Rașid Siuneaev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Rashid Syunyaev)
Salt la: Navigare, căutare
Rashid Sunyaev, 2010

Rașid Alievici Siuneaev (în rusă Рашид Алиевич Сюняев; n. 1 martie 1943, Tașkent, RSS Uzbekă, URSS) este un astrofizician sovietic și rus. În anul 1966 a absolvit Institutul fizico-tehnic din Moscova, iar în anii 1966-1969 a studiat la doctorantură sub conducerea lui Ya. B. Zeldovici. În anii 1968-1974 a lucrat la Institutul de matematică aplicată a Academiei de științe din URSS (actualmente AȘ R). Începând din anul 1974 lucrează la Institutul de cercetări cosmice din Moscova ca șef al secției de astrofizică a energiilor înalte. Actualmente lucrează și în Germania (Max Plank Institut für Astrophysik).

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Cercetările principale ale lui Sunyaev se referă la astrofizica energiilor înalte, cosmologie, teoria radiației de fond, fizicii mediului intergalactic. A cercetat interacția radiației cu plazma în condiții extreme, în Universul fierbinte, în vecinătatea pulsarilor și a găurilor negre, nucleelor galaxiilor și a cuazarilor. A sugerat metode de căutare și detectare a găurilor negre și a stelelor neutronice, care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen — stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și spectrul acesteia. A sugerat modele de formare a impulsurilor pulsarilor Roentgen, a studiat propagarea frontului arderii termonucleare la suprafața stelelor neutronice, în legătură cu teoria surselor "zvâcnirilor" Roentgen. În colaborare cu V.M. Lyutyi și A.M. Cerepașciuk (Cerepashchuk) a sugerat metode optice de detectare a surselor de radiație Roentgen duble și a interpretat variația regulată a componentei optice a acestei radiații. A examinat interacția radiației Roentgen cu atmosfera unei stele normale - evaporarea substanței de pe suprafața stelei , reflecția razelor Roentgen, încălzirea atmosferei, apariția petei fierbinți. Sub îndrumraea lui Ia. B. Zeldovici și în colaborare cu V.G. Kurt a calculat cinetica recombinării hidrogenului în Univers, a arătat, că devierea acestui proces de la starea de echilibru are urmări astrofizice importante. În colaborare cu Ia. B. Zeldovici a anticipat reducerea temperaturii de strălucire a radiației de fond în direcțiile aglomerărilor galactice, ca rezultat al interacției fotonilor de frecvență joasă cu gazul intergalactic (efectul Zeldovici-Sunyaev). Acest efect permite să se determine dimensiunile norului de gaz, distanța până la nor, ceea ce rîndul său permite să se calculeze constanta Hubble și vârsta Universului. Sunyaev a sugerat în anul 1984 o metodă de diagnostic a gazului fierbinte în aglomerările de galaxii și relictele supernovelor în baza măsurătorilor în diapazon de unde milimetrice al tranzițiilor între subnivelurile structurii hiperfine a atomilor de tip hidrogenoid sau litioid. În anii 80 ai sec XIX s-a ocupat de asemenea de astronomia- γ și Roentgen. A condus exeprimentul sovieto-francez în vederea cercetării „zvâcnirilor”-γ pe satelitul „Prognoz-9”, și experimentul în vederea cercetării radiației Roentgen de frecvență înaltă a surselor compacte galactice. Este coautorul a peste 1300 de publicații științifice.

Opera științifică[modificare | modificare sursă]