Răspunsul cazacilor zaporojeni

Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman (în ucraineană : Запорожці пишуть листа турецькому султану - Zaporojți pișuti lista turețikomu sultanu, în traducere Cazacii zaporojeni scriind o scrisoare sultanului turc) este un tablou celebru al pictorului rus Ilia Repin. Tabloul, de 3,58 pe 2,03 metri, a fost început în 1880 și terminat abia în 1891. Repin a notat anii în care a lucrat la pânză în partea de jos a acesteia. Țarul Alexandru al III-lea a cumpărat tabloul cu 35.000 de ruble, această sumă reprezentând la vremea aceea cel mai scump preț plătit până atunci pentru o pictură rusească. De atunci și până astăzi, tabloul este expus la Muzeul Rus din Sankt Petersburg.

Context[modificare | modificare sursă]

Răspunsul cazacilor zaporojeni este un tablou ce prezintă o scenă istorică din 1676, mai exact, din timpul războiului ruso-turc. Scena înfățișează un grup de cazaci zaporojeni care, potrivit legendei, i-au scris sultanului turc Mehmed al IV-lea o scrisoare. Cazacii zaporojeni trăiau în aval și pe malurile fluviului Nipru. Ei i-au învins pe turci în bătălie. Cu toate acestea, sultanul Imperiului otoman a cerut cazacilor să se supună stăpânirii otomane. Cazacii, conduși de Ivan Sirko, au răspuns într-o manieră grosolană: ei au scris o scrisoare plină de insulte și batjocură. Pictura înfățișează strădania cazacilor de-a fi cât mai vulgari. Pe vremea lui Repin, cazacii se bucurau de o largă simpatie populară. Însuși Repin îi admira, declarând: Tot ce a scris Nikolai Gogol despre ei este adevarat! Sunt niște oameni sfinți! Nimeni altcineva în lume nu are atât de înrădăcinate valorile libertății, egalității și ale fraternității.

Textul scrisorii sultanului turc către cazaci:

„Eu, sultan și cârmuitor al Porții Otomane, fiu al lui Ibrahim I, frate al Soarelui și al Lunii, nepot și vicar al Dumnezeului pe pământ, conducător al ținuturilor din Macedonia, Babilon, Ierusalim, Egiptul de sus și de jos, împărat al împăraților, domnitor al domnitorilor, excepțional cavaler, războinic de neînvins, epistat al pomului vieții, neclintit gardian al mormântului lui Iisus Hristos, curator al Dumnezeului însuși, speranța și alinarea musulmanilor, timorator și mare apărător al creștinilor, vă poruncesc vouă, cazaci zaporojeni, să mi vă supuneți de bună voie și fără nicio împotrivire și să încetați a-mi mai faceți necaz cu atacurile voastre.”
—Sultanul turc Mehmed al IV-lea

Conform legendei, răspunsul a fost un șir de insulte și rime vulgare, parodiind titlurile sultanului:

Răspunsul zaporojenilor către Mehmed al IV-lea:

Atenție, textul care urmează conține un limbaj care îi poate deranja pe unii cititori.

„Cazacii zaporojeni către sultanul turc!
Tu, sultane, ești un diavol turc, frate și tovarăș al blestematei Satane, secretar al lui Lucifer însuși! Ce fel de rege ești, la dracu', dacă nu poți strivi un arici cu curul gol? Diavolul se cacă și oastea ta mănâncă. N-o să ai tu, fiu de cățea, fii creștini sub oblăduirea ta. De armata ta noi nu ne temem, cu apa și cu focul o să te înfruntăm, fute-o-ar toți pe mă-ta!
Ești bucătar al Babilonului, caretaș al Macedoniei, berar al Ierusalimului, sodomit de capre al Alexandriei, porcar al Egiptului mare și cel mic, porc al Armeniei, hoțoman al Podoliei, săhăidac al Tătariei, călău al Kamenețului, al lumii și al împărăției de jos budala, al Dumnezeului nostru măscărici, al șarpelui perfid nepot și al pulelor noastre bot. Rât de porc, cur de iapă, câine de măcelar, nemiruită frunte, futu-ți pizda mă-tii.
Iat-așa ți-au răspuns zaporojenii, parazitule! Nu placi mamei adevăraților creștini! Așa încheiem, că nu știm cifre, nici calendar n-avem, luna-i în cer, anul e-n carte, iar ziua cum e la noi, așa e și la voi, așa că să ne lingi la coi!”
—Semnează: Atamanul zaporojean Ivan Sirko împreună cu toată oastea zaporojeană.

Textul original (în limba ucraineană)

„Запорізькі козаки турецькому султану!
Ти – шайтан турецький, проклятого чорта брат i товариш і самого Люципера секретар! Який ти в чорта лицар коли голою сракою їжака не вб'єш? Чорт висирає а твоє вiйсько пожирає. Не будеш ти, сукин ти сину, синiв християнських пiд собою мати, твого вiйска ми не боїмося, землею i водою будем битися з тобою, распройоб твою мать.
Вавілонський ти кухар, Македонський колесник, Ієрусалимський бровирник, Олександрійський козолуп, Великого й Малого Єгипта свинар, Армянська свиня, Подолянська злодiюка, Татарський сагайдак, Каменецький кат, і всього світу і підсвіту блазень, а нашого Бога дурень, самого гаспида онук і нашого хуя крюк. Свиняча морда, кобиляча срака, різницька собака, нехрещений лоб, мать твою в'йоб!
Отак тобі козаки відказали плюгавче! Невгоден єсі матері вірних християн! Числа не знаєм бо календаря не маєм, місяць в небі, рік у книзі, а день такий у нас як і у вас, поцілуй за те у сраку нас!..”
—Пiдписали: Кошовий отаман Іван Сірко зо всім кошом запорізьким.

Origini[modificare | modificare sursă]

Faptul că această scrisoare nu este un document diplomatic, ci doar o scriere literară a acelor vremuri s-a demonstrat în numeroase feluri.

În primul rând, cazacii niciodată nu au scris și nici nu au trimis asemenea documente în țări străine. ^{[necesită citare]}

Acest lucru poate fi observat comparând bucăți din scrisori ale cazacilor din perioade și contexte diferite. ^{[necesită citare]}

În al doilea rând, dacă acest document ar fi fost adevărat, alte variante nu ar mai fi existat. ^{[necesită citare]}

În al treilea rând, variantele au date diferite (1600, 1619, 1620, 1667, 1696, 1713 și altele). ^{[necesită citare]}

În al patrulea rând, există diferite semnături pe fiecare scrisoare: Otaman Zaharcenko, Ivan Sirko, cazacii Nyz etc. ^{[necesită citare]}

În final, fiecare dintre scrisori este adresată unor persoane diferite: Osman, Ahmet al II-lea, Ahmet al IV-lea, Mahmud al IV-lea etc. ^{[necesită citare]}

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Dmitro Iavornițki (1895) History of the Zaporogian Cossacks, Vol. 2, pp. 517-518. St. Petersburg.
Myron B. Kuropas (1961) The Saga of Ukraine: An Outline History. MUN Enterprises

Legături externe[modificare | modificare sursă]

en Detailed analysis of the letter (archived version)
ru History of the painting
ru Reply of the Zaporozhian Cossacks Arhivat în 8 iulie 2007, la Wayback Machine. Outstanding Paintings, St. Peterburg, 1966. p.271