Regatul Sussex
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||
Regatul Sussex, al saxonilor sudici a fost unul dintre regatele anglo-saxone, cuprinzând teritoriul de astăzi al comitatului ceremonial Sussex.
Cuprins |
[modifică] Sosirea în Anglia şi întemeierea regatului
Conform Cronicii anglo-saxone, în anul 477, Ælle a condus invadatori pe ţărmul Angliei, într-un loc numit Cymenes ora şi i-a învins pe locuitorii din zonă. O altă bătălie, la Mearcredes burne, a avut loc în 485, iar în anul 491, Ælle, împreună cu fiul său, Cissa a jefuit Anderitum, ucigând toţi locuitorii. Ælle este primul rege invadator despre care Bede spune că a încercat să-şi domine vecinii, deşi evenimentele şi datele lui Bede privind această perioadă sunt îndoielnice, deoarece acesta îşi scria cronica secole mai târziu.
[modifică] Creştinarea
Nu se ştie nimic despre Sussex în secolul al VI-lea, dar aflăm că în 607, Ceolwulf de Wessex poartă lupte cu saxonii din Sud, iar în 681, Wilfrid de York, după alungarea sa din Northumbria de către Ecgfrith, s-a retras în Sussex, unde a rămas până în 686, convertind populaţia necreştină din zonă. Æðelwealh, rege al Sussex-ului, fusese deja botezat în Mercia la sugestia lui Wulfhere, care i-a dăruit insula Wight şi districtul Meon. Însă, în urma eforturilor lui Wilfrid de a stopa foametea ce chinuia Sussex-ul, Æðelwealh i-a dăruit acestuia ţinutul Selsey, loc unde Wilfried a fondat Abaţia Selsey, care mai târziu a deveni scaunul episcopal de Chichester, rămânând asfel până în anul 1075.
[modifică] Dominaţia regatului Wessex
Imediat după aceste evenimente, Æðelwealh a fost ucis, iar regatul său răvăşit de către printul exilat din Wessex, Caedwalla. În 686, saxonii de Sud l-au atacat pe Hlothhere, regele din Kent, susţinându-l pe pretendentul Eadric, dar la scurt timp regatul a fost cucerit de către Ceadwalla, care acum devenise rege în Wessex.
Despre următorii regi din Sussex se stiu foarte puţine: în anul 692 este amintit Noðhelm, sau Nunna, descris în Cronica anglo-saxonă ca rudă a lui Ine de Wessex, care a luptat alături de el împotriva lui Geraint, rege al britonilor, în 710. Deşi anii de domnie ai următorului rege amintit în cronici, Æðelberht, nu sunt cunoscuţi, este sigur că acesta fusese contemporan cu Sigeferth, episcop de Selsey din 733, iar în anul 765 se pare că rege in Sussex era Eldwulf, apoi Ælfwald şi Oslac. În jurul anului 772 se pare că Offa of Mercia a anexat regatul Sussex, deoarece anumiţi regi, ca Osmund, Ælfwald sau Oslac, pentru care iniţiau se folosea titulaturi regale, erau acum numiti duci.
[modifică] Earldom-ul de Sussex
În 825, Sussex a trecut în stăpânirea lui Ecgberht şi se pare că din acest moment a fost condus numai de regi din dinastia de Wessex. În 892, Eadwine, ealdorman de Sussex, este îngropat la Abaţia Abingdon din Berkshire, şi conform cronicilor abaţiei, acesta era numit princeps Australium Saxonum, Eadwinus nomine.
Wulfnoth Cild, thegn al Sussex-ului, a jucat un rol important în desfăşurarea evenimentelor de la inceputul secolului al XI-lea. În 1009 acţiunile sale au dus la distrugerea flotei englezeşti, şi până în 1011 Sussex, împreună cu mare parte din sud-vestul Angliei, era în sub controlul danezilor. Wulfnoth Cild a fost tatăl lui Godwin, earl de Wessex, al cărui teritoriu cuprindea şi Sussex-ul. După ce moare, în 1053, Godwin a fost urmat ca earl de Wessex (incluzând Sussex) de fiul său, Harold Godwinson
[modifică] Bibliografie
- După articolul din Encyclopædia Britannica 1911
|
|||||
