Realismul în relațiile internaționale

Teorii principale din
relațiile internaționale și derivate

Realism și Neorealism
Idealism, Liberalism și Neoliberalism
Marxism și Teoria dependenței
Funcționalism și Neofuncționalism
Teoria critică și Constructivism

Realismul conține o mare varietate de teorii ale relațiilor internaționale. Aceste diverse teorii pornesc toate de la premisa că statele sunt motivate în acțiunile lor de interese de putere/securitate și mai puțin de idealuri. Astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot să acționeze decât rațional, judecând la rece situația și acționând pentru a-și păstra/mări puterea, respectiv, securitatea.

Asumpțiuni comune

• Sistemul internațional este anarhic. În absența unei Autorități Centrale care să regularizeze raporturile dintre state; Statele în relațiile dintre ele urmăresc să își conserve suveranitatea.
• Supraviețuirea lor într-un sistem anarhic este principarea preocupare a statelor.
• Statele sunt actori raționali și unitari și își urmăresc propriile interese adică supraviețuirea. Supraviețuirea se realizează printr-un sistem de alianțe.
• Urmărind „interesul național”, statele își obțin securitatea națională și supraviețuirea.

Realismul clasic

Reprezentanți ai realismului clasic sunt:

• Hans Morgenthau
• George F. Kennan
• Nicholas Spykman
• Herman Kahn
• E. H. Carr
• Reinhold Niebuhr
• John H. Herz
• Arnold Wolfers
• Charles Beard
• Walter Lippmann

Școala engleză sau raționalismul

• Hedley Bull
• Martin Wight

Neorealismul sau realismul structural

Articol principal: Neorealism.

• Robert Jervis - Realismul defensiv;
• Kenneth Waltz - Realismul defensiv;
• Stephen Walt - Realismul defensiv;
• John Mearsheimer - Realismul ofensiv;
• Robert Gilpin - Teoria hegemonului.

Realismul neoclasic

• Hans Morgenthau
• Randall Schweller
• Fareed Zakaria
• Thomas J. Christensen
• William Wohlforth
• Aaron Friedberg
• Nicholas Rengger