Radu al VI-lea Bădica
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Radu al VI-lea Bădica | ||
|---|---|---|
| Domnitor al Ţării Româneşti | ||
| Domnie | noiembrie 1523 - ianuarie 1524 | |
| Predecesor | Vladislav al III-lea | |
| Succesor | Radu de la Afumaţi | |
Bădica-Radu voievod, aşa cum el însuşi se intitula în acte [1], este probabil văr al domnului Neagoe Basarab, sau, după ipoteze, fiu nelegitim al domnitorului Radu cel Mare.
Singura informaţie sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întăreşte lui Drăghici spătarul, fratelui său Udrişte marele vistier din Mărgineni şi vărului lor primar Vintilă comisul satele Viişoara şi Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localităţii Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi şi drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat domn” [2]. Conform a ceea ce rezultă din acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveştilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuşi), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniţi, dar şi moştenitor, sau împropietărit de Neagoe Basarab cu satul Viişoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moşie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată şi obţinută de urmaşii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârşitul veacului.
Din această complicată plasă genealogică de moşteniri şi revendicări nu putem trage o concluzie sigură. Acel personaj, Badea vornic, poate fi identificat cu Badea vornicul din Şuici, contemporan şi omonim cu acesta, însă poziţionarea satelor din act, precum şi evoluţia ulterioară a drepturilor de succesiune a acestora, ne duc cu gândul mai de grabă la o familie foarte apropiată de Craioveşti, sau chiar membri ai acestei familii. Dar acest lucru se aplică numai în cazul în care este vorba cu adevărat despre Viişoara de Teleorman, ştiut fiind că topice cu acest nume apar ulterior în acte, atât în judeţul Muscel, cât şi în judeţul Buzău (exceptând la discuţie localităţile din judeţele Olt şi Dolj). Iar peste toate acestea, lipsa actelor interne din scurta perioadă a domniei sale, ne văduveşte de o menţiune oficială a titulaturii şi filiaţiei.
Tot ca o lacună a memoriei urmaşilor, atât Radu Popescu, cât şi Stolnicul Constantin Cantacuzino, nu pomenesc absolut nimic despre acest voievod în cronicile lor.
Totuşi Radu Bădica nu apare din neant. El figurează în Sfatul Ţării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 [3], mai apoi, începând cu septembrie 1520 [4] să urce la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab şi, probabil, pe tot parcursul scurtei domnii a fiului acestuia.
Problema succesiuni dinastice după moartea marelui voievod se acutizează constatându-se în perioada septembrie 1521-august 1525 nu mai puţin de 11 încăunări a 5 pretendenţi, în marea lor majoritate dovedite ca fiind făcute prin violenţă.
În acest context intern semi-anarhic se produce şi domnia lui Radu Bădica, care îi succede, în condiţii necunoscute, lui Vladislav al III-lea. Sigur este că s-a bucurat de acceptul, sau poate chiar de sprijinul, Înaltei Porţi, aşa cum rezultă dintr-o scrisoare adresată braşovenilor în care, precaut, până la duplicitate, în politica externă, afirmă: Noi n-am adus pe turcii în ţară, ci ei singuri au intrat cum au intrat şi în altă ţări mai puternice decât a noastră: deci Dumnezeu să vă povăţuiască, voi n-aveţi nevoie să trăiţi cu noi în răzmelniţă, căci cu toţii suntem creştini[5].
La fel înceţoşată ca şi ascensiunea sa la tron este şi dispariţia sa în ianuarie 1524 când, de presupus, radu de la Afumaţi, revine în fruntea unei armate şi îl înlătură. Dispariţia sa din actele ulterioare, precum şi tonul din documentul lui Radu Paisie, pomenit anterior, ne dau de presupus că odată cu pierderea tronului acesta şi-a pierdut şi viaţa în operaţiunile militare din acel an.
[modifică] Note
- ^ Ioan Bogdan „Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ungaria în secolul XV şi XVI”, Bucureşti, 1902, p.167
- ^ D.R.H., B, vol.IV, p.86–88
- ^ D.I.R., B, Veacul XVI, vol.I, p.121-122 şi următoarele.
- ^ D.I.R., B, Veacul XVI, vol.I, p.161-162 şi următoarele.
- ^ Ioan Bogdan „Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ungaria în secolul XV şi XVI” apud Andrei Pippidi „Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele XVI-XVII”, Bucureşti, 2001, p.222
[modifică] Bibliografie
- D.I.R., B, Veacul XVI, vol.I.
- Ion Donat "Domeniul domnesc în Ţara Românească (Sec. XIV-XVI)", Bucureşti, 1996.
- Andrei Pippidi „Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele XVI-XVII”, Bucureşti, 2001.
| Predecesor: Vladislav al III-lea |
Domnitor al Ţării Româneşti 1523 - 1524 |
Succesor: Radu de la Afumaţi |
