Rahela

Iacob o întâlnește pe Rahel, pictură de François Lemoyne^{⁠(fr)[traduceți]} (1720)

Rahel (în ebraică רָחֵל, transliterat: Rahel, „oaie”) este un personaj din Biblie, femeia de care s-a îndrăgostit Iacob. Rahel fiind fiica cea mică a lui Laban, acesta a avut interesul de a o mărita mai întâi pe Lea, fiica mai mare. Pentru a-și realiza planul, Laban i-a promis-o lui Iacob pe Rahel, însă cu ocazia nunții a deghizat-o pe Lea în locul surorii ei, Rahel.

Povestire biblică

În capitolul 29 din Cartea Genezei este descris cum Iacob a văzut-o prima dată pe Rahela cât timp ea păzește oile tatălui său, Laban. Rahela ajunge soția lui Iacob, care trebuie să slujească socrului său 7 ani pentru Lea și 7 ani pentru Rahel.

Timp de mulți ani Rahel nu a rămas însărcinată, cea ce reprezenta o mare nenorocire, în schimb Lea, Bila și Silpa i-au născut copii lui Iacob. După mai mulți ani a născut și ea pe Iosif și pe Beniamin. Toate cele patru femei sunt socotite ca mame ale semințiilor lui Israel.

Mormântul Rahelei

După Biblie mormântul se află pe drumul ce duce la "Efrata, adică Betleem" (Facerea 35, 19-20). Unii arheologi și istorici evrei și creștini presupun că acolo este înmormântat și fiul ei, Iosif.