Recensământul din 1930

Județele și provinciile României în 1930

Recensământul general al populației României din 1930 a fost primul recensământ al populației României întregite. Recensământul a fost organizat și desfășurat conform cerințelor științifice moderne ale acelei perioade. Pentru prima dată în România datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice). Recensământul a fost realizat la 29 decembrie 1930.

Metodologie [modificare]

Teritoriul României a fost grupat statistic în nouă provincii, corespunzătoare provinciilor istorice. În cele nouă provincii au fost grupate județele aferente, după cum urmează:

Structura etnică [modificare]

Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

români - 12.981.324 (71,9%),
maghiari - 1.425.507 (7,9%),
germani - 745.421 (4,1%),
evrei - 728.115 (4,0%),
ruteni - 582.815 (3,2%),
ruși - 409.150 (2,3%),
bulgari - 366.384 (2,0%),
țigani - 262.501 (1,5%),
turci - 154.772 (0,2%),
sârbi, croați și sloveni - 51.062 (0,3%),
polonezi - 48.310 (0,3%),
greci - 26.425 (0,1%).^[1]

Urbanizarea [modificare]

Cele mai populate orașe erau: București - 570.881 locuitori (639.040 - incluzând 12 comune suburbane), Chișinău - 114.896 locuitori, Cernăuți - 112.427 locuitori, Iași - 102.872 locuitori, Cluj - 100.844 locuitori, Galați - 100.611 și Timișoara - 91.580 locuitori.