Războiul Irano-Irakian
| Războiul Irano-Irakian | |
| Parte a Războaielor din Golful Persic | |
|---|---|
 În sens orar: Soldați iranieni dotați cu măști de gaze împotriva armelor chimice irakiene, bucuria soldaților iranieni după eliberarea orașului Khorramshahr, Donald Rumsfeld și Saddam Hussein în timpul unei întâlniri cu privire la ajutorul dat de SUA Irakului, platormă petrolieră iraniană distrusă de Marina Americană în Operațiunea Nimble Archer. |
|
| Informații generale | |
| Perioadă | 22 septembrie 1980 - 20 august 1988 |
| Loc | granița dintre Irak și Iran |
| Rezultat | * impas * Irak și Iran au acceptat Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 598 de încetare a focului |
| Modificări teritoriale | Status quo ante bellum supervizat de UNIIMOG conform Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 619 |
| Combatanți | |
 Iran PDK UPKCSRII  Da'awa |
 Irak[Notă 1] MPI[1] |
| Conducători | |
| Ruhollah Khomeini
|
 Saddam Hussein
|
| Efective | |
| 600.000 de soldați 100.000-150.000 trupe paramilitare Pasdaran și Basij 100.000 miliții 1000 de tancuri 4000 de vehicule blindate 7000 piese de artilerie 747 avioane 750 de elicoptere[2] |
850.000 de soldați în 1980 (1.500.000 în 1988) 3500 de tancuri 8630 de vehicule blindate 12.330 piese de artilerie 3000+ avioane 1900+ elicoptere[3] |
| Pierderi | |
| ~500.000 de victime;[4][5][6][7][8][9] pierderi economice de 500+ miliarde $[6] |
~400.000 de victime; pierderi economice de 500+ miliarde $[6] |
modifică  |
|
Războiul Irano-Irakian (cunoscut și sub denumirea de Primul Război din Golful Persic și alte nume) a fost un conflict militar între armatele Irakului și Iranului. Războiul a început în septembrie 1980 și a durat până în august 1988, fiind cel mai lung război convențional al secolului al XX-lea.[10][11][12] A fost cunoscut sub denumirea de „Războiul din Golful Persic” înainte de „Războiul din Golf” din 1990.[13]
Războiul a început când Irak a atacat Iranul pe 22 septembrie 1980, printr-o invazie terestră și aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state și temerile Irakului legate de o insurgență Șiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluția Iraniană. Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără o declarație de război, trupele sale au avut un succes limitat și au fost respinse rapid de iranieni care au recuperat aproape tot teritoriul pierdut până în iunie 1982. În următorii șase ani, Iranul a fost în ofensivă.[14]
În ciuda cererilor Consiliului de Securitate al ONU de încetare a focului, ostilitățile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea de ambele părți a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni ca Iranul să părăsească tot teritoriul ocupat pentru a respecta granițele de dinainte de război, stabilite în 1975 la Alger. Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în 2003.[14][15]
Războiul a cauzat numeroase pierderi omenești și economice - aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniți - însă nu a adus nici despăgubiri de război și nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial,[16] prin prisma tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „țara nimănui” și utilizarea armelor chimice (precum gazul muștar) de către Irak împotriva trupelor iraniene și a civililor irakieni kurzi. La vremea respectivă, Consiliul de Securitate al ONU a declarat faptul că „au fost folosite arme chimice în lupte”. Totuși, în aceste declarații ale ONU nu se preciza faptul că doar Irak a folosit arme chimice, astfel încât „comunitatea internațională a păstrat tăcerea în timp ce Irak folosea arme de distrugere în masă împotriva iranienilor și a irakienilor kurzi.”[17][18][19]
Note [modificare]
- ^ Cu sprijin din partea URSS, Franța, Brazilia, Arabia Saudită, Egipt, SUA și alte state arabe sau membre ale Pactului de la Varșovia (inclusiv România).
