Răzvan și Vidra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Răzvan și Vidra este o dramă romantică scrisă de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care are ca temă exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut. Ideea centrală a cărții este că lupta pentru putere aduce nenorocire unei țări și a persoanelor implicate.

Subiectul este inspirat din istoria Moldovei. Compoziția dramei este realizată în cinci părti numite cânturi, fiecare având câte un titlu, care sintetizează conținutul. Drama este realizată în versuri.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Răzvan, un țigan eliberat de pe una din moșiile mănăstirești.
  • Vidra

Acțiune[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Primul cânt[modificare | modificare sursă]

Primul cânt are ca titlu Un rob pentru un galben. Acțiunea se petrece într-o piață din Iași. Răzvan vine și găsește o pungă pierdută de boierul Sbierea. El dă punga unui sărac, Tănase, dar acesta la început refuză să primească pomană de la un țigan. Apoi văzând noblețea sa, ia un galben lasându-i pe ceilalți să fie dați altor săraci. În mănăstire, Răzvan a învățat să scrie și să citească, acest nivel de educație fiind în acea vreme doar la îndemâna fiilor de nobili și a clerului. Răzvan scrie un pamflet la adresa domnitorului, pe care-l afișează în piață. Târgoveții îl citesc și râd. În piață vine boierul Bașotă, marele armaș, cu un grup de oșteni și-i arestează pe târgoveți. Răzvan nu poate răbda ca altcineva să fie pedepsit în locul său și se autodenunță, deși știe că va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vine și vede punga sa la Răzvan, constată lipsa unui galben și-i cere lui Bașotă să i-l dea pe Răzvan rob. Răzvan redevine rob deși ar fi preferat să fie ucis.

Al doilea cânt[modificare | modificare sursă]

Cântul al II-lea se intitulează „Răzbunarea“, și are ca moto patru versuri ale poetului C. Bolliac: „Țiganul și clăcașul/Au fost gândirea mea;/ Stăpânul, arendașul/ Și legea lor cea grea“, iar locul unde se desfășoară acțiunea este „în codrul Orheiului“. Răzvan este căpitanul haiducilor, dupa ce trei ani fusese robul lui Sbierea, „o robie de spaima, () fost-am în lanturi“. Cersetorul Tanase vine in codru sa se facă și el haiduc („Auzeam mereu tot vorbe de capitanul Răzvan“), ca sa-si razbune necazurile indurate din pricina boierilor nemilosi: „Decat sa mor in orase de cruzimea celor rai,/ Mai bine voi in padure, prin mine sa piara ei!“. Boierul Ganea ofera lui Răzvan o „simbrie“ de sase sute de galbeni ca sa o rapeasca pe Vidra din mainile unchiului sau, care vrea sa o duca la schit sa o calugareasca, pentru a-i putea lua averea.

Răzvan rosteste un impresionant monolog, in care isi exprima credinta in dreptatea haiduceasca, deoarece „orasu-i o lighioana și numai codru-i crestin/ () Toti cei slabi, izbiti de soarta, de nevoi inconjurati,/ Afla-n codru mangaiere și ne dau nume de frati.“ Haiducii il aduc la capitan pe boierul Sbierea, prins in codru, care se vaicareste cu disperare atunci cand da cu ochii de Răzvan: „Sunt pierdut! Preasfântă troita! Maica Precista! Sunt mort!“. insa Răzvan, scarbit de umilinta lasa a boierului, ii aminteste ca „Jupânului, ce-i cu dreptul de-a sedea chiar în divan/ Nu se cade sa se plece de frica unui țigan“. intre timp, este adusa Vidra, care asista la judecata pe care o face Răzvan boierului Sbiereai pe care, desi il uraste pentru cruzimea cu care se purtase cu el atunci cand ii fusese rob („ma legase-n zgarda, ca pe-un caine-n batatura“), il iarta cu marinimie, deoarece el este convins ca „Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun și dansu-i rau!“. Toti haiducii se opun eliberarii boierului Sbierea, se răzvrătesc împotriva țiganului pe care-l jignesc, „se cunoaște că-i țigan“, numai Vidra, descendenta „din osul acelui vornic Motoc,/ De care Moldova-ntreaga mi se temea ca de foc“, este impresionata de gestul nobil și inteligent al lui Răzvan: „Aș fi mândră, căpitane, ca să strâng o mână care/ Nu voieste sa-si razbune decât numai prin iertare!“. Răzvan se îndrăgostește de Vidra („Ca domnul Hristos pe Lazăr tu din moarte m-ai sculat!“) și refuză sa o predea boierului Gane, inapoindu-i acestuia banii.

