Regenţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 |
Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
Regenţa (în franceză Régence) reprezintă o perioadă tranzitorie în care o persoană (de obicei din cadrul familiei regale) exercită puterea în numele monarhului care fie este minor, absent, incapabil de a guverna singur sau nu-şi poate asuma responsabilităţile unui rege. Regenţa încetează în momentul în care a dispărut cauza care a determinat instaurarea acesteia.
Cuprins |
[modifică] Belgia
- 1830-1831: Regenţa lui Erasmo Luis Surlet de Chokier, până la urcarea pe tron a lui Leopold I al Belgiei.
- 1944-1950: Regenţa lui Carol al Belgiei, unchiul lui Baudouin I al Belgiei
[modifică] Egipt
- 1478-1457: Regenţa faraoanei Hatshepsut, soţia lui Tutmes al III-lea
[modifică] Spania
- 1665-1675: Regenţa Marianei de Austria, mama lui Carlos II
- 1833-1840: Regenţa Mariei Cristina de Bourbon
- 1885-1902: Regenţa Mariei Cristina, mama lui Alfonso XIII.
[modifică] Franţa
- 1059-1066: Regenţa Anei de Kiev, mama lui Filip I
- 1226-1242: Regenţa Blancăi de Castilla, mama lui Ludovic al IX-lea.
- 1483-1491: Regenţa Anei a Franţei, fiica lui Luis XI, pe perioada minorităţii lui Carol VIII.
- Caterina de Medici
- 1552-1552: regentă în perioada absenţei (pe timp de război) a soţului său Henric al II-lea al Franţei.
- 1560-1563: regentă pe perioada minorităţii fiului său Carol al IX-lea al Franţei
- 1610-1614: Regenţa Mariei de Medici, mama lui Ludovic al XIII-lea
- 1643-1614: Regenţa Anei de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea
- 1715-1723: Regenţa lui Filip de Orleans, nepotul lui Ludovic al XIV-lea şi unchiul lui Ludovic al XV-lea.
