Referendumul privind dreptul la divorț din Italia, 1974

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Referendumul Național Italian privind dreptul la divorț a avut loc pe 12 mai 1974. Alegătorii au fost întrebați dacă vor să se abroge o lege guvernamentală adoptată trei ani mai devreme, care permite divorțul, pentru prima dată în istoria modernă italiană. Cei care au votat "da" au vrut să scoată în afara legii divorțul asa cum a fost inainte ca legea sa intre in vigoare, iar cei ce au votat "nu" voiau să păstreze legea și noul lor drept câștigat pentru divort. Referendumul a fost învins de o marja de 59,3% la 40,7% cu o prezență la vot de 87,7% din 37 milioane de alegători italieni, permițând astfel legii cu privire la divorț să rămână în vigoare. Acest vot a fost primul de acest fel din țară, fiind primul referendum legislativ ținut de către Republica Italiană la 27 de ani, după Constituția Italiană, care a permis astfel de referendumuri, a fost aprobat.

Petiții inițiale[modificare | modificare sursă]

Semnăturile și petițiile pentru referendum au fost colectate de către grupuri creștine conduse de Gabrio Lombardo, cu un sprijin foarte puternic din partea Bisericii Catolice.

Pozitiile partidului politic[modificare | modificare sursă]

Creștinii democrați și Mișcarea Italiană neo fascista au militat intens pentru a da votul (da) care să desființeze legea și sa faca din nou divorțul illegal. Temele lor principale au fost salvgardarea modelului tradițional de familii nucleare și "argumentul ‘ce cred copii’.

Majoritatea forțelor politice de stânga, cele mai importante fiind Partidul Socialist Italian și a Partidului Comunist Italian, nu au sustinut nici o facțiune.

Camapanii intense pentru un vot negativ au venit deasemena din partea lui Marco Pannella din partidul Radical Italian care a facut petiții pentru dreptul la divorț în Italia, încă de la începutul anilor 1960.

Confuzie in metodele de vot[modificare | modificare sursă]

Metodele de vot au cauzat confuzii majore în randul populației care nu înțelegea că trebuie să voteze ‘Nu’ pentru a putea divorța și ‘Da’ pentru interzicerea divorțului. Unii au declarat că dacă nu ar fi existat aceasta confuzie, voturile negative ar fi putut fi mai mari față de cele 59% obținute.

Cenzura la televizor[modificare | modificare sursă]

Concursul Eurovision din aprilie 1974 nu a fost transmis la televizor de postul Italian de televiziune RAI din cauza unui cântec interpretat de Gigliola Cinquetti. În ciuda faptului că Eurovisionul s-a desfășurat cu mai bine de o lună înainte de voturile planificate, și in ciuda faptului ca Cinquetti a castigat al doilea loc in concurs, cenzorii italieni refuză difuzarea melodiei. Cenzorii de la postul de televiziune Rai s-au gândit că piesa, care era intitulată ‘Si”(DA) și care conținea versuri în care se repetă în mod constant cuvântul ‘Da’ ar fi putut reprezenta un mesaj subliminal și o formă de propagandă pentru a influența voturile publice italiene pentru ‘da’ în cadrul referendumului. Melodia a rămas cenzurată la televiziunea de stat și pe cele mai multe posturi de radio italiene timp de oluna.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Dezaprobând divorțul
13,157,558 (40.7%)
Confirmiând divorțul
19,138,300 (59.3%)

Referendumul a fost considerat o victorie majoră pentru drepturile civile și mișcările anti-clericalism, și pentru Partidul Radical Italian.