Radu Negrescu-Suţu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Alexandru Negrescu-Suţu (Soutzo) (n. 28 august 1950, Bucureşti) este un scriitor contemporan român, provenind dintr-o familie de moldoveni stabiliţi în Capitală la refugiu.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Tatăl său este colonelul Aurel-Mihai Negrescu din Roman, combatant pe Frontul de Răsărit, deblocat din armată în 1947, iar mama principesa Georgeta Rudolf Suţu din Iaşi, stră-strănepoata domnitorului Alexandru Nicolae Suţu, sora pianistei Rodica Suţu şi fiica scriitorului Rudolf Suţu.
Între 1968 şi 1970, publică poezie de factură suprarealistă în ţară, la revista studenţească Amfiteatru, condusă de poeta Ana Blandiana. În 1975 se dedică studiului picturii şi Istoriei Artelor. Face pelerinaje anuale la mănăstirile din Moldova, unde studiază iconografia.
Anul 1977 îl găseşte în conflict deschis cu regimul comunist, ca semnatar al apelului lui Paul Goma şi coautor şi semnatar împreună cu Ioan Marinescu, Dan Iosif Niţă, Raymond Păunescu şi Nicolae Windisch al unui protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România (Grupul Canal 1977). Este arestat şi condamnat la un an de muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În urma grevei foamei declarată public la 23 august 1977 şi ţinută efectiv timp de aproape o saptamână în condiţii de torturi fizice şi psihice din partea Securităţii şi în urma intervenţiei organizaţiei Amnesty International şi a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, este eliberat şi expulzat din ţară la sfârşitul aceluiaşi an, obţinând azil politic în Franţa şi stabilindu-se la Paris.
Expune pictură religioasă în Austria, Franţa şi Germania, trecând ulterior la suprarealism.
După revoluţia română din 1989 abandonează pictura, devenind membru al Asociaţiei Ziariştilor Români din Vest (AZR), publicând câteva sute de articole literare şi politice în ziarele româneşti din ţară şi exil, precum şi o suită de interviuri cu personalităţi din lumea literară şi artistică a exilului. De asemenea, devine membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) şi al Uniunii pentru Regele Mihai (UPRM) din Franţa, între 1990 şi 2000.
[modifică] Opera
Proza lui Radu Negrescu-Suţu cultivă cu predilecţie căutarea sensului metafizic pierdut la o primă vedere şi ascuns până şi în cele mai aparent banale fapte diverse.
[modifică] Poezie
- Zece Amintiri (1996)
[modifică] Eseuri
- Dialogul Teologilor (1995)
- Eseuri (1996)
- Poarta Luminii (1999)
- Concertul de Haendel (2000)
