Război şi pace
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| „Război şi pace” | |
 Coperta primei ediţii (1869) |
|
| Autor | Lev Tolstoi |
|---|---|
| Titlu original | Война и мир (Voyna i mir) |
| Traducător(i) | I. Frunzetti şi N. Parocescu |
| Ţară de prima lansare | Rusia |
| Limbă originală | rusă |
| Gen | Istoric |
| Editură | Ruskii Vestnik (în volume) |
| Data publicării | Din 1865 în 1869 |
Război şi pace (rusă: Voina i mir; în ortografia originală: Война и миръ) este un roman scris de Lev Nikolaevici Tolstoi publicat pentru prima dată între anii 1865-1869. Concentrându-se asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski şi Rostov, „Război şi pace” foloseşte istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franţa lui Napoleon Bonaparte. Evenimentele împing repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă. Nici un alt scriitor nu se compară cu Tolstoi în amploarea viziunii epice, ce cuprinde stările sufleteşti prin care trec oraşe întregi, mişcările armatelor, prevestirile de rău augur ce planează asupra întregii societăţi.[1]
Cuprins |
[modifică] Tolstoi şi „Război şi pace”
În moştenirea artistică a lui Lev Tolstoi, „Război şi pace” ocupă un loc central. Acest roman a cerut scriitorului imense eforturi creatoare: Tolstoi a lucrat la „Război şi pace” timp de şase ani: din 1863 până în 1869. Ciorna schiţelor şi variantelor care depăşesc prin volumul lor textul de bază al romanului, precum şi nenumaratele îndreptări făcute în paginile de corectură, arată destul de elocvent proporţiile muncii scriitorului care a căutat neobosit cea mai desăvârşită formă de exprimare artistică a concepţiei operei sale.
[modifică] Primele idei
Tolstoi n-a ajuns dintr-odata la concepţia romanului. Într-una din variantele prefaţei la „Război şi pace”, scriitorul spunea că in 1856 a „început să scrie o nuvelă cu o orientare precisă, al cărei personaj trebuia să fie un decembrist ce se inapoia cu familia sa în Rusia.” Mai târziu, Tolstoi spunea că:
„Având de gând să scriu despre un decembrist ce se inapoia din Siberia, m-am întors mai întâi până la epoca insurecţiei de la 14 decembrie, apoi la copilaria şi tinereţea oamenilor care au luat partea la această acţiune, m-a pasionat „Războiul Patriotic din 1812” şi, întrucât războiul din 1812 era în legătură cu anul 1805, mi-am început întreaga lucrare cu această perioadă.”
Tolstoi studiază documente de istorie, citeşte memorii şi romane istorice, în special romanul „Roslavliov” de Zagoskin, care i-a fost la început „necesar şi plin de interes”. Totodată atenţia scriitorului se concetrează mai ales asupra „felului de trai”, asupra tablourilor „paşnice” ale epocii, iar evenimentele războinice rămân pe ultimul plan al romanului. Deocamdată, personalităţile istorice nu-l interesează deloc pe autor. Într-una din introducerile iniţiale la roman, Tolstoi mărturisea:
„...nici Napoleon şi nici Alexandru, nici Kutuzov şi nici Talleyrand nu vor fii eroii mei; voi scrie istoria unor oameni mai liberi decât oamenii de stat, istoria unor oameni care au trăit în cele mai prielnice condiţii de viaţă, a unor oameni feriţi de sărăcie şi de ignoranţă, independenţi, a unor oameni care n-au avut cusururile necesare pentru a lăsa urme in paginile cronicilor...”
[modifică] Personajele
Compoziţional, imensa varietate de figuri (peste 550)[2] şi episoade este arhitecturată sub formă de cronică a vieţii, în principal a trei familii din înalta nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov.
Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prinţul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov şi Nataşa Rostova. Primul este un om inteligent şi cult, voluntar şi energic, generos şi sincer, onest şi cu o bogată viaţa interioară, dar care-conştient de inevitabilul declin al clasei căreia îi aparţine şi dezamagit de mediul căruia nu i se poate adapta, deşi caută, zadarnic, să dea prin acţiune, un sens vieţii-cade în pesimism. Pierre Bezuhov este un caracter total diferit: timid şi lipsit de vointă, sentimental şi aplecat spre visare, fără simţ practic şi spirit de iniţiativă, snob deşi îi displace stilul de viaţă al aristocraţiei; de asemenea, un om preocupat de dreptatea socială, ajungând până la atitudini protestatare. Tolstoi l-a învestit cu anumite caractere care îi erau proprii lui, în timp ce altele le-a proiectat asupra lui Andrei. Bolkonski este un fel de om al „Secolului luminilor” (tendinţa raţionalistă este puternică la această epocă în spiritul tolstoian), în timp ce Bezuhov pare a fi-asemeni scriitorului-un discipol al lui J.J.Rousseau (o uşoara înclinaţie spre idilic este des perceptibilă in creaţia tolstoiană). Nataşa (una din cele mai realizate personaje feminine din întreaga literatură universală) reprezintă idealul feminin tolstoian: spontană şi simplă, delicată şi afectuoasă, devotată familiei şi compatimind pe ţăranii obidiţi.
[modifică] Istorie şi literatură
Concepţia operei lui Tolstoi s-a complicat treptat. Renunţând, la începutul operei sale, să introducă în roman personalităţi istorice şi oameni de stat din epoca zugravită, scriitorul a ajuns ulterior la ideea de a completa „concepţia caracterologică”, cu „concepţia istorică”. La 19 martie 1865 el scria în jurnalul său:
„Mă pasionează istoria lui Napoleon şi Alexandru . Ideea de a scrie o istorie psihologică - romanul lui Napoleon şi Alexandru - conştiinţa posibilităţii de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârşăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicţiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat şi din ei inşişi.”
Totuşi „concepţia istorică” complică enorm munca la roman şi în altă privinţă: s-a ivit necesitatea studierii minuţioase, migăloase a unui număr imens de noi documente istorice, memorii şi scrisori din epoca 1812. În timpul în care Tolstoi scria ultima partea din roman, S.A. Tolstoi nota în jurnalul său: „Liovocika (Lev Tolstoi) a scris toată iarna nervos, cu lacrimi şi emoţie.”
[modifică] Bătălia de la Borodino
Lucrând la corecturile primelor părţi, Tolstoi a continuat în acelaşi timp să scrie romanul şi a ajuns la unul din evenimentele centrale ale războiului din 1812: bătălia de la Borodino. În primele zile de 25-26 septembrie 1867, scriitorul face o călătorie până la câmpia de la Borodino, pentru a studia locul uneia dintre cele mai mari bătălii, care a hotărât soarta armatei napoleoniene şi cu speranţa că va întâlni acolo martori oculari ai bătăliei. Timp de două zile el umblă pe jos şi cu trăsura pe câmpia de la Borodino, face însemnări în agenda sa, desenează planul bătăliei şi caută veterani, contemporani ai războiului de la 1812. Cu şase luni înainte de a începe să scrie „Război şi pace”, Tolstoi nota în jurnalul său: „Niciodată nu mi-am simţit forţele intelectuale şi morale atât de libere şi gata să se apuce de lucru ca acum!”
[modifică] Bibliografie
- Ovidiu Drimba, „Istoria literaturii universale”, Ed. Saeculum I.O. şi Vestala, Bucureşti, 2004, ISBN 973 9200 44 3
- Literatura clasică rusă, Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1956.
[modifică] Referinţe
- ^ Peter Boxall, coordonator - 1001 de cărţi de citit într-o viaţă, traducere de Carmen Ion şi Gabriela Tănase, Editura Rao, Bucureşti, 2007, ISBN 978 973 717 174 0
- ^ Lev Nicolaievici Tolstoi - roportal.ro - accesat la 25.11.08
