Răcari

Oraşul Răcari se află situat în partea de S-E a judeţului Dâmboviţa. Oraşul este aşezat în Câmpia Titu la o altitudine de 140 m faţă de nivelul marii,fiind brăzdată de cursurile râurilor Colentina şi Ilfov. Se învecineza cu:

Nord:com.Bilciureşti şi com.Cojasca
Sud:com.Tărtăşeşti, com.Ciocăneşti, com.Slobozia Moară şi com.Lunguleţu
Est:com.Butimanu
Vest:com.Conţeşti şi com.Cornăţelu

[modifică] Istoric

Oraşul Răcari,ca unitate administrativ-teritorială,a fost atestată prin anul 1725,printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din Bucureşti,fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului,datorită podului peste pârâul Ilfovăţ,ridicat de acelaşi bărbier pe drumul ce lega Bucureştiul de Câmpulung.

Din punct de vedere istoric,trecutul oraşului Răcari a preocupat mulţi oameni vrednici de laudă,care au lăsat în urmă studii şi documente preţioase.Cea mai importantă lucrare în acest sens,este o monografie a satului Răcari,editată în 1939 în Târgovişte la Tipografia şi Legătoria de cărţi “Viitorul“,sub semnătura magistratului Nicolae M.Popescu-Răcăreanu,sub titlul “Moşnenii Răcăreni-Ot Boanga“. În această monografie se vorbeşte despre un ins care şi-a aşezat aici locuinţa şi că acesta s-a numit Ghimpatul. Aşezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina,aşa cum reiese din actul de împărţeală din anul 1756 februarie 6.

În anul 1725 un staroste de bărbieri şi cu alţii de refetul lui,au ridicat aici o cruce, care a fost mutată în curtea moşierului Gh. Meitanii la inceputul secolului XX. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ştefan Vătaful de bărbieri şi de alţi meşteri de refetul său.De atunci punctul,a început să se numească Podul Bărbierului şi drumul între Târgovişte şi Bucureşti, a început să fie scurtat pe aici.La dezvoltarea satului ,contribuie şi faptul că satul Răcari se află la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Târgovişte, situaţie ce a impus dezvoltarea comerţului în jurul locurilor de han în cele din urmă ajungând a fi un apreciat centru comercial.

În 1865, satul ia denumirea oficială de Podul Bărbierului, denumire ce durează până în 1911,când localitatea ia denumirea de RĂCARI, denumire ce se păstrează şi astăzi.

În Ghergani,îşi doarme somnul de veci, împreuna cu familia sa Ion D. Ghica fost Bei de Samos şi un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o staţie de cale ferată apoi Şcoala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani şi multe alte obiective social-culturale.

Monumentul eroilor

[modifică] Economie

Oraşul Răcari este o localitate a cărei economie nu are o ramură preponderentă şi există un echilibru între producţia agricolă şi cea industrială.Principalele ramuri industriale sunt:metalurgie,prelucrare a lemnului,confecţii şi textile. Deasemena funcţionează un număr de aproximativ 150 de agenţi economici în diferite domenii de activitate.