Răcari
| Răcari | |
| — Oraș — | |
 |
|
 Răcari
|
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ | Dâmbovița |
| Oraș | 2004 |
|
|
|
| Localități componente |
Listă
|
|
|
|
| Guvernare | |
| - Primar | Marius Florin Caravețeanu[1] (PDL[1], ales 2008) |
|
|
|
| Suprafață | |
| - Oraș | 78,94 km² |
| Altitudine | 140 m.d.m. |
|
|
|
| Populație (2002)[2][3] | |
| - Oraș | 6.892 locuitori |
| - Densitate | 93 loc./km² |
| - Urbană | 2.165 locuitori |
| - Rezultate provizorii 2011 | ▼ 6.638 locuitori |
|
|
|
| Site: Primăria orașului Răcari | |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Răcari este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, oraș cunoscut până în 1911 sub numele de Podul Bărbierului. A fost declarat oraș prin Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004.[4][5]
Cuprins |
Așezare geografică [modificare]
Orașul Răcari se află situat în partea de S-E a județului Dâmbovița. Orașul este așezat în Câmpia Titu la o altitudine de 140 m față de nivelul mării, fiind brăzdat de cursurile râurilor Colentina și Ilfov. Se învecinează cu:
- Nord:Bilciurești și Cojasca
- Sud:Tărtășești, Ciocănești, Slobozia Moară, Lungulețu
- Est:Butimanu
- Vest:Conțești și Cornățelu
Istoric [modificare]
Ca unitate administrativ-teritorială, orașul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din București, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăț, ridicat de același bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moșierului Gh. Meitanii la inceputul secolului al XX-lea. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ștefan Vătaful de bărbieri și de alți meșteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului și drumul între Târgoviște și București a început să fie scurtat pe aici.
Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul „Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”. În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința și că acesta s-a numit Ghimpatul. Așezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, așa cum reiese din actul de împărțeală din data de 6 februarie 1756.[necesită citare]
În 1865, satul a luat denumirea oficială de Podul Bărbierului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Podu Bărbierului făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița avea 1041 de locuitori, o biserică și o școală în unica sa localitate.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului, funcționau în aceeași plasă și comunele Ghergani și Vizurești. Comuna Ghergani avea în compunere satele Ghergani, Mavrodin, Colacu și Săbiești, cu 1750 de locuitori. Aici funcționau o moară cu aburi, trei biserici și două școli — una la Ghergani și alta la Colacu. În Ghergani este înmormântat, împreună cu familia sa, Ion D. Ghica, fost Bei de Samos, și un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o stație de cale ferată, apoi Școala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani și multe alte obiective social-culturale.[7] Comuna Vizurești era formată din satele Vizurești, Ghimpați și Priseaca, având în total 1297 de locuitori; în ea funcționau două biserici și o moară de apă.[8]
Denumirea comunei Podu Bărbierului a fost schimbată în Răcari în 1911[necesită citare] și se păstrează și astăzi. În 1925, comuna Răcari avea 1712 locuitori și făcea parte din plasa Ghergani a aceluiași județ.[9] Reședința acestei plăși era comuna Ghergani, cu 3150 de locuitori în satele Bălănești, Colacu, Gămănești, Ghergani, Mavrodinu și Săbiești.[10] Cealaltă comună de pe actualul teritoriu al orașului, Vizurești, avea în compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori.[11]
În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești.[12][13] În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș.[14]
Economie [modificare]
Orașul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă și există un echilibru între producția agricolă și cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt:metalurgie,prelucrare a lemnului,confecții și textile. De asemenea, funcționează un număr de aproximativ 150 de agenți economici în diferite domenii de activitate.
Demografie [modificare]
La Recensământul din 2002 populația orașului era de 6.892 de locuitori din care:[2]
- Români: 6.741 (98%)
- Romi: 147 (1,9%)
- Germani: 3 (0,1%)
Din punct de vedere confesional 98,5% sunt ortodocși (6.801 persoane), 1% sunt penticostali (70 persoane) iar 0,5% alte religii (12 persoane).
Evoluția populației la recensăminte: 
Personalități [modificare]
- Ion Ghica (1816-1897), om politic, prim-ministru al României, diplomat.
Legături externe [modificare]
Note [modificare]
- ^ a b „Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 27 august 2012.
- ^ a b „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Răcari, Dâmbovița”. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=875&judet_id=976&localitate_id=1039.
- ^ „Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011”. INSSE Dâmbovița. 28 august 2012. http://www.dambovita.insse.ro/phpfiles/DAMBOVITA_RPL_REZULTATE%20PRELIMINARE.pdf. Accesat la 28 august 2012.
- ^ Discuțiile din Senatul României
- ^ Legea nr.543 din 25 noiembrie 2004 privind declararea ca oraș a comunei Răcari
- ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Podul-Bărbierului”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 792. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf.
- ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Ghergani, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 505. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf.
- ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Vizurești, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 752. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf.
- ^ „Comuna Răcari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=263. Accesat la 29 octombrie 2012.
- ^ „Comuna Ghergani în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=256. Accesat la 29 octombrie 2012.
- ^ „Comuna Vizurești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=268. Accesat la 29 octombrie 2012.
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 29 octombrie 2012.
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 29 octombrie 2012.
- ^ „Legea nr. 543 din 25 noiembrie 2004, privind declararea ca oraș a comunei Răcari, județul Dâmbovița”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-543-din-25-noiembrie-2004-privind-declararea-ca-oras-a-comunei-racari-judetul-dambovita-emitent-parlamentul-publicat-n-57348.html. Accesat la 29 octombrie 2012.
|
||||||||
