Războiul Indo-Pakistanez din 1971
| Războiul Indo-Pakistanez din 1971 | |
| Parte a Războaielor Indo-Pakistaneze | |
|---|---|
Gen.-lt. A. A. K. Niazi din armata Pakistanului semnează capitularea la 16 decembrie, în numele a 97.000 de soldați, în fața gen.-lt. Jagjit Singh Aurora din armata Indiei. |
|
| Informații generale | |
| Perioadă | 3–16 decembrie 1971 |
| Loc | Frontul de est: Pakistanul de Est (astăzi, Bangladesh) Frontul de vest: Frontiera dintre India și Pakistanul de Vest |
| Rezultat | Victorie decisivă indiană în plan politic, strategic și militar. Frontul de est: Capitularea forțelor pakistaneze. Frontul de vest: India declară încetarea unilaterală a focului după capitularea pakistaneză din est.[1] |
| Casus belli | (Veche) Criza din Bangladesh. (imediată)Atacul Forțelor Aeriene Pakistaneze asupra bazelor indiene din nord-vestul Indiei. |
| Modificări teritoriale | Secesiunea Pakistanului de Est și înființarea din el a statului independent Bangladesh. |
| Combatanți | |
|
Susținut neoficial de: |
| Conducători | |
|
|
| Efective | |
| 500.000 soldați | 365.000 soldați |
| Pierderi | |
| 3,843 morți [2] 9.851 răniți[2] 1 fregată |
|
| modifică |
|
Războiul Indo-Pakistanez din 1971 a fost un conflict militar între India și Pakistan. Sursele indiene, Bangladeshi și internaționale consideră că începutul războiului a fost Operațiunea Chengiz Khan, atacul pakistanez din 3 decembrie 1971 asupra a 11 baze aeriene indiene.[9][10] Conflictul a durat 13 zile și este considerat a fi unul dintre cele mai scurte războaie din istorie.[11][12]
În cursul războiului, forțele indiene și pakistaneze s-au ciocnit pe fronturile estic și vestic. Războiul a luat sfârșit după ce Comandamentul Estic al Forțelor Armate Pakistaneze a semnat declarația de capitulare, prima capitulare publică din istorie,[13][14] la 16 decembrie 1971, în urma căreia Pakistanul de Est s-a separat și a devenit statul independent Bangladesh. Circa 97.368 de vest-pakistanezi aflați în Pakistanul de Est la declararea independenței, inclusiv circa 79.700 de soldați pakistanezi și personal paramilitar[15] și 12.500 de civili,[15] au fost luați prizonieri de război de India.
Note [modificare]
- ^ „Indian Air Force. Squadron 5, Tuskers”. Global Security. http://www.globalsecurity.org/military/world/india/sqn-5.htm. Accesat la 20 octombrie 2009.
- ^ a b Official Government of India Statement giving numbers of KIA, website-ul Parlamentului Indiei Arhivat la 2007-06-24 - {{{dateformat}}} la WebCite
- ^ http://indiannavy.nic.in/t2t2e/Trans2Trimph/chapters/10_1971%20wnc1.htm
- ^ http://orbat.com/site/cimh/navy/navy_1971_kills.html
- ^ http://www.pakdef.info/pakmilitary/navy/1971navalwar/arabiansea.htm
- ^ http://www.pakdef.info/pakmilitary/airforce/1971war/warinwest.html
- ^ “My Days with the IAF” by Air Chief Marshal P C Lal
- ^ http://www.indiadefenceupdate.com/news94.html
- ^ „Gen. Tikka Khan, 87; 'Butcher of Bengal' Led Pakistani Army”. Los Angeles Times. 30 martie 2002. http://articles.latimes.com/2002/mar/30/local/me-passings30.1. Accesat la 11 aprilie 2010.
- ^ Cohen, Stephen (2004). The Idea of Pakistan. Brookings Institution Press. p. 382. ISBN 978-0-8157-1502-3. http://books.google.com/?id=-78yjVybQfkC&lpg=PP1&dq=Google%20books%20The%20idea%20of%20Pakistan%20%2F%20Stephen%20Philip%20Cohen&pg=PA8#v=onepage&q
- ^ The World: India: Easy Victory, Uneasy Peace, Time (magazine), 1971-12-27
- ^ World’s shortest war lasted for only 45 minutes, Pravda, 2007-03-10
- ^ [1],
- ^ 1971 War: 'I will give you 30 minutes'. Sify.com. Retrieved on 2011-04-14.
- ^ a b Haqqani, Hussain (2005). Pakistan: Between Mosque and Military. United Book Press. ISBN 978-0-87003-214-1, 0-87003-223-2. http://books.google.com/?id=nYppZ_dEjdIC&lpg=PP1&pg=PP1#v=onepage&q=, Capitolul 3, pp 87.