Al treilea cânt[modificare | modificare sursă]

Cantul III are ca titlu „Nepoata lui Motoc“, iar ca motto o maxima a lui Anton Pann: „Sa nu te blasteme cineva: s-ajungi sluga la cai albi și stapan femeie s-aibi!“. Actiunea se petrece intr-o „tabara leșeasca la marginile tarii muscalesti“, iar Răzvan este un viteaz luptator in armata leșeasca, „Ostasul cel mai de frunte, barbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafar, o minune!“. Fostii tovarasi de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, il urmasera la Iesi, dar regreta ca au parasit „tara și codrul blagoslovit“, mai ales ca acum Răzvan este sub puterea și influenta nefasta a Vidrei, care „mi-l misca și mi-l intoarce fara preget,/ și la dreapta, și la stânga, nu cu mana, ei c-un deget!“. Răzvan este înaintat la gradul de căpitan în oastea leșească, dar Vidra este nemulțumită: „Căpitanu-i o furnică!/() Căpitanii într-o oaste? Sunt atația, că-n mulțime se lovesc coaste la coaste“. Răzvan se revolta, indignat:„Nu sunt un copil, de care sa-si bata joc o femeie“, apoi este gelos pe capitanul Minski și mărturisește ca o iubește cu patimă pe Vidra: „dragoste fără teamă nu se poate!“. Sbierea fusese luat rob de tatari, de la care il luasera muscalii, apoi ajunsese robul hatmanului leșesc, iar acum, desi Răzvan il iarta „pentru-a doua oara“, boierul ii cere inapoi nu numai banii de care fusese jefuit de catre haiduci, tatari, muscali și Iesi, ci și dobanda aferenta: „Fii datornic bun de plată/ Răzvănică, suflețele, sa nu uiti ca esti crestin/ Numai camata s-ar face noua sute, pe putin“.Vidra ii admira boierului tenacitatea („Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa.zica!“) si-i reproșează lui Răzvan lipsa de ambiție pentru mărire: „Eu te las! Te las, Răzvane! Om tâmpit și sfiicios!/ O prăpastie ne desparte: eu prea sus și tu prea jos!“.

Al patrulea cânt[modificare | modificare sursă]

Cantul IV poarta titlul „inca un pas“ și are ca moto versuri din „Jalnica tragedie“ a lui Beldiman: „Pentru țigani s-au zis multe, ca sa nu fie primiti/ Caci rusine Eteriei a fi cu țigani uniti,/ Caci luandu-se Elada, de vor fi și ei ostasi,/ Vor cere cu tot cuvantul și ei sa fie partasi“. Actiunea se petrece in „locuinta lui Răzvan intr-un orasel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comenteaza faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia in oastea leșeasca, dar dorul de Moldova le sfasie inimile și este mai puternic decat devotamentul fata de polcovnicul Răzvan. Boierul Sbierea vine la Vidra cu intentia de a-i cumpara mosia, „Patru sate, doua iazuri, mii de vite ramatoare/ Septe mori, o herghelie, s-o padure“, deoarece unchiul sau murise. Mistuit și el de dorul de tara, Răzvan respinge cu hotarare oferta lui Sbierea, ar vrea sa se intoarca in Moldova, mai ales ca aflase vestea ca leșii intrau in razboi cu moldovenii, iar lui ii este cu neputinta „ca bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba romaneasca?“. Hatmanul incearca sa-l convinga pe Răzvan sa lupte impotriva romanilor „caci patria ubi bene (tara este acolo unde-ti este binE) și nu mai esti moldovean“, dar Răzvan este ferm, indignat și revoltat: „nu ma bat cu romaniinu; asta-i peste putinta!/No, hatmane! Niciodata! Fie painea cat de rea,/ Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea!“ . intrucat hatmanul e gata sa-i dea in casatorie pe fiica lui și crezand ca Vidra ii e sora, ii propune s-o marite cu nepotul sau, Piotrowski, Răzvan isi dezvaluie trecutul de hot, apoi ii marturiseste ca „Eueu sunt țigan“, iar Vidra „nu soru-mea, ci sotie“. Marele vataf moldovean Basota este trimis de domnitorul Aron-voda „cu solie la polcovnicul Răzvan./ Ca sa-i spun ca-l cheama tara, dandu-i un loc in divan“, adica functia de hatman in Tara Moldovei. Răzvan mediteaza asupra rolului pe care Basota 1-a avut in ascensiunea lui („Acest om, fara s-o stie, m-a radicat pan-aici“), pentru ca daca nu „m-arunca-n robie“, nu s-ar fi facut hot de codru, n-ar fi intalnit-o pe Vidra, care 1-a impins „cu-ncetul la tinta cea mai inalta!“. Bucuroasa și incantata, dintr-un orgoliu nemasurat, Vidra-i spune lui Răzvan ca mai are „un singur pas“ de facut in ascensiunea sa și anume „s-apuci cu fala scaunul lui Stefan cel Mare“, idee care-l cucereste definitiv: „O, nepoata Iui Motoci/Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc/ Asta simtire ciudata ce-l indeamna sa doreasca/ Jos la picioarele sale toata lumea sa priveasca! () Voiesc a fi mare“.