Referințe [modificare]
- ^ Iranian perspectives on the Iran-Iraq war, Ed. Farhang Rajaee.
- ^ Country Study: Iran. Library of Congress. http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/irtoc.html.
- ^ „Iran–Iraq War (1980–1988)”. Globalsecurity.org. http://www.globalsecurity.org/military/world/war/iran-iraq.htm.
- ^ „Twentieth Century Atlas – Death Tolls”. Users.erols.com. http://users.erols.com/mwhite28/warstat2.htm#Iran-Iraq.
- ^ Pike, John. „Iran-Iraq War (1980–1988)”. Globalsecurity.org. http://www.globalsecurity.org/military/world/war/iran-iraq.htm. Accesat la 1 martie 2009.
- ^ a b c „Iran-Iraq War – MSN Encarta”. Iran-Iraq War – MSN Encarta. Encarta.msn.com. 20 august 1988. http://encarta.msn.com/encyclopedia_761580640_2/Iran-Iraq_War.html. Accesat la 1 martie 2009.
- ^ „Iran Chamber Society: History of Iran: Iran-Iraq War 1980–1988”. Iranchamber.com. http://www.iranchamber.com/history/iran_iraq_war/iran_iraq_war3.php. Accesat la 1 martie 2009.
- ^ „Iran-Iraq War 1980–1988”. Historyofwar.org. http://www.historyofwar.org/articles/wars_iraniraq.html. Accesat la 1 martie 2009.
- ^ EùmadBaghi.com, امار شهداي جنگ جامعه شناسي جنگ, from the website of Iranian journalist and activist Emadeddin Baghi
- ^ „Customer Reviews: The Longest War: The Iran-Iraq Military Conflict”. Amazon.com. http://www.amazon.com/Longest-War-Iran-Iraq-Military-Conflict/product-reviews/0415904072. Accesat la 2 august 2011.
- ^ „The Longest War-Never Again”. Iranian.com. http://www.iranian.com/main/blog/fair/longest-war-never-again. Accesat la 2 august 2011.
- ^ „War of Blackmail | Martin Weiss”. Safehaven.com. http://www.safehaven.com/article/7228/war-of-blackmail. Accesat la 2 august 2011.
- ^ Vezi, de exemplu, Carlisle and Bowman, Persian Gulf War, 2003.
- ^ a b Molavi, Afshin (2005). The Soul of Iran. Norton. p. 152.
- ^ Fathi, Nazila (14 martie 2003). „Threats And Responses: Briefly Noted; Iran-Iraq Prisoner Deal”. The New York Times. http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9F0DEFDC113EF937A25750C0A9659C8B63.
- ^ Abrahamian, Ervand, A History of Modern Iran, Cambridge, 2008, p.171
- ^ „IRAQ vii. IRAN-IRAQ WAR”. Encyclopædia Iranica. 15 decembrie 2006. http://www.iranicaonline.org/articles/iraq-vii-iran-iraq-war.
- ^ Hiltermann, Joost (17 ianuarie 2003). „America Didn't Seem to Mind Poison Gas”. International Herald Tribune. http://www.globalpolicy.org/component/content/article/169/36403.html.
- ^ King, John (31 martie 2003). „Arming Iraq and the Path to War”. U.N. Observer & International Report. http://www.unobserver.com/index.php?pagina=layout5.php&id=815&blz=1.
Bibliografie [modificare]
- Bulloch, John; Morris, Harvey (1991) (în engleză). The Gulf War Its Origins, History and Consequences. William Heinemann Ltd. pp. 304. ISBN 978-0413613707
- Efraim, Karsh (2002) (în engleză). The Iran-Iraq War, 1980-1988. Osprey Publishing. pp. 96. ISBN 978-1841763712
- Cordesman, Anthony H.; Wagner, Abraham (1990) (în engleză). The Lessons Of Modern War, Vol. 2: The Iran-Iraq War. Westview Press. pp. 647. ISBN 978-0813309552
Acest articol legat de conflicte militare sau atentate este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !
