arunce în mare în timpul Schimbării toate tehnologiile aduse prin comerțul cu alte lumi. Moon participă la competiția ritualică pentru desemnarea Reginei Verii, pe care o câștigă. Schimbarea are loc, iar Iarna ia sfârșit - cu o regină înțeleaptă, care pregătește Tiamatul pentru a face față Hegemoniei când cei 150 de ani ai verii se vor încheia, iar călătoria interstelară va fi din nou posibilă prin gaura neagră.

Opinii critice[modificare | modificare sursă]

John Varley consideră că romanul "reușește tot ceea ce încearcă și încearcă aproape totul"[3], iar Roger Zelazny crede că este "o poveste minunată, o adevărată plăcere s-o citești"[4]. La rândul ei, Vonda N. McIntyre vede în Regina Zăpezilor "o dantelă: firele ei se răsucesc și se împletesc într-un model de mare bogăție și frumusețe."[4].

Pentru Mark Aragona, romanul furnizează senimente contradictorii: "Pe de o parte", spune el "oferă un amestec de idei science fiction fantastice. Pe de altă parte, povestea conține prea puține surprize, mai ales dacă ai citit basmul original al lui Hans Christian Anderson, pe care se bazează romanul lui Joan D. Vinge."[5]. În aceeași notă, Steven Wu consideră Regina Zăpezilor "o carte frustrantă. Pe de o parte, creează unul dintre cele mai bine gândite și pline de imaginație cadre ale genului - pe același nivel cu Dune a lui Frank Herbert sau Sera lui Brian Aldiss. Pe de altă parte, aproape tot restul este inferior."[6]

Continuări[modificare | modificare sursă]

Vinge a scris o continuare la Regina Zăpezilor, intitulată The Summer Queen (1991), cele două romane fiind legate cu ajutorul nuvelei "World's End" (1984). Un al treilea roman, Tangled Up In Blue, a fost publicat în anul 2000.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pe coperta ediției românești publicate de editura Pygmalion în 1996 apare titlul Regina Zăpezilor, în timp ce pe prima și a treia pagină apare Regina Zăpezii.
  2. ^ JOAN D. VINGE - Regina Zăpezilor, ed. Pygmalion 1996, ISBN 973-9207-17-0, pag. 7
  3. ^ JOAN D. VINGE - Regina Zăpezilor, ed. Pygmalion 1996, ISBN 973-9207-17-0, coperta a IV-a
  4. ^ a b JOAN D. VINGE - Regina Zăpezilor, ed. Pygmalion 1996, ISBN 973-9207-17-0, pag. 16
  5. ^ Recenzie de carte: Regina Zăpezilor de Joan D. Vinge, de Mark Aragona, pe Digital Science Fiction, 23 august 2011
  6. ^ Regina Zăpezilor de Joan D. Vinge, recenzie de Steven Wu, 28 martie 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]