Războiele carliste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Războaiele carliste din Spania au fost ultimele războaie civile importante din Europa în care diferiţi pretendenţi s-au luptat pentru accesul la tron. De mai multe ori în perioada 1833 – 1876 carliştii — adepţi ai infantelui Carlos şi descendenţilor săi — grupaţi sub lozinca „Dumnezeu, Patria şi Regele”, au luptat pentru păstrarea tradiţiilor spaniole (legitimism şi catolicism) împotriva guvernelor liberale şi, mai târziu, republicane.

Când regele Ferdinand al VII-lea a murit în 1833, cea de-a patra sa soţie Maria Cristina a devenit regent pentru fiica lor minoră Isabella a II-a. Situaţia a împărţit ţara în două facţiuni – „Cristinos” (sau „Isabelinos”) şi „Carlişti”. Isabelinii erau suporterii reginei şi ai guvernului ei. Carliştii erau loiali infantelui Carlos de Burbon-Parma, un pretendent la tron, care era fratele regelui mort, care nu era de acord cu validitatea Pragmatica Sancţiune din 1830, care abolea Legea Salică. (Infantele se născuse mai înainte de 1830).

• Primul război carlist a durat şapte ani şi luptele s-au dat în aproape întreaga ţară, dar conflictul principal s-a centrat în fiefurile carliste Ţara Bascilor, Aragon, Catalonia şi Valencia.

• Al doilea război carlist a fost o rebeliune de mai mică amploare din Catalonia care a durat din 1846 până în 1849. Rebelii au încercat să instaleze pe tronul Spaniei pe Carlos Luis de Borbón-Braganza. În Galicia, rebeliunea a fost înăbuşită de generalul Ramón María Narváez.

• Al treilea război carlist a început ca urmare a detronării unui monarh şi a abdicării unui altuia. Regina Isabela a II-a a fost detronată de o conspiraţie a generalilor liberali în 1868, iar Spania a ajuns într-o situaţie delicată. Cortesurile au înlocuit pe regina detronată cu Amdeo, ducele de Aosta, al doilea fiu al regeului Victor Emanuel al II-lea al Italiei. După alegerile din 1872 a dus la violenţe împotriva candidaţilor carlişti. Pretendentul carlist, Carlos Borbón y Austria-Este, a decis că doar forţa armelor îi vor aduce tronul. Al treilea război carlist a durat din 1872 până în 1876.

• Războiul civil spaniol (1936-1939) a fost considerat de carlişti ca o cruciadă împotriva statului secular spaniol. În ciuda victoriei împotriva Republicii Spaniole, Francisco Franco a respins pretenţiile monarhiste ale carliştilor, a absorbit miliţiile lor în armata naţională şi partidul lor, (Comunión Tradicionalista) în Falangele Spaniole.