Al cincilea cânt[modificare | modificare sursă]

Cantul al V-lea se intitulează „Mărirea“ și are ca moto: „Asa s-a platit și lui Răzvan raul ce-i facuse și el lui Aron-voda“ (Miron Costin, cap.lL). Actiunea se desfasoara la „Palatul lui Răzvan in Iasi“. Tănase, Vulpoi și Razasul sunt acum capitani in armata moldoveneasca și se bucura de pacea încheiată pe cale diplomatică de către trimisul lui Aron-vodă, vataful Basota, cu armata leșeasca. Poporul il aclama pe domnitor („Să trăiască Aron-vodă“), dar acest fapt este unul trecător, pentru ca istoria a demonstrat- cum sustine Tanase - ca uralele moldovenilor sunt urmate de caderea de pe tron a domnitorilor: „A«Sa traiasca LăpușneanulA», si-l viclenira urat;/ A«Despot-voda sa traiascaA», s-apoi mi l-au omorat/ A«Sa traiasca Stefan TomsaA», si-l gonira ca pe-un cane;/ () asa-i romanul din fire.“ Răzvan este hatman la Curtea Moldovei, dar nu-i mai ajunge „marirea“ și vrea sa devina domnitorul tarii, insa Tanase, desi ii recunoaste meritele, considera ca un țigan nu poate ajunge sa ocupe cea mai inalta functie in stat: „Eu stiu ca-n tara Moldovei uwiil e Răzvan, ma jur!/ Pacat ca-i țigan.., La dracul.s-A‚sta-ri singuru-i cusur!“ Răzvan este insa hotarat sa domneasca, „Negresit, una din doua: sau moarte, ori sa domnesc!“, desi, de aceasta data, Vidra, care este insarcinata, are „o presimtire ciudata“ si-l sfatuieste sa astepte un moment mai potrivit. Răzvan isi cheama capitanii și le spune sa organizeze înlaturarea de la tron a lui Aron-vodă, prin manipularea poporului: „S-apoi sa facem ca norodul sa se scoale,/ S-adunandu-se cu gloata, mic și mare pe maidan, sa zbiere dobitoceste: A«Traiasca voda RăzvanA»“. Răzvan devine domnitorul Moldovei. iar Hasdeu puncteaza aici cateva traditii stravechi privind înscăunarea, urările pe care le primeste noul domnitor de la Soltuzul de Suceava, de la „baiatul cel mai sarac“, de la capitanii sai și de la Vidra, care-i ureaza „domnie fericită“ și sa ajungă împărat prin unirea țărilor române, „Tu să legi într-o cunună toate țările române,/ incât de la Marea Neagră pân la falnicul Carpat,/ Să nu domnești ca un vodă, ci ca Răzvan-împărat!“ Răzvan le promite tuturor ca „La toți și la fiecare va da răsplată pe rând“.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Răzvan și Vidra
  • Tiganul domn, 19 decembrie 2005, Violeta Cristea, Jurnalul